19,515 matches
-
mai mici decât cei sirieni, s-au panicat și au început să fugă înapoi către liniile ptolemaice, creând multă confuzie în rândurile lor. Prima unitate ptolemaică ce a fost forțată să se retragă de către făga elefanților a fost chiar garda regală a lui Ptolemeu. Antiohus între timp și-a condus cavaleria, ocolind masa de elefanți, si a atacat călăreții ptolemaici aflați sub comanda lui Polycrates, învingând-ui. Deasemeni, mercenarii greci ai seleucizilor au atacat trupele ușoare de peltaști inamice, ce fuseseră deja
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
cu ajutorul altor surse contemporane ale evenimentelor. Istoricul Ioan Aurel Pop a combătut această idee arătând printre altele că toate cronicile latino-maghiare scriu despre existența românilor de la nord de Dunare înainte de apariția nomazilor unguri Simon de Keza, un preot de la curtea regală maghiară, a scris în anul 1283 a doua cronică maghiară care s-a păstrat până în zilele noastre. El este primul care a lansat supoziția că ungurii sunt înrudiți cu hunii, cei care cuceriseră ce mai multe secole înainte Bazinul Panonic
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
unul dintre vasalii avarilor, a supraviețuit până în a doua jumătate a secolului al IX-lea, fiind atestat în același document ca locuitori ai Panoniei Inferioare pe la anul 870. Teritoriile atacate de Imperiul Franc au fost guvernate mai întâi de ofițeri regali și lideri locali. Un „prinț” slav, Pribina, a primit controlul asupra unui teritoriu întins de-a lungul râului Zala în anul 840. El a inițiat colonizarea teritoriilor de sub controlul să și a fondat fortăreața Mosaburg. Pribina a murit în luptele
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
regele Angliei Carol I. Potrivit legendei, în 1660, steaua i-a apărut fiului lui Carol I, Carol al II-ea extrem de strălucitoare. Tatăl său fiind executat în 1649, el a asociat această stea sufletului defunctului său tată. Dar Edmond Halley, astronom regal, a fost cel care, în 1725, a denumit, în mod oficial, această stea „Cor Caroli”. Această stea apare pe hărțile astronomului englez Francis Lamb din 1673, împodobită pe această hartă cu o inimă marcată „Cor Caroli Regis Martyris”. Este vorba
Cor Caroli () [Corola-website/Science/328630_a_329959]
-
inaccesibil celor care nu stăpânesc magia necesară. Când Caillean îmbătrânește, rolul de Mare Preoteasă îi revine Siannei și, ulterior, fiicei acesteia. În partea a doua se povestește despre Marea Preoteasă Dierna, care ia sub ocrotirea ei o novice de sânge regal pe nume Teleri. Când primește viziunea Preotectorului Britaniei, un amiral roman pe nume Carausius, o obligă pe Teleri să se mărite cu el pentru a o ajuta să-și păstreze puterea. Anii trec, iar în jurul lui Carausius încep să se
Doamna din Avalon () [Corola-website/Science/328636_a_329965]
-
Frederic a stabilit unele regulamente referitoare la Henric în timpul minoratului acestuia, care îi reduceau din autoritate. În 1232, Henric a jurat credință și supunere față de tatăl său la Cividale. În același an, Henric a reînnoit liga dintre Hohenstaufeni și casa regală franceză, iar în anul următor, l-a supus pe ducele Otto al IV-lea de Bavaria și de Palatinat, fiul ducelui Ludovic I de Bavaria. Cu toate acestea, în 1233/1234, el l-a stârnit din nou pe tatăl său
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
și l-au detronat. Fratele său mai tânăr, Conrad a fost numit duce de Suabia și de asemenea ales ca rege al Germaniei. Aliații lui Henric au fost iertați pe cât posibil. Frederic al II-lea a reacționat față de slăbirea puterii regale apărute ca urmare a disputei cu fiul său și, printre altele, a convocat adunarea imperială ("Reichsversammlung") la Mainz în 25 august 1235. Henric a fost ținut prizonier în diferite locații din Apulia. Izolarea sa se poate să fi fost impusă
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
1250, Conrad a stabilizat momentan situația din Germania prin înfrângerea lui Willem de Olanda și a aliaților renani ai acestuia. Atunci cand Frederic al II-lea a murit în același an, el apucase să treacă Sicilia și Germania, ca și titulatura regală de Ierusalim, asupra lui Conrad, insă lupta cu papalitatea a continuat. Fiind înfrânt de către Willem de Olanda în 1251, Conrad a hotărât să invadeze Italia, în speranța de a recupera bogată stăpânire a tatălui său, și unde fratele său vitreg
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
