19,047 matches
-
de fapt, halucinațiile, iluziile etc. ... nu sunt deloc o sursă de plăcere neglijabilă. Senzualitatea mai bine ordonată își va găsi partea ei, știind că vor domestici seri de-a rândul acea mână frumoasă care, în ultimele pagini de inteligență de Taine, se dedă unor curioase fapte rele. Confidențelor nebunilor le voi da viață pentru a le provoca. Sunt oameni de o onestitate scrupuloasă, a căror inocență nu are egal decât propria mea inocență. A fost nevoie să plece Columb cu nebuni
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
acest caz propriii noștri părinți nu erau altceva decât copiii noștri. Nu era ceva nou pentru mine - îl întâlnisem pe tânărul matematician, un geniu în iarbă, Ciprian Foiaș, căruia îi luasem un interviu pentru Luceafărul, și el mă inițiase în tainele matematicii și ale percepției timpului, prin imaginea spiralei comunicând prin toate suprafețele. Domnul Ciprian Foiaș avea obiceiul să escaladeze munții în zilele libere, sâmbăta și duminica, era un mare solitar, deși avea o familie (dacă nu mă înșel!) care se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
oameni dăruiți cu har, nepreocupându-se suficient, deși servesc adesea cu credință și cumințenie arta, se pierd în ansamblu, rămânând aproape anonimi, incluși în categoria Ăși alții!.. Iată însă că un cântăreț, tânăr încă, Gabriel Bârjovanu, a început să pătrundă tainele muzicii, stăpânit de pasiune, mai întâi ca figurant, fiind încă elev, mai apoi, prin riguroasă triere, reușind să intre ca tenor în corul Operei. Ulterior, ca toți cei cu gânduri serioase pentru această vocație, l-a căutat pe cel mai
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
intre ca tenor în corul Operei. Ulterior, ca toți cei cu gânduri serioase pentru această vocație, l-a căutat pe cel mai pasionat profesor (Tiberiu Popovici, cel care a cultivat, de-a lungul timpului, numeroase voci), pentru a-i insufla tainele cântului, deschizându-i cale liberă către o carieră frumoasă. Deși unii nu erau pe deplin încrezători în evoluția sa, a perseverat, nedescurajându-se, și a reușit să dovedească tocmai contrariul previziunilor făcute de unii așa-ziși specialiști. Și iată că
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
din spectacol Când în 1838 se năștea Georges Bizet, curentul romantic ai cărui zori apăruseră cu opt ani în urmă era deja în plină afirmare. Așadar, cel care va deveni un cunoscut compozitor francez și care cunoștea încă din copilărie tainele pianului și ale armoniei, cucerea la vârsta de 12 ani Marele premiu al Romei. De aceea, nu este de mirare că Bizet a compus în 1863, la vârsta de 25 de ani, opera Pescuitorii de perle. Ca orice artist romantic
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
în pauze schimbau opinii laudative cu prietenii, care astăzi poate nu mai sunt. Sărbătoritul demonstra totodată și temeinica sa pregătire, însușită mai întâi la Conservatorul George Enescu din Iași, sub îndrumarea lui Antonin Ciolan, care l-a învățat să descifreze tainele dirijatului, renunțând la Facultatea de Chimie pe care o urma la Universitatea Al. I. Cuza din Iași. Dirijorul însuși, prin prestația pe podium la 80 de ani, părea că se revede în fața Orchestrei mari din Moscova, a defunctei U.R.S.S.
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
acest rol. Prudența obligă acest personaj la un echilibru în folosirea tuturor mijloacelor de exprimare cu o anumită diplomație afișată. Excesul de zel o poate conduce la o detașare comportamentală a acestei curajoase candidate la formarea unui mariaj, plănuit în taină, în contextul comportamentului mai reținut al celorlalți parteneri, cum a fost cazul în spectacolul urmărit. Poate sta în atenție, de asemeni, și interpretul rolului Paolino, tenorul Vasile Pătrunjel, care are un timbru plăcut al vocii. Statura sa mai înaltă poate
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
un lied este nevoie de mult rafinament vocal, sensibilitate și capacitatea de a reliefa unele trăiri emoționale, exprimate în tema pusă pe muzică necunoscută. Fiecărui instrumentist, de asemenea, participarea într-o formație de cameră îi oferă prilejul să demonstreze stăpânirea tainelor instrumentului, să-și pună în valoare tehnica și sensibilitatea, fără de care nu se poate face muzică adevărată! La realizarea programului propus de compozitor (cum se poate vedea din macheta afișului propus), au contribuit un număr important de tineri care au
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
nespus de mult și mă duce cu gândul la acea toamnă a anului 1954, când, în calitate de profesor la cercul de artă dramatică de la Palatul Copiilor, aveam în fața mea un copil de o șchioapă, plin de curiozități, avid de înțelegere a tainelor teatrului (câte le cunoșteam și eu la acea vreme), care avea deja o personalitate puternică. Elevul din clasa a VI-a de atunci este respectatul actor de astăzi Petrică Ciubotaru, care nu se mulțumește cu lucrul de mântuială, ci este
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
În final s-a ajuns (inspirat) prin cânt, la dragostea de Dumnezeu: O happy Dei, Ziua fericită când Isus ne-a spălat păcatele! Acest cânt este al unui anonim și a fost interpretat de toți cei cincizeci de căutători ai tainelor amorului. Interpreții, de religii diferite, musulmani, evrei, creștini, s-au unit în final cu dăruire, într-o rugă comună. De altfel, la această cutezanță de succes a celor patru români, sau alăturat alți sufletiști, tot români, unii concepând și pictând
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
plecat cu toți la biserica din Lărgeanca, unde era preotul Vitalie Busuioc. În Necrasovca era și episcopie, dar era lipovenească și sărbătoreau pe stil vechi. Dăm certificatul de naștere preotului care, după ce-l citește, spune: Nu putem oficia Sfânta taină a Botezului fiindcă numele Mircea nu este înscris între sfinții din calendar”. Cu toate parlamentările nașului Vernescu preotul nu s-a lăsat convins, așa că ne-am întors la primărie unde notarul a adăugat lângă Mircea și numele de Petre iar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
film, expoziții, turnee artistice, centre culturale, învățământ, burse, acorduri de cooperare cultural-științifice, ziariști străini etc. Am fost repede "cooptat" cu înțelegere și solicitudine de colegii mai mari și de "șefi" și, treptat, am început să înțeleg și să deslușesc meandrele, tainele, istoriile și "istorioarele" ministerului și ale diplomației. La intrarea mea în MAE, instituția trecea printr-o perioadă de profunde restructurări și prefaceri, stabilirea de relații diplomatice cu o suită de state din Asia, Africa și America Latină, reorientarea raporturilor cu "lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de mine. Într-o pauză de prânz, la o ciorbă de burtă servită la o bodegă de lângă Minister fiind inițiat cu acest prilej în degustarea ciorbei de burtă și a tuzlamalei un coleg de birou m-a inițiat și în "tainele șefilor", nu direct, ci prin intermediul unui banc, valabil pentru orice administrație: cică un individ intră într-un magazin unde se vindeau animale de companie, dorind să cumpere un papagal vorbitor. Vânzătorul îi arată mai mulți papagali, de diverse culori, clientul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fost slujbașul spitalului deși mi-am propus de sute de ori s-o iau razna pe această cărare, care se cheamă ,,dealul hoților'', nu m-am învrednicit să o iau spre cer. O frână interioară, sau cine știe ce motiv, din lumea tainelor sufletului, nu mi-a dat voie să mă duc într-acolo. Acum, privind, zilnic, la acest drumeag, mi se pare că este o strofă de poezie pe care nu o pot citi. Sunt, așadar, un locuitor clandestin al acestei așezări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Gardian Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului Misterios, Sublim Prinț al Cortinei Sacre, Interpret al Hieroglifelor, Doctor Orfic, Gardian al celor Trei Focuri, Custode al Numelui Incomunicabil, Sublim Oedip al Marilor Taine, Păstor Iubit al Oazei Misterelor, Doctor al Focului Sacru, Cavaler al Triunghiului Luminos. Astăzi, binevoind a evita chemarea adresată capcanic prin ecartarea acelor diabolice imagini care nu V-au înșelat, V-am consacrat Cavaler al Lucidului Lucidic. Ființele care vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu mai aștepta nimeni. Peronul era gol, pustiu, foarte potrivit pentru o întâmplare misterioasă, cu un atentat, așa cum fusesem prevenit. Oricând se putea petrece un eveniment, să se declanșeze o rafală de mitralieră, să fiu răpit, dus cine știe unde, ucis în taină sau ținut doar ostatec. Din tren nu au coborât însă decât două femei grase, cu niște saci de usturoi. Nu aveau nimic deosebit, nu m-au privit deloc, nu erau deloc satanice. Fără nici un eveniment, acceleratul a pornit, scârțâind, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
suflet"). S-a întâmplat ca tocmai să redactez un volum de studii în care am îndrăznit să introduc un capitol despre suflet, împotriva uzanțelor medicale. Nu știm ce-i sufletul și nu vom ști niciodată, fiind destinat necunoașterii ca alte taine care, dacă ar fi descifrate, ar determina, cu siguranță, sfârșitul omenirii. Sunt și alte facilități pentru dispariția speciei, dar cunoașterea tainelor sufletului (autocunoașterea și cunoașterea celuilalt) ar fi, desigur, cel mai pervers mijloc de dispariție. (Să ne închipuim că jumătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
suflet, împotriva uzanțelor medicale. Nu știm ce-i sufletul și nu vom ști niciodată, fiind destinat necunoașterii ca alte taine care, dacă ar fi descifrate, ar determina, cu siguranță, sfârșitul omenirii. Sunt și alte facilități pentru dispariția speciei, dar cunoașterea tainelor sufletului (autocunoașterea și cunoașterea celuilalt) ar fi, desigur, cel mai pervers mijloc de dispariție. (Să ne închipuim că jumătate din oameni ar ști ce sentimente are față de ea cealaltă jumătate). Așa că, în fața problemei sufletului ne putem limita la al doilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
destinele noastre s-au despărțit, a continuat frăția noastră. Cred că dacă am fi fost maturi sau mai mari cu abia câțiva ani, ne-am fi apucat de analizat trăirile noastre. * Sigur că prietenia noastră nu a trecut neobservată. O taina nespusă este o împărtășire mai trainică decât mărturisirea. Când am întâlnit, în viață, mult mai târziu, împrejurări asemănătoare, am greșit punând vorbe și mărturisiri în locul tăcerii. Am învățat dar prea târziu că tăcerea este un cuvânt un cuvânt invers care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mărturisiri în locul tăcerii. Am învățat dar prea târziu că tăcerea este un cuvânt un cuvânt invers care, ca și cuvântul spus, are virtuți curative. Nici psihiatria, nici psihologia, nici înțelepciunea lui Tolstoi sau Dostoievschi nu m-au învățat că o taină leagă mai mult decât mărturisirea. Prietenia noastră, care ne-a separat, pe vremuri, de ceilalți, ne-a unit pentru totdeauna, între noi. Nici până astăzi nu ne-am abătut de la un tabu pe care ni l-am impus, în copilărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a lui Aristotel. Mi le amintesc; nu știu de ce țin minte titlurile, desigur că erau și altele. Nici măcar Panaitescu nu a îndrăznit să-mi recomande astfel de volume. Am stat mult, patronul sfătuindu-ne să fim serioși și să deprindem tainele filozofiei. Mai era și o istorie a matematicii: Celelalte, de literatură, erau foarte scumpe. Problema a fost rezolvată, însă, în stil gordian. Panaitescu a strecurat sub manta, cu tupeu, o minune de carte roșie, lucioasă, tipărită în condiții excelente: "Ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu un bețișor de lemn sau cu un creion subțire și atunci micul obiect suna atât de cristalin, încât mi se părea că luminează. Se dă un semn sfânt când răsună astfel", ni s-a spus nouă, copiilor, înfiorați de taina care ni se dezvăluia ca un miracol. Cu trecerea anilor, clopoțelul sau păhărelul ne devenise tot mai scump; supraviețuise războaielor, revoluției bolșevice (pe atunci stăpânii clopoțelului erau în Basarabia), deportării în Siberia (unde îl luase cu dânsul un străbunic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și înnobilează sufletele și trebuie să visăm la ele toată viața. * Dar acum mă refer la altă poezie, pur fantezistă, dar, desigur, admisibilă în principiu. Mă refer la acele stări "subliminale", vise cu ochii deschiși, vise prin care ne descărcăm tainele. Este amuzant să te întrebi la ce visează, în general, lumea. Chiar și sondajele cu scop electoral aceasta "sondează", deși nu o fac explicit. Ce n-ar da un concurent visător la gloria unei demnități să știe la ce visează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spațiu abstract. Dar foarte curând va deveni concret, o cifră fermă într-un miliard de calendare; și o realitate tulburătoare, ca toate cele care țin de ideea de timp. Dar nu știu ce-i cu portocala asta. Am presimțit în ea o taină. A doua zi, în coaja ei am citit o întâmplare adevărată, pe care o uitasem; dar acum mi s-a arătat clară, frumos redactată, de o mână fină, poate cu un ac subțire. Iată această poveste adevărată. Personajul principal a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vom prosterna în fața neînțelesului. Nu poate fi închipuită o mai abilă formulare a unei abstracții; sugerează "definitivul" și impune primatul "neînțelegerii". Deplina frumusețe a acestei ziceri constă în poetica ei ascunsă, transpusă în filosofic. M-a obsedat din copilărie primatul "tainei", al sentimentului, deasupra capacității logice. Eram atunci în anii ignoranței, când întrebările pe care mi le puneam aveau un unic răspuns: "credo quia absurdum"; dar formulat în limba mea. Nu înseamnă că nu sesizam neputința pătrunderii tainelor religiei; aveam o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]