21,512 matches
-
el, să zidească în pivnița casei celei vechi toată frumoasa colecție de argintărie veche, precum și cea de masă, așeză lemne tăiate în fața zidului și porni cu camionul, escortați de doi soldați, pe Vicenzo, feciorul, și zidarul italian care lucraseră. Se temea de trădarea lor. La întoarcere, tot dânsul o dezgropă și o dărui lui Ionel învingătorul. evacuarea Cum spusei, lumea [își] pierduse capul, toți voiau să fugă în Mol dova, oriunde numai să nu rămână în București. Din octombrie casele se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de 60 de ani. Pretext stupid, căci mai întâi pe Carabatescu ar fi trebuit să l elibereze. Mai târziu am avut explicația: Carp l-a scos, pentru că trebuia să nască noră sa, soția lui Gr. Carp, Ioana Cantacuzino, și se temea pentru viața ei fără de îngrijirile lui Costache. Ne povesti toate pățaniile de la plecarea de acasă cu ofițerul cel înalt. Nu i-au făcut nici un interogatoriu, nu i-au imputat nici o vină. L-au ținut o oră și jumătate în subsolul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
german cu accidentul de tren de la Ciurel. Se vorbea de 300 de răniți, noi nu credeam. Spuneau că a fost și Belloy. A și fost, precum atâția alții, unii morți, alții scăpați ca prin minune, alături de tovarășii lor carbonizați. Ne temeam pentru Ion Pillat, atașat pe lângă ofițe rii francezi, aveam ca o presimțire, și, când ne-a povestit toată jalnica întâmplare, am mulțumit lui Dumnezeu de norocul ce a avut. slăbiciuni și lașități Slăbiciunile și lașitatea alor noștri față de dușman ne
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
totul indica o stare gravă. Noi jubilam. Într-adevăr, Germania era singurul gigant în stare de a rezista măcar vremelnic la o astfel de coalițiune, dar sfârșitul era din ce în ce mai sigur, bunul sfârșit, și ni se părea mai apropiat decât ne temusem la început. Din doi ani scurtasem așteptarea noastră până la toamna viitoare, și această speranță ne dete puteri noi. Au pornit în Germania pe ofițerii români prizonieri, nu știu până unde au ajuns pe timpul acela grozav. Mulți trebuie să fi înghețat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
zvonul că pleacă și Mackensen, fără a spune încotro. Lupu Costache se lăuda că au să facă o mare ofensivă în Galiția cu 250 000 de oameni. Nu știam ce [va] să fie în întunericul în care trăiam și ne temeam să nu atace Moldova pe la nord. În contra lui Sarrail nu au trimis decât pe bulgari, iar ofițerii care porneau spuneau cu spaimă că se duc la Verdun și în Italia. Nu ne venea să credem, deși se simțea ceva grozav
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
1996, p. 65.) A trimis pe d-na Crivăț să vadă ce facem! Dânsa trebuia să plece a doua zi de dimineață la Buftea. A fost arestată ca prea primitoare de ofițeri germani. [Cum o chema Eliza, Circea](Ibidem.) se temea, în sfârșit, și gu vernul imperial de acea fermecătoare care avea darul transformă rilor. I se imputa că prea e bine și cu Berlinul, și cu Parisul și nu uitau că bărbatul ei, cu Thomson, distrusese sondele și fabrica de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
rezultat? Am fugit cât am putut. A doua zi tot satul mi-a povestit că un întreg convoi de căruțe a trecut spre București, la Abator. Acolo populația s-a ridicat și n-a permis să-i descarce; s-au temut de o revoltă și i-au scos pe câmp la Cotroceni, unde au plătit unor țigani să-i jupoaie. Lumea se temea să nu-i dea în vânzare drept miei și a rămas convinsă că, de nu vor fi vânduți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
spre București, la Abator. Acolo populația s-a ridicat și n-a permis să-i descarce; s-au temut de o revoltă și i-au scos pe câmp la Cotroceni, unde au plătit unor țigani să-i jupoaie. Lumea se temea să nu-i dea în vânzare drept miei și a rămas convinsă că, de nu vor fi vânduți la măcelărie, vor fi dați de mâncat prizonierilor români. Nu i-am dezmințit, cu cât inspirau mai multă groază, cu atât era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
știm și nu vom ști nimic, căci suntem oameni. Tot însă pentru cei mari trebuie trimise scrisorile oficiale“. Acei soldați, oameni din popor, erau într adevăr oameni, și numai la ei am găsit compătimire. La început eram foarte rezervată, mă temeam să nu fie de rea-credință, dar, constatând că nu se dezmint, am căpătat încredere. Ne plângeau și ne ajutau pe cât puteau nu numai cu plată, dar și de bunăvoie. Astfel, ne dădeau Ausweiss ca să trimitem prin preot acasă, la mama
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la unele le-au golit căldările de pe foc și le-au luat. În București ne scrisese toată alămăria. Eu mă rugasem de Cos tache să mi le iau la Pasărea și la nevoie să le arunc în baltă. El însă, temându-se de vreo trădare, nu mi-a îngăduit și am rămas fără nici o tingire din multele ce aveam. Mă durea mai ales că vor servi la munițiuni contra noastră. Bronzurile, statuile și lămpile fuseseră asemenea catalogate. Când a fost vorba
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și amenințând cu strașnice pedepse de nu se vor da și se vor descoperi la perchezițiile care vor urma. Un comisar de poliție român, însărcinat cu strângerea efectelor, mărturisi Mariuței că tot[ul] se ducea la germani, dar că aceștia, temându-se de prea mare iritație a populației, preferau să adune prin autoritățile române conduse de Lupu Costache. Verificai spusele domnului comisar Ionescu la Crucea Roșie, unde Mar ghilo man și d-na Săvescu mi le confirmară și mă îndemnară să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de Lupu Costache. Verificai spusele domnului comisar Ionescu la Crucea Roșie, unde Mar ghilo man și d-na Săvescu mi le confirmară și mă îndemnară să nu dau nimic. Nici gând nu aveam. De la mine ridicaseră cancelaria Societății Regina Elisabeta, temându-se ca prin femeile sărace să nu fac propagandă în mahalale. Societatea „Munca“, condusă de buna și inimoasa d-na Maria Fălcoianu, pusese la dispoziția noastră două săli în localul lor din strada Cometa, azi Ion Duca. Am împărțit acolo
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
oraș, sute de femei au sosit în cârd la fața locului, plân gând și văitându-se. Doamnele de la Ortodoxie aler gau în toate părțile. Ceea ce nu se făcuse la intrarea germanilor era acum iminent. Mackensen, aflând de această agitație și temându-se de o răscoală în București, dete ordinul să por nească în urma bulgarilor două automobile germane, să-i prindă și să-i aducă înapoi. Lucru cu totul imposibil dacă la Călu găreni nu aveau bulgarii o pană, care îi predă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nenorocitul general Eremia care, făcându-și studiile militare în Germania, se căsătorise cu o germană și care, ofițer distins ajuns până la gradul cel mai înalt, descoperi că nevasta lui era spioana inamicului. Fu cuprins de o astfel de groază, încât, temându-se de ereditatea micilor săi copii, îi omorî pe amândoi și se sinucise, într-un acces de disperare. Ce dreptate au statele care opresc pe militarii lor să se căsătorească cu străine decât cu condiția să părăsească armata. Tot astfel
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îi lovi în obraz valul fierbinte, se deteră înapoi și încheiară cercetările. Începuseră cu mare zel, răsfoind cărțile din bibliotecă, scuturând rufele din dulapuri, dar, văzând indiferența noastră și ironia cu care le răspundeam, s-au convins că nu ne temeam și nu aveam nimic de ascuns. De ar fi văzut tratatul de pace (rămas tot în salonaș pe masă, acoperit de ziar), am fi fost arestați. Plecând, agentul care vor bea românește s-a scuzat de supărarea pricinuită, ne-a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
goană, căci am mai cerut altă dată multe lucruri și tot ce am împrumutat a dispărut la fiecare plecare“. „Să-mi spui cine te-a luat la goană, ca să le trimit cu dumneata în Bulgaria.“ „Spune-i că nu mă tem de Bulgaria, îi zisei, când îmi povesti scena aceasta, acolo internații noștri au fost mai bine tratați, grație omeniei d-lui Gueschoff, decât la noi, unde trebuiau să ne protejeze d-nii Marghiloman și Lupu Costache.“ Apoi o povățuii să se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să ieșim din București, din căldura și [din] atmosfera enervantă în care trăiam. Cel care ar fi avut mai mare nevoie de o schimbare era soțul meu, dar nu consimți să facă cura de Govora, găsindu-se prea slab și temându-se să părăsească pe mâna vrăjmașilor, străini și români, casa scăpată până atunci de devastare. Mariuța nu putea părăsi pe cei doi copii mici; mama trebuia să meargă cu Pia la Mihăești pentru a face cura de Govora. Eu cerusem
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dar nu cu bărbatul ei, precum nici domnii cu nevestele lor. Nu era de înapoiat salutul decât al d-lui Papadat și al d-lui Wangler în zilele când nu avea la masa lui ofițeri germani. Ca elvețian, era foarte temut de beligeranți, dar era și scutit de ura ce noi trebuia să resimțim pentru ei. Mâncarea mediocră, însă pentru acele timpuri destul de bună, dar o găseam atunci foarte scumpă: 6,50 lei o porție de bœuf à la mode cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ce găsi în București. Germanii simțeau că nu mai pot rămâne aici, dar nu se îndurau de belșugul relativ și mai ales de puțurile de petrol pe care le refăcuseră și care erau păzite cu baterii antiaeriene. Expediau însă femeile, temându-se de reacțiunea populației contra celor care singure trăiseră bine, pe când româncele mureau de foame și de frig. Au liberat pe Const. Sturdza. Erau sub presiunea eveni mentelor, a înfrângerilor continue din Vest și a înaintării genera lului Berthelot în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
înapoiase acasă când fu rechemat de urgență la Palat. Era foarte mirat, căci i se părea că Saint-Aulaire și Barclay îi erau bine dispuși. Regele îi afirmă contrariul și îi notifică chiar venirea generalului Coandă la guvern. El nu se temuse și nu ar fi găsit naturală decât pe a liberalilor. Ionel însă credea că în astfel de clipe unirea națională se putea face mai lesne de o personalitate nepolitică. Persoana lui nu conta. Gl Averescu sperase să fie el ales
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
el mi-a confirmat că avea foarte puține trupe, dar trebuia să creadă germanii că sunt multe, de aceea nu le-a dat șlepuri pe Dunăre. Intrarea în țară prin trei puncte diferite era o stratagemă. Colonelul Foch nu se temea, fiind bine informat, de aceea râdea. Când a văzut însă că se ține de vorbă, a crezut că i-au sosit rezerve și, speriați, au luat-o la fugă ca să nu fie prinși. Astfel nici nu s-au luptat, nici
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
istorie și, pe lângă aceste calități intelectuale, era serios, blând, bine-crescut, iubit de toți profesorii și cunoscuții lui. Mamă-sa nu se despărți de dânsul, sănătatea ei declina și voia să-i asigure o viață casnică după ideile ei. Se și temea, cred, de ar fi dