18,073 matches
-
R. Root, care a trecut prin supraviețuitorii primelor două brigăzi, dar și aceasta a fost oprită. În cele din urmă, unii federali au ajuns pe creastă și au avut parțial succes în luptele corp-la-corp—soldații de ambele părți își epuizaseră muniția și au recurs la baionete și la paturile armelor, și chiar au folosit puști descărcate echipate cu baionete pe post de sulițe—dar au fost obligați să se retragă înapoi peste terasamentul căii ferate împreună cu oamenii lui Meade din stânga lor
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
că masarea de trupe îi va rupe linia, dar Longstreet și-a asigurat comandantul: „Generale, dacă pui toți oamenii de pe malul celălalt al Potomacului pe câmpul ăsta de luptă să vină la mine pe aceeași linie, și-mi dai destulă muniție, o să-i omor pe toți înainte să ajungă la linia mea.” Pe la jumătatea după-amiezii, Burnside deja eșuase pe ambele flancuri. În loc să-și reconsidere abordarea în fața marilor pierderi suferite, s-a încăpățânat să continue pe aceeași cale. A trimis lui Franklin
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
fost niciodată scos total din funcțiune. Stanley era apărat de un dispozitiv antiaerian compus din sisteme de lansatoare de rachete de fabricație franco-germană Roland, britanică Tigercat, și tunuri jumelate elvețiene Oerlikon, calibrul 35 mm. Avioanele Lockheed Hercules aduceau în timpul nopții muniție și provizii, și au transportat răniții pe toată durata conflictului, făcând un pod aerian între insule și continent. Singurul Hercules argentinian a fost pierdut pe 1 iunie, când un TC-63 a fost interceptat ziua de un Sea Harrier., în timp ce se
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
adăugat mărturiile veteranilor argentinieni, echipa SAS (SBS -Special Boat Service, de fapt) a executat operații de sabotaj pe teritoriul Argentinei, determinând comandamentul argentinian să ordone dislocarea a mii de trupe pentru a asigura paza obiectivelor strategice, precum aeroporturi, depozite de muniție și carburant. Detașamentul SAS s-a angajat de asemenea în schimburi de focuri inevitabile cu trupele argentiniene, 15 soldați argentinieni fiind uciși. În 14 mai, alte trupe SAS, au executat un raid asupra insulei Pebble, unde marina argentiniană dispunea de
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
fost blocate în casa unui cioban din zona numită Top Malo. Argentinienii au tras prin ferestre, dar asaltați de trupele britanice care au incendiat casa, au reușit să scape în albia râului din apropiere. Înconjurați din toate părțile, și cu muniția pe sfârșite, au decis să se predea celor 19 soldați britanici din trupele M&AWC sub comanda căpitanului Rod Boswell. Trei britanici au fost grav răniți. De partea argentiniană, au fost uciși locotenentul Ernesto Espinoza și sergentul Mateo Sbert, doar
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
când unii buciumeni le ofereau câte ceva de pomană. În noaptea 14-15 mai 1944 ruși au lansat vreo 10 parașutiști în zona Casin. S-a aflat imediat căci unele parașute cu alimente au căzut în grădinile unor sateni. Deoarece parașutele cu muniții au căzut în Ponorî, parașutiștii s-au fostificat aicea. Lupta care a durat o zi întrega s-a soldat cu: moartea unui parașutist (s-a sinucis), doi s-au predat iar ceilalți au dispărut în codrii. Pierderile noastre au fost
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
În jurul anului 900, Grigore a distrus în mod preventiv "castrum Lucullanum", o fortăreață napolitană din afara cetății, tocmai pentru a preveni preluarea acestei baze de către musulmani. Pe de altă parte, el a fortificat zidurile orașului și l-a aprovizionat cu suficiente muniții pentru eventualitatea unui asediu. Potrivit cronicarului de mai târziu, Leon de Ostia, Grigore a încheiat un pact cu principele longobard de Benevento și de Capua, Atenulf I, și cu locuitorii din Republica Amalfi, creând o forță comună care i-a
Grigore al IV-lea de Neapole () [Corola-website/Science/324720_a_326049]
-
în acțiuni militare, însă a participat la operațiunile post-conflict din Irak în anii 2003-2008, delegând în Irak șase contingente de militari, în mare parte geniști. În total, geniștii moldoveni au lichidat în Irak circa 400 mii mine, obuze, și alte muniții. În 2013, ministrul apărării al Republicii Moldova de atunci, Vitalie Marinuța, a convenit cu reprezenanții NATO să delege din partea Moldovei un grup de militari cu scop de menținere a păcii în Kosovo. Astfel, la 8 martie 2014 un contingent de 41
Forțele armate ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/326030_a_327359]
-
