19,182 matches
-
din Toronto, Ontario, Canada în anul 2006, iar un al doilea a fost creat în Londra în luna mai a anului 2007. Din pricina enormei popularități obținute de către romanele lui Tolkien, cererea pieței pentru genul fantastic a crescut. În principiu mulțumită "Stăpânului inelelor", acest gen literar a înflorit de-a lungul anilor 1960. Multe alte cărți având teme asemănătoare au fost publicate, incluzând "Earthsea" cărți scrise de către Ursula K. Le Guin, "The Riftwar Saga" de Raymond Feist, "The Belgariad" de David Eddings
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
Jordan și în cazul "seriei Gormenghast" de Mervyn Peake și "The Worm Ouroboros" de E. R. Eddison, rediscovered. De asemenea, în anii 1960 a existat un schimb de influențe între genul fantastic și cel științifico fantastic. În acest fel, cartea "Stăpânul inelelor" a avut o influență puternică asupra unor scriitori precum Frank Herbert sau Arthur C. Clarke și a unor producători precum George Lucas. Trilogia a influențat și dezvoltarea industriei jocurilor video, care a dobândit popularitate în anii 1070 cu jocul
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
Dungeons & Dragons, în care apar multe dintre ființele prezente în cărțile lui Tolkien. Cele mai notabile dintre acestea sunt: hobbiții, elfii, gnomii, orcii, dragonii. Totuși, Gary Gygax, principalul producător al jocului, a declarat că a fost foarte puțin influențat de către "Stăpânul inelelor" și că a inclus aceste elemente pentru a atrage atenția asupra muncii sale. Industria jocurilor video a fost influențată însă puternic de către romanele lui Tolkien, iar nume precum Warcraft sau EverQuest reprezintă doar două dintre multele jocuri fantastice. De
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
asemenea, au fost create jocuri ce se desfășoară pe Pământul de Mijloc. De asemenea, romanul a influențat mai mult sau mai puțin și alte câmpuri artistice. Termenul "Tolkienesc" este folosit pentru a face referire la abuzul creat asupra liniei poveștii "Stăpânul inelelor" : în care un grup de aventurieri pleacă pentru a salva o lume fantastică de armata unui lord întunecat (această poveste a devenit un tipar pentru unele povești). Acest termen este un atestat pentru a dovedi cât a crescut popularitatea
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
un atestat pentru a dovedi cât a crescut popularitatea acestor cărți, deși mulți critici au descris-o ca pe o poveste de adormit copii. Romanul a ajutat și la popularizarea pluralelor unor cuvinte precum elf sau elfi în limba engleză. "Stăpânul inelelor" a avut un efect profund asupra culturii populare încă de la apariția sa, în anii 1950, în special în 1960 și 1970, când tinerii au primit romanul drept o poveste - „Frodo Trăiește!“ și „Gandalf președinte“ fiind două fraze foarte populare
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
un număr considerabil de artiști clasici și New Age au fost influențați de munca lui Tolkien. Artista New Age Enya a scris o melodie instrumentală numită „Lothlórien“ în anul 1991 și a compus două cântece pentru coloana sonoră a filmului "Stăpânul inelelor: Frăția inelului", una fiind numită „May It Be“ (cântată în engleză și quenya) iar cealaltă este „Aníron“ (cântată în sindarină). Cântărețul suedez Bo Hansson a lansat un album numit „Music Inspired by Lord of the Rings“ ("Muzică Inspirată de
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
inelelor: Frăția inelului", una fiind numită „May It Be“ (cântată în engleză și quenya) iar cealaltă este „Aníron“ (cântată în sindarină). Cântărețul suedez Bo Hansson a lansat un album numit „Music Inspired by Lord of the Rings“ ("Muzică Inspirată de Stăpânul inelelor") în anul 1970. Ansamblul danez Tolkien a lansat cinci albume ce conțin transpuneri ale poeziilor lui J. R. R. Tolkien.
