18,068 matches
-
carierei sale. Până în cele din urmă, "Cerberus" a fost un succes operațional pentru "Kriegsmarine", dar un mare pas înapoi din punct de vedere strategic. Practic, marina germană a efectuat o retragerere strategică din Atlantic. După acest moment, campania împotriva transporturilor navale aliate din Oceanul Atlantic a fost continuată doar de sumbarine, fără sprijinul vaselor de suprafață. După retragerea vaselor germane din porturile atlantice franceze, acestea au fost izolate în mod eficient de Roayl Navy în Marea Nordului și fiordurile norvegiene. În plus, "Scharnhorst
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
retragerea vaselor germane din porturile atlantice franceze, acestea au fost izolate în mod eficient de Roayl Navy în Marea Nordului și fiordurile norvegiene. În plus, "Scharnhorst" și "Gneisenau" au fost avariate de mine marine și au avut nevoie de reparații șantierele navale germane. "Prinz Eugen" a fost torpilat la câteva săptămâni după Cerberus. Toate cele trei vase au fost scoase din serviciul activ pentru lungi perioade de timp. În cele din urmă, "Gneisenau" a fost scos din funcțiune până la sfârșitul războiului de
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
(sau navă de război) este o navă specială destinată războiului naval și care face parte din marina militară a unui stat. Aceasta poate fi o navă de suprafață sau una submersibilă. Navele de război posedă sisteme de arme care le permit să atace, să se apere singure sau să protejeze alte
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
care face parte din marina militară a unui stat. Aceasta poate fi o navă de suprafață sau una submersibilă. Navele de război posedă sisteme de arme care le permit să atace, să se apere singure sau să protejeze alte unități navale. În conformitate cu Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (articolul 29), definiția unei nave de război este: Semnele exterioare distinctive ale navelor militare, în sensul acestei convenții, diferă în funcție de țară, principalul semn distinctiv fiind pavilionul național arborat la pupa navei. În conformitate cu dreptul
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
țări. Legile și reglementările țării gazdă nu se aplică la bordul navei care face escală sau doar trece prin apele teritoriale ale acestei țări. Acesta este principiul extrateritorialității navelor de război, precum și a altor nave auxiliare care contribuie la acțiunile navale și nu au activități comerciale. În unele lucrări de specialitate se face distincție între nave militare și nave de război, în sensul că din categoria navelor militare, pe lângă navele de război, mai fac parte și unele nave auxiliare (nave tehnice
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
că din categoria navelor militare, pe lângă navele de război, mai fac parte și unele nave auxiliare (nave tehnice, dragoare, nave-atelier, nave-școală etc.); totuși, având în vedere că aceste nave auxiliare pot fi înarmate și chiar pot lua parte la luptele navale, și ele pot fi considerate nave de război. Civilizațiile care au dezvoltat navigația în bazinul mediteranean (egiptenii, fenicienii și grecii) nu foloseau inițial nave specializate pentru război, în luptele navale fiind utilizate navele de transport. Denumite generic galere, aceste nave
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
pot fi înarmate și chiar pot lua parte la luptele navale, și ele pot fi considerate nave de război. Civilizațiile care au dezvoltat navigația în bazinul mediteranean (egiptenii, fenicienii și grecii) nu foloseau inițial nave specializate pentru război, în luptele navale fiind utilizate navele de transport. Denumite generic galere, aceste nave erau propulsate manual, cu ajutorul vâslelor, dar foloseau și vele ca mijloc secundar de propulsie. Primele nave militare, construite și utilizate special pentru luptele navale, au fost realizate de unele polisuri
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
nave specializate pentru război, în luptele navale fiind utilizate navele de transport. Denumite generic galere, aceste nave erau propulsate manual, cu ajutorul vâslelor, dar foloseau și vele ca mijloc secundar de propulsie. Primele nave militare, construite și utilizate special pentru luptele navale, au fost realizate de unele polisuri care aveau deja adevărate flote de nave comerciale. Astfel, în secolul al VII-lea î.Hr., Ameinocles din Corint construiește primele , sau „triere”, nave de război cu trei rânduri de vâsle, ușoare, rapide și cu