moartea soțului ei, Cunigunda s-a retras la abația Kaufungen, din Hessa, unde a intrat în mănăstirea benedictină întemeiată chiar de ea. La momentul intrării în mănăstire, ea a oferit o relicvă din Sfânta Cruce, s-a lepădat de însemnele regale și a urmat traiul călugăresc. Astfel a rămas în mănăstire, îndeplinind munci caritabile, îngrijind pe cei bolnavi și trecându-și timpul cu rugăciuni. Ea a murit în 1040 și a fost înmormântată în catedrala din Bamberg alături de soțul ei. Cunigunda
Cunigunda de Luxemburg () [Corola-website/Science/328681_a_330010]
-
și cochetărie. Inițial a fost un gest practicat de către persoanele din clasele înalte dar care în anumite culturi a căzut în desuz sau a fost preluat de către comunitățile rurale. Sărutul poate reprezenta loialitate și subordonare mai ales în aristocrație, case regale, unele societăți religioase, masonice sau frății. Aceste săruturi pot reprezenta subordonarea și neatentarea la puterea și rangul pe care o deține cel ce primește sărutul. În aceste cazuri se săruta mâna, bijuteriile, hainele sau picioarele. În unele țări sau culturi
Sărut () [Corola-website/Science/328731_a_330060]
-
încercuiți francezii au încercat să fugă. Cu toate acestea, regele Ioan al II-lea a fost convins orbește că participarea sa ar putea schimba cursul luptei în favoarea compatrioților săi, de aceea s-a aflat în fața ultimului atac. Pe flanc detașamentul regal era acoperit de arbaleți echipați cu scuturi mari, numite Pavese. În ciuda superiorității substanțiale a inamicului, detașamentul regal a fost partea cea mai capabilă și disciplinată a armatei franceze, în plus, englezi și gasconii erau deja epuizați de luptă îndelungată. Totodată
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
orbește că participarea sa ar putea schimba cursul luptei în favoarea compatrioților săi, de aceea s-a aflat în fața ultimului atac. Pe flanc detașamentul regal era acoperit de arbaleți echipați cu scuturi mari, numite Pavese. În ciuda superiorității substanțiale a inamicului, detașamentul regal a fost partea cea mai capabilă și disciplinată a armatei franceze, în plus, englezi și gasconii erau deja epuizați de luptă îndelungată. Totodată, au fost surprinși de atacul brusc a inamicului, care părea deja înfrânt. Chiar și Prințul Negru a
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
uciși cinci mii de ostași, trei mii în timpul retragerii. Pe 24 mai 1357 rege capturat a fost adus solemn la Londra, fiind semnat un armistițiu cu Franța timp de 2 ani. Prețul de răscumpărare a regelui a egalat suma veniturilor regale pentru 2 ani. Prada fiind una imensă. Franța a fost aruncată în doliu profund. Vicerege a devenit Carol al V-lea. Eșecul în război și opresiune răscumpărării a indus oamenii de rând ai Franței la o serie de revolte cunoscute
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
a pleacat în Olanda, la Nijmegen, unde și-a revăzut soția după cinci ani de despărțire. Avea 50 de ani, 7 expoziții, 4 cărți cărți publicate, numeroase articole și interviuri. În Olanda, a vizitat multe galerii, Muzeul Van Gogh, Muzeul Regal din Amsterdam și a încheiat un contract pentru două expoziții cu „Leon ArtGalery”. A lucrat cu asiduitate pânze mari expresionist-abstracte. Prima expoziție de la „Leon ArtGalery” a fost un succes. În scurt timp presa de specialitate l-a declarat „cel mai
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Kabir Bedi. „Rajahul Alb din Sarawak” Sir James Brooke, supranumit „exterminatorul de pirați”, a devenit foarte puternic și a reușit să creeze un regat independent al patriei sale, Marea Britanie. Unicul său obstacol este numai Sandokan, un prinț malaezian de sânge regal supranumit „Tigrul Malaeziei”. Brooke, cu ajutorul colonelului Sir William Fitzgerald, aflat în misiune în numele reginei Victoria, precum și al unui „tigru” vândut pe nume Koa, atacă nava piratului și-i ucide echipajul. Sandokan a supraviețuit printr-un miracol și a fost adus
Sandokan, tigrul Malaeziei () [Corola-website/Science/328741_a_330070]
-
(n. 20 octombrie 1841, Turda, d. 10 iulie 1919, Budapesta) a fost un jurist român din Austro-Ungaria, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție Regală din Budapesta. Descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. A fost fiul lui Georgiu și Iuliana-Ileana Mezei Câmpeanu de Szathmar
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
Tribunalul din Baia de Criș, 1871, apoi la Judecătoria Mociu, 1874 și ulterior la Curtea de Apel din Cluj și Târgu-Mureș. Datorită pregătirii sale profesionale de excepție, recunoscute de autorități, este numit judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție Regală de la Budapesta. A fost Cavaler al Ordinului Leopoldin. În perioada când a fost judecător la Baia de Criș, l-a găzduit și ajutat de nenumărate ori pe marele tribun Avram Iancu. A luat parte la înmormântarea acestuia la Țebea, în