fost subestimiarea de către liderii ruși a forței turcilor si supraestimarea puterii insurgenților gerci. Insurgenții, în ciuda efectivelor numeroase pe care le-au mobilizat, au fost prost înarmați și organizați. Armata rusă nu a reușit să organizeze aprovizionarea insurgenților greci cu arme, muniție și nu a putut să asigure pregătirea lor militară. Mai mult, comandanții ruși nu au fost capabili să-și folosească în mod eficient forțele. În loc să sprijine forțele rebelilor care acționau în interiorul Moreei, trupele ruse și rebelii cei mai bine organizați
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
și respect față de eroii români care s-au jertfit pentru propășirea neamului în primul război mondial. De-a lungul timpului aceste cetăți au născut o mulțime de legende și mituri, cum că pe aici dacii au ascuns comori, aur și muniții de război. În anul 1860 febra aurului a cuprins dealul de la Orlat în mod oficial. O societate pe acțiuni cu sediul la Sebeș a început să facă prospecțiuni în primetrul ruinelor orlățene. La sfârșitul secolului al XIX-lea Alexandru Gregorevici
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
membru al Filiki Eteria în 1819. Papas și-a cheltuit o bună parte a averii în favoarea cauzei revoluționare. Papas, urmând instrucțiunile lui Alexandru Ipsilanti, (pregătirea terenului urmată de ridicarea la luptă populația Macedoniei), a încărcat o corabie cu arme și muniție la Constantinopol pe 23 martie și s-a îndreptat spre Muntele Atos, considerat locul portivit pentru declanșarea insurecției. Istoricul notează în „Istorica Macedoniei” că „nu fuseseră făcute pregătiri adecvate pentru rebeliune, iar idealurile revoluționare nu fuseseră reconciliate cu lumea ideologică
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
și era formată din 1000 de oameni în mare parte anticomuniști, luptători de guerilă și spioni, foști membri ai poliției secrete a lui Mussolini. O bază de antrenament a fost stabilită în Sardinia și un număr mare de arme și muniție a fost ascuns în nordul Italiei. Începând cu 1970, comunismul lua amploare în Italia iar guvernul a apelat la strategia de "creare a tensiunilor" folosind rețeaua Gladio și atacul preventiv asupra comuniștilor. Operațiunea Gladio a fost implicată în anul 1964
Operațiunea Gladio () [Corola-website/Science/326275_a_327604]
-
fost obligați să retragă forțe pentru sprijinirea teatrului de lupte caucazian. Germanii și-au dat seama de importanța practică a ofensivei otomane în Caucaz ca diversiune la acțiunile Puterilor Centrale pe frontul de răsărit și au sprijinit cu arme și muniții Armata a 3-a otomană, care urma să fie însărcinată cu efectuarea acestei operațiuni. Ministrul de război otoman, Enver Pașa, spera că un succes în campania din Caucaz, ajutată de rebeliunile popoarelor musulmane din regiune, avea să îi deschidă drumul
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
au fost oficial demarate. Terenul Marilor Lacuri, Illinois si Ohio, au fost cedate SUA. Cu toate acestea, britanicii a ignorat o parte a tratatului și au menținut avanposturile militare în zonele cedate Statelor Unite, și au continuat să furnizeze indieni cu muniții. Englezii au evacuat avanposturile cu Tratatul de Jay din 1795, dar în continuare furnizarea de muniții iritat de americani în perioada premergătoare războiului din 1812. Războiul din 1812 s-a ținut între SUA și Marea Britanie, iar coloniile canadiene au fost
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
acestea, britanicii a ignorat o parte a tratatului și au menținut avanposturile militare în zonele cedate Statelor Unite, și au continuat să furnizeze indieni cu muniții. Englezii au evacuat avanposturile cu Tratatul de Jay din 1795, dar în continuare furnizarea de muniții iritat de americani în perioada premergătoare războiului din 1812. Războiul din 1812 s-a ținut între SUA și Marea Britanie, iar coloniile canadiene au fost și ele beligerante. Planurile de război americane s-au axat pe o invazie a Canadei. Statele
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
războiului, Canada a devenit mai apropiată de S.U.A. Americanii au căpătat controlul virtual asupra Yukonul-ui. King — și Canada — au fost ignorați de către premierul britanic Winston Churchill și guvernul său în ciuda rolului său major în producerea de alimente, materiale de construcții, muniții și de bani pentru economia Marii Britanii, a antrenării de soldați pentru Commonwealth și a gardei pe care o reprezenta pentru submarinele germane, aducând forțe pentru înfrângerea Italiei. Guvernul a mobilizat cu succes economia pentru război, cu rezultate impresionante în industrie
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
Medalia de Onoare în Primul Război Mondial. Henry Hulbert a fost și el decorat pentru înaintarea prin focul inamic în timpul contraatacului. Restul batalionului a sosit și a intrat în acțiune. Flancurile lui Turrill erau neprotejate și pușcașii marini rămâneau fără muniție. Până după-amiaza însă, ei au reușit să cucerească Dealul 142, pierzând 9 ofițeri și mare parte din cei 325 de soldați din batalion. La orele 17:00 în ziua de 6 iunie, Batalionul 3 din Regimentul 5 Pușcași Marini, sub
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
înarmata cu tunul D-10S era superioară varianței ȘU-100-2 înarmata cu tunul S-34. Producția în masă a început în luna septembrie a anului 1944 la fabrica Uralmaș din Sverdlovsk. Din cauza procesului de fabricație complex al tunului D-10 și a muniției Br-412 de calibrul 100 mm, a fost demarată producția modelului ȘU-85M, până la remedierea problemelor. Din luna decembrie a anului 1944 însă, toate problemele legate de fabricație au fost rezolvate, iar producția autotunului ȘU-85 a fost sistată în favoarea succesorului ȘU-100. Vânătorul
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
3,15 m, cu o viteză inițială a proiectilului de 1.440 m/s (utilizând proiectilele FAPDS, lovitură subcalibru perforantă frangibilă cu sabot detașabil) și o bătaie eficace de 5.500 metri. Tunurile automate "KDA" pot folosi două tipuri de muniție diferite, autotunul antiaerian fiind echipat de obicei cu 640 de proiectile antiaeriene și 40 de proiectile pentru țintele terestre. Trecerea de la un tip de muniție la altul este automată. Turela este acționată electric de către un generator de 40 kW. Pentru
Gepard () [Corola-website/Science/322643_a_323972]
-
o bătaie eficace de 5.500 metri. Tunurile automate "KDA" pot folosi două tipuri de muniție diferite, autotunul antiaerian fiind echipat de obicei cu 640 de proiectile antiaeriene și 40 de proiectile pentru țintele terestre. Trecerea de la un tip de muniție la altul este automată. Turela este acționată electric de către un generator de 40 kW. Pentru formarea tensiunii de alimentare, Gepard este dotat cu un motor auxiliar diesel de 90 CP Mercedes-Benz OM 314 de 3,8 litri și patru cilindri
Gepard () [Corola-website/Science/322643_a_323972]
-
de acord să trimită observatori militari neînarmați în Siria, iar ONU emite un raport potrivit căruia un milion de persoane au emigrat din Siria. Vice președintele irakian, Tariq al-Hashemi afirmă că Iranul a folosit spațiul aerian irakian pentru a furniza muniție și armament Siriei. 18-30 aprilie: Un comitet al miniștrilor arabi de externe se întrunește la Doha, iar Qatarul dezminte furnizarea de echipament militar către opoziția siriană. Sunt ucise 77 de persoane la Idlib în urma atacului armat al regimului. Grupul „Prietenii
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
înaintarea, dar armata sa pierduse două treimi din oameni morți de foame, degerături și alte vitregii ale iernii. Vremea umedă a dus la epuizarea proviziilor de praf de pușcă; tunurile nu puteau nici ele să fie folosite, întrucât nu aveau muniție. Prima acțiune a lui Carol a fost asedierea cetății Poltava de pe râul Vorskla din Ucraina. Petru organizase deja o forță redutabilă care să o apere și a sosit rapid. La 27 iunie, Carol a primit de veste că un număr
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
circa 4.000 de soldați ruși a reocupat pozițiile întărite, încercuindu-l pe Roos și pe cei 2.600 de oameni ai săi la orele 6:15 a.m. Cu peste 1.000 de morți și răniți și în penurie de muniție, Roos a fost obligat să se predea la 9:30 a.m. La 8:30 a.m. grosul armatei suedeze s-a deplasat spre nord pentru a ataca tabăra fortificată rusească, dar a așteptat revenirea lui Roos, fără a ști de înfrângerea
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
în noaptea de 22 august de la Postul de Miliție din comuna Pui: trei pistoale-mitralieră de calibru 7,62 mm cu pat rabatabil, trei pistoale de calibru 7,65 mm model 1974, șapte încărcătoare de pistol-mitralieră, dintre care șase pline cu muniție, șase încărcătoare de pistol, trei baionete, trei cuțite, o busolă, 55 cartușe de calibrul 7,65 mm și 570 cartușe de calibrul 7,62 mm. După ce au luat ca ostatici pasagerii unui autobuz, ei s-au deplasat spre Timișoara, încercând
Acțiunea „Autobuzul” () [Corola-website/Science/322860_a_324189]
-
civile. Armata israeliană a atacat pozițiile OEP din Libanul de Sud fără prea mare succes în a distruge tunurile și lansatoarele de rachete palestiniene. Strategia OEP, copiată după mai mulți ani de Hezbollah, consta din dispersarea artileriei și stocurilor de muniții pe suprafețe mari, ceea ce neutraliza în mare parte efectele artileriei și avioanelor israeliene mai puternice. Ca urmare, mii de cetățeni israelieni ce locuiau în preajma graniței libaneze s-au refugiat către sud. La 24 iulie 1981, trimisul special al Statelor Unite, Philip
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]