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
Corint construiește primele , sau „triere”, nave de război cu trei rânduri de vâsle, ușoare, rapide și cu calități manevriere deosebite. Ulterior au apărut și nave cu patru și chiar cinci rânduri de vâsle. Atena antică a fost prima mare putere navală (în sensul modern al cuvântului), întreținând o flotă militară permanentă, în secolul al V-lea î.Hr. Deținând hegemonia în cadrul Ligii de la Delos, a încercat să impună această hegemonie asupra întregii lumi grecești, sprijinindu-se îndeosebi pe flota ei de război
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
ei de război, dar nu a reușit. Bazinul vestic al Mării Mediterane a fost marcat în secolul al III-lea î.Hr. de Războaiele Punice dintre Cartagina și Republica Romană. Deși majoritatea bătăliilor au fost terestre, au avut importanță și victoriile navale ale romanilor și aliaților lor, cetățile elene din Sicilia (îndeosebi Siracuza). Cu toate că romanii nu aveau o tradiție în arta navigației, treptat ei și-au creat o flotă militară proprie () redutabilă, folosindu-se de experiența și resursele cetăților pe care le-
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
bare lungi, prevăzute cu un cârlig la capăt, după care legionarii treceau la bordul acestora, atacând corp la corp, ca pe uscat. Mai târziu, datorită îndeosebi calităților lor organizatorice, concretizate prin reguli precise pentru construcția navelor și printr-o legislație navală, romanii au devenit stăpânii absoluți ai Mediteranei. Principala navă de război a rămas trirema, dar în secolul I î.Hr. a fost introdusă cu succes și . Mai mică decât trirema și cu forme mai fine, liburna avea o viteză bună și
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
galionul etc.) apărute spre sfârșitul Evului Mediu, a căror dezvoltare a făcut posibilă perioada marilor descoperiri geografice din secolele XV-XVI, se pretau la instalarea gurilor de foc (tunuri) la bordul lor, datorită deplasamentului superior celui al galerelor. Ultima mare bătălie navală dusă aproape în întregime de galere a avut loc la Lepanto (7 octombrie 1571), când flota , o coaliție de state maritime catolice, a învins decisiv principala flotă a Imperiului Otoman, marcând astfel sfârșitul dominației turcești în Marea Mediterană. În secolul al
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
deschideri speciale (numite „saborduri”) în ambele borduri, în dreptul cărora erau poziționate tunurile; în timpul navigației sabordurile erau închise cu obloane mobile de lemn, obloane care erau ridicate numai în momentul efectuării tragerilor de artilerie. Având tunurile amplasate în borduri, în timpul bătăliilor navale acest tip de nave se așezau în șir („linie de șir”), una după alta, pentru o eficacitate maximă a focului artileriei, de unde și denumirea de „"nave de linie"”. O navă de linie celebră, prin dimensiunile sale impresionante, a fost "". Lansată
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
o navă cu trei catarge, rapidă, mai mică decât fregata, armată cu 20-30 de tunuri. Erau folosite pentru patrulare, pentru a trimite mesaje între navele unei flote și, uneori, pentru a escorta navele comerciale. Una dintre cele mai celebre bătălii navale din epoca navelor cu pânze a fost Bătălia de la Trafalgar (21 octombrie 1805), în care o flotă a Marinei Regale Britanice, condusă în mod strălucit de Amiralul Nelson, a învins flota unită franco-spaniolă. Secolul al XIX-lea a adus noi
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
1805), în care o flotă a Marinei Regale Britanice, condusă în mod strălucit de Amiralul Nelson, a învins flota unită franco-spaniolă. Secolul al XIX-lea a adus noi și importante inovații în evoluția navelor de război. Noile metode de construcții navale, propulsia navelor cu ajutorul motoarelor și noile tipuri de proiectile de artilerie au făcut ca începând cu al doilea sfert al secolului XIX să se poată vorbi despre o predominanță a oțelului, aburului și obuzului în marina militară.
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
(în română "Marele Canal)" este un canal din Veneția. El reprezintă unul dintre coridoarele navale majore ale orașului. Transportul public este efectuat de „autobuze” navale (italiană: "vaporetti") și taxiuri navale private, însă mulți turiști preferă să exploreze canalul cu gondolele. din Veneția sau "Canalazzo", după cum îi spun venețienii, este canalul principal de apă ce șerpuiește
Canal Grande () [Corola-website/Science/332533_a_333862]
-
(în română "Marele Canal)" este un canal din Veneția. El reprezintă unul dintre coridoarele navale majore ale orașului. Transportul public este efectuat de „autobuze” navale (italiană: "vaporetti") și taxiuri navale private, însă mulți turiști preferă să exploreze canalul cu gondolele. din Veneția sau "Canalazzo", după cum îi spun venețienii, este canalul principal de apă ce șerpuiește prin acest oraș. Canal Grande este o cale navigabilă veche
Canal Grande () [Corola-website/Science/332533_a_333862]
-
(în română "Marele Canal)" este un canal din Veneția. El reprezintă unul dintre coridoarele navale majore ale orașului. Transportul public este efectuat de „autobuze” navale (italiană: "vaporetti") și taxiuri navale private, însă mulți turiști preferă să exploreze canalul cu gondolele. din Veneția sau "Canalazzo", după cum îi spun venețienii, este canalul principal de apă ce șerpuiește prin acest oraș. Canal Grande este o cale navigabilă veche ce străbate orașul sub forma
Canal Grande () [Corola-website/Science/332533_a_333862]
-
a fost pusă sub Înaltul Patronaj al Majestății Sale Regina Elisabeta, inițiativa organizării sale aparținând Societății ,Regina Elisabeta” a Marinarilor Civili din Constanța. Manifestările au evoluat ca amploare și spectaculozitate, ele fiind susținute, în special în perioada interbelică, de Liga Navală Română, Yacht Clubul Regal Român și Asociația Marinarilor Civili Regina Elisabeta. Tot de Ziua Marinei, M.S. Regele Carol al II-lea a hotărât ca unica școală pentru toți marinarii români să se numească Școala Navală a Majestății Sale ,MIRCEA” și
Ziua Marinei Române () [Corola-website/Science/332596_a_333925]
-
în perioada interbelică, de Liga Navală Română, Yacht Clubul Regal Român și Asociația Marinarilor Civili Regina Elisabeta. Tot de Ziua Marinei, M.S. Regele Carol al II-lea a hotărât ca unica școală pentru toți marinarii români să se numească Școala Navală a Majestății Sale ,MIRCEA” și a creat „Medalia Maritimă”, transformată în anul 1938 în „Virtutea Maritimă”. În anul 1933, s-a instituit Ziua Apelor, precedând Ziua Marinei și care a fost sărbătorită până în anul 1945. La 15 august 1936 a
Ziua Marinei Române () [Corola-website/Science/332596_a_333925]
-
Ziua Marinei. Din anul 1990 s-a revenit la tradiția de a celebra Ziua Marinei Române, odată cu sărbătoarea Sfintei Marii - Praznicul Adormirii Maicii Domnului. Astfel, cu prilejul Zilei Marinei Române din 15 august 1991, a avut loc o impresionantă paradă navală și evoluția aviației militare, elicoptere de luptă, precum și demonstrații sportive marinarești susținute de scafandrii militari și echipajele unor ambarcațiuni cu rame și vele. La festivitatile de la Constanța au fost prezente, în premieră, echipajul crucișătorului U.S.S. Belknap, aparținând Flotei a-VI
Ziua Marinei Române () [Corola-website/Science/332596_a_333925]
-
clasei, mărimea crescută și viteza mai mare le vor aduce un avantaj în acel scop, față de celelalte crucișătoare, și de asemenea, vor funcționa ca asigurare împotriva raporturilor că Japonia construia „super-crucișătoare” mult mai puternice decât cele americane, limitate de Tratatul Naval de la Londra. "Hawaii" avea o lungime de 246,43 m, o lățime de 27,76 m și un pescaj de 9,7 m. Avea un deplasament de 30 257 tone standard și 34 803 tone încărcată la maxim. Nava era
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
Doilea Război Mondial; nava era 82,4% completă când munca a fost oprită. Turelele pentru bateria principală erau terminate iar suprastructura era aproape gata, deși primele au fost înlăturate când nava a fost dusă la flota de rezervă de la Șantierul Naval Philadelphia. Similar cuirasatului nefinalizat USS "Kentucky", o convertire a fost considerată în cazul lui "Hawaii" pentru a fi o platformă de testare pentru dezvoltarea rachetelor ghidate în septembrie 1946. Desemnată CB(SW), armamentul crucișătorului ar fi constat în 16 tunuri
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
RSA Tartar montate pe fiecare parte a suprastructurii și o armă antisubmarin ASROC pusă unde prima și a doua turelă principală ar fi fost aflată. Studiul nu a mai continuat. La 9 iunie 1958, "Hawaii" a fost ștearsă din Registrul Naval iar nava a fost vândută companiei Boston Metals Company din Baltimore la 15 aprilie 1959. "Hawaii", încă incomplet, a fost remorcată la Baltimore, ajungând acolo la 6 ianuarie 1960, și respectiv dată la dezmembrat pentru fier.
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
Clasa "Alaska" a constat în 6 crucișătoare comandate înainte de al Doilea Război Mondial pentru Forțele Navale ale Statelor Unite. Erau clasificate oficial "crucișătoare mari" (CB), dar alte surse le-au considerat ca fiind crucișătoare de linie. Toate au fost numite după „teritoriile insulare” ale Statelor Unite, simbolizând statutul lor intermediar, între cuirasatele mai mari și crucișătoarele grele și
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]