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
la Budapesta căsătoria fiicei sale Ecaterina cu dr. Eugen Pătăceanu, avocat din Turda. Cununia a fost oficiată de către Pr. Nicolae P. Rațiu din Turda iar nași au fost Iosif Pop cu soția, judecător la Înalta Curte de Casație si Justiție Regală din Budapesta. Cu acest prilej, oaspeții au fost întâmpinați cu imnul Deșteaptă-te Române, considerat ofensator, alături de tricolorul național, de către șovinii unguri. Cununia și petrecerea s-au desfășurat într-o atmosferă pur românească. Ziarul "Tribuna" din Sibiu relatează fericitul eveniment
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. A fost fiul lui Ioan (fost judecător la Înalta Curte de Justiție și Casație Regală din Budapesta) și al Ecaterinei Mezei Câmpeanu de Szathmar (Satu Mare). Tatăl său era descendent pe linie paternă din vechea familie nobiliară Câmpeanu de Satu Mare, devenit prin maghiarizare Mezei, iar pe linie maternă din familia Rațiu de Nagylak (Noșlac). Mama sa
Iuliu I. Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328813_a_330142]
-
administrare a școlii cu orientare evanghelică, numită între timp "gymnasium senatorium" sau Liceul Municipal. În 1820 conducerea prusacă a dispus desființarea Liceului Municipal, anunțând totodată înființarea, în baza conceptului humboldtian de educație, a unui liceu neoumanist cu șase clase. Liceul regal a fost inaugurat mai întâi într-o casă de pe strada Eichengasse și s-a mutat ulterior în clădirea fostului colegiu iezuit din strada Schlösserstraße. Patronajul liceului a rămas în continuare în grija orașului Erfurt, singura autoritate superioară fiind cea regală
Evangelisches Ratsgymnasium Erfurt () [Corola-website/Science/328824_a_330153]
-
care într-un timp scurt au ridicat asediul orașului. Contemporanii cred că, Orléans-ul odată căzut, precum și încoronarea lui Henric al VI-lea, fiul regelui Henric al V-lea al Angliei, ar fi sfârșit independența Franței ca stat. Conflictul dintre casele regale engleză și franceză, care în istoriografie a intrat sub numele de "Războiul de 100 de Ani", după înfrângerea grea a forțelor franceze în 1415, la bătălia de la Azincourt, creștea rapid în favoarea britanicilor. La scurt timp după această bătălie, englezii au
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
și a aprobat noi taxe, insistând, deasemenea, că în locul înfrântului de la Montargis Contele de Warwick, comandamentul să fie preluat de o persoană tânără, dar care deja era celebră pentru victoriile în Franța, Thomas Montacute. Orléans era ultimul bastion al puterii regale, în nordul Franței, controlată de englezi și aliații lor burgunzi. Orașul, situat pe o arteră importanta a țării, fluviul Loira, a fost ultimul obstacol pentru britanici pentru a finaliza cucerirea totală a nordului Franței și permițând astfel avansarea în adâncul
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
consecințe grave pentru apărătorii orașului, astfel moralul soldaților a căzut, și mulți comandanți împreună cu trupele sale au părăsit orașul. Data de 17 februarie, este momentul apariției Ioanei d'Arc care împreună cu însoțitorii ei a reușit pentru să ajungă la reședința regală. După multe ezitări și obstacole Delfinul (Moștenitorul tronului Franței) Carol a decis să-i transfereze trupe, și a numit-o la comandamentul acestora. Liderii armatei franceze Étienne de Vignolles, Jean Poton de Xaintrailles și Jean de Dunois, care cu ultimele
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
află un monument care are în centru bustul Regelui Mihai, îmbrăcat în uniformă militară, și plachete cu un fragment din discursul pe care acesta l-a susținut în Parlament în 2011, dar și cu o scurtă cronologie din istoria Familiei Regale a României, montate de-o parte și de alta a bustului. Bustul din bronz, care are o înălțime de 135 de centimetri și este amplasat pe un soclu de 180 de centimetri, a fost realizat de sculptorul Valentin Tănase, membru
Piațeta Regelui din București () [Corola-website/Science/328837_a_330166]
-
de principii Radu și Nicolae, fostul președinte Emil Constantinescu, foștii premieri Călin Popescu Tăriceanu și Victor Ciorbea, ministrul Culturii, Puiu Hașotti, și președintele Academiei Române, Ionel Haiduc. Orchestra Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale a intonat Imnul de stat și Imnul Regal, după care au ținut discursuri primarul Sorin Oprescu, istoricul Filip Lucian Iorga, academicianul Dinu C. Giurescu și Teodor Frunzeti, rectorul Universității Naționale de Apărare "Carol I" din București.
Piațeta Regelui din București () [Corola-website/Science/328837_a_330166]