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
reprezentări ale zeului Pan (în parc au existat cel puțin două statui ale căror fragmente se găsesc în prezent la Muzeul Banatului din Timișoara) sunt strâns legate de numele localității: "Panloch" - "Panloc" - "Banloc" nume care s-ar traduce prin "Locul stăpânului". Castelul are pivniță, parter, etaj și pod. Sistemul de organizare spațială atât la parter cât și la etaj, este identic și se compune - în centrul tractului principal (sud) - dintr-o sală dominantă, perpendiculară cu fațada, care trece prin întregul corp
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
împrumuta de la cămătarul satului și astfel a apărut prilejul pentru acesta din urmă de a pune gaj pe pământurile folosite de țărani. Nereușind să plătească împrumuturile la timp, țăranul era obligat să predea drepturile asupra pământului cămătarului, care, teoretic, aparțineau stăpânului. Deci, între daimyo și țăran se infiltrează treptat cămătarul care, spre sfârșitul perioadei Tokugawa (sec. al XIX-lea), era o figură obișnuită a satului japonez. Astfel, din punctul de vedere al statutului social în era Edo (1603-1868) negustorii erau clasați
Negustorul și cămătarul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302869_a_304198]
-
această lume a omului. Tolkien a tradus “Pământul de Mijloc” că și Endor (sau câte odată că și Endoré) și Ennor în limba elfică quenya, respectiv Sindarin. Istoria Pământului de Mijloc este împărțită în Evuri: Hobbitul și marea parte a Stăpânului Inelelor au de-a face cu evenimente de la sfâșitul celui de-al Treilea Ev și cu zorii celui de-al Patrulea, în timp ce Silmarillion vorbește despre întâmplări din timpul Primului Ev. Lumea (Ardă) era la început plata, dar a fost făcută
Pământul de Mijloc () [Corola-website/Science/302881_a_304210]
-
tărâmuri (Vanaheim, Asgard, Alfheim, SvartAlfeim, Muspelheim, Nidavellir și Jotunheim). În această concepție, o “lume” însemna mai mult tărâmul unei rase decât o lume evident separată fizic. J.R.R. Tolkien nu a terminat niciodată întreaga geografie asociată lumii din Hobbitul și din Stăpânul Inelelor. În Crearea Pământului de Mijloc, volumul patru din Istoria Pământului de Mijloc, Christofer Tolkien a publicat câteva hărți remarcabile, atât ale pământului plat cât și ale celui rotund, toate desenate de tatăl său în anii ‘30.
Pământul de Mijloc () [Corola-website/Science/302881_a_304210]
-
o serie de acte legislative cunoscute sub numele generic "Regulamente cu privire eliberarea țăranilor de dependența iobăgească" ("Положения о крестьянах выходящих из крепостной зависимости"). Proclamația oferea drepturi cetățenești depline iobagilor și afirma dreptul țăranilor de a cumpăra pământ de la foștii stăpâni feudali. Imperiul Rus era o țară agrară, în care țăranii reprezentau majoritatea copleșitoare a populației, peste 80% dintre locuitori. Existau până în 1861 două categorii de țărani: cei trăitori pe moșiile statului și cei de pe moșiile particulare. Numai cei din urmă
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
reprezentau majoritatea copleșitoare a populației, peste 80% dintre locuitori. Existau până în 1861 două categorii de țărani: cei trăitori pe moșiile statului și cei de pe moșiile particulare. Numai cei din urmă erau iobagi. Iobagii aveau obligații către stat, dar și către stăpânul pământului, care avea puteri discreționare asupra vieților lor. La mijlocul secolului al XIX-lea, mai puțin de o jumate dintre țăranii ruși erau iobagi. Populația rurală locuia în gospodării "dvori", care împreună formau satele mici "derevni" sau cele mai mari "selo
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
țăranilor organizați în "mir". Moșia și locuitorii ei erau de drept proprietatea nobilului latifundiar ("dvorianstvo"). Țăranii erau obligați să plătească regulat în muncă sau bunuri pentru pământul de pe care își asigurau subzistența, de obicei lucrând moșia "în parte", jumate pentru stăpânul pământului, jumate pentru ei. Nevoia pentru o reformă urgentă era bineînțeleasă în Rusia secolului al XIX-lea, mai multe proiecte de reformă fiind concepute de Mihail Speranski, Nicolai Mordvinov și Pavel Kiseleff. Eforturile lor au fost zădărnicite până în cele din
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
își exploatau proprietățile. Pentru a echilibra toate acestea, legislația conținea trei măsuri pentru a reduce potențiala autosuficiență economică a țăranilor eliberați. În primul rând, a fost introdusă o perioadă de tranziție de nouă ani, în care obligațiile țăranilor către foștii stăpâni erau păstrate. În al doilea rând, o mare parte a pământului era transferat în proprietatea exclusivă a marilor proprietari ("otrezki"), transformând numeroase păduri, râuri și drumuri în surse de venit, moșierii percepând taxe pentru accesul la ele. A treia măsură
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
și nuielele purtate de gărzile lui, lictorii. Posedă rol religios, a căror puteri le erau transmise pe linie dinastică. Era asistat de un consiliu oligarhic, care a sfârșit prin a-l înlătura, cu excepția cetății Veii, unde el s-a menținut stăpân până la cucerirea romană. Societatea etruscă era caracterizată de o structura oligarhică, iar nobilii dominau cu o mâna de fier, iar slujitorii lor osteneau pe ogoare, în orașe, în ateliere industriale sau în mine. Nu existau adunări populare, dar femeile dețineau
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
clucer era o dregătorie mică ce nu da dreptul la șederea în divan. De la 1672 și până la urcarea pe scaun în 1685, el cumpără de la răzeși părți din nouă sate în ținutul Fălciu...Ajunge în cele din urmă, înainte de moarte, stăpân în unsprezece sate fălciene...ceea ce constituia o avere frumoasă. Moșiile urmau să treacă în stăpânirea fiului său mai mare, Antioh vodă.Cu toate că era fidel Porții, în domeniul politicii interne s-a manifestat contra domniilor fanariote. Faptul a fost unul din
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
împotriva monștrilor. Unele pesonalități menționate în poem au referințe istorice (Hrothgar, Hrothulf, Ohthere) și sunt menționate în surse scandinave timpurii, precum Gesta Danorum. Critica modernă a operei începe cu J. R. R. Tolkien, mai cunoscut drept autor al romanului fantasy Stăpânul Inelelor, dar care era un celebru profesor la Universitatea Oxford, specialist în limbi nordice vechi. Evenimentele și personalitățile descrise în lucrare descriu o perioadă de 200 de ani, începând cu anul 450, și se petrec pe teritoriul Danemarcei. Poemul are
Beowulf () [Corola-website/Science/299497_a_300826]
-
denumit și ""lu"". Termenul Tao poate desemna și calea mercenarilor sau calea războinicilor, adică wushutao (武士道), mai bine cunoscut sub numele său japonez în occident: Bushido. În Japonia, conform aceluiași principiu inițial, dō este "calea" ce trebue urmată pentru a stăpânii o artă ce duce către "unitate". Aceeași ideogramă, kanji 道 (dō), este în general utilizată ca sufix în numele artelor marțiale japoneze: Karatedo, Aikido, Kendo, Judo, Budo, Iaido, Kyudo, etc ... Dar găsim deasemenea și un "Ka-do" "calea florilor" un alt nume
Tao () [Corola-website/Science/299507_a_300836]
-
235-284 și a durat până la asediul Constantinopolului și colapsul Imperiului Roman de Răsărit din 1453. În Imperiul Roman de Răsărit, mai ales în timpul lui Iustinian I, sistemul dominatului a evoluat spre absolutism autocratic. Termenul de „dominat” provine din latinescul "dominus" („stăpân”). Termenul era utilizat de sclavi pentru a-și apela stăpânii. Termenul a fost utilizat de împărați încă din dinastia iulio-claudiană. Dioclețian a fost însă primul care s-a impus ca „stăpân” deplin al imperiului, imaginea împăratului schimbându-se prin afișarea
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
Roman de Răsărit din 1453. În Imperiul Roman de Răsărit, mai ales în timpul lui Iustinian I, sistemul dominatului a evoluat spre absolutism autocratic. Termenul de „dominat” provine din latinescul "dominus" („stăpân”). Termenul era utilizat de sclavi pentru a-și apela stăpânii. Termenul a fost utilizat de împărați încă din dinastia iulio-claudiană. Dioclețian a fost însă primul care s-a impus ca „stăpân” deplin al imperiului, imaginea împăratului schimbându-se prin afișarea puterii sale. Dinastia Antoninilor a fost o adevărată epoca de
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
absolutism autocratic. Termenul de „dominat” provine din latinescul "dominus" („stăpân”). Termenul era utilizat de sclavi pentru a-și apela stăpânii. Termenul a fost utilizat de împărați încă din dinastia iulio-claudiană. Dioclețian a fost însă primul care s-a impus ca „stăpân” deplin al imperiului, imaginea împăratului schimbându-se prin afișarea puterii sale. Dinastia Antoninilor a fost o adevărată epoca de aur a Principatului. Dar în timpul domniei împăratului Marc Aureliu au izbucnit primele semne ale slăbirii imperiului: atacurile germanicilor, războiul cu parții
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
există fericire și nici dragoste. De aceea pleacă s-o întâlnească pe Ana în singurul mod care-i mai era posibil- prin moarte. Pe locul unde se prăbușește Manole izvorăște o apă, simbol al vieții și al creației veșnice. Puterea stăpânului îl doboară pe artist, dar creația lui înfrunta veacurile. Prin perfecțiunea ei, creația intră în eternitate și, o data cu ea, iubirea de viață, de artă.
Monastirea Argeșului () [Corola-website/Science/299511_a_300840]
-
zone apare în Hrisovul din 27 iunie 1529 prin care Moise, voievodul Țării Românești întărește niște ocine Mănăstirii Govora iar printre boierii trimiși să cerceteze actele și să depună mărturie apar și Radul și Stoian din Aluniș. Ori dacă erau stăpânii, desigur că existau și supușii. La începutul secolului al XVII-lea pământurile megieșilor încep să fie cumpărate de diverși nobili, pentru ca, până la sfârșitul secolului, practic întreaga suprafață să devină, fie boierească, fie mănăstirească. Printre cei care au stăpânit părți de
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
Séguier - cancelarul, Brienne și Lionne, care se ocupaseră împreună de politica externă. Regele, în vârstă de 22 de ani, i-a privit cu răceală pe acești politicieni maturi, experimentați și capabili, care îl evaluau la rândul lor pe tânărul lor stăpân, întrebându-se pe care dintre ei îl va alege spre a-i urma cardinalului în funcția de prim-ministru. Atunci regele făcu să explodeze bomba, spunând că a venit vremea să guverneze el însuși; “vă dau poruncă să nu semnați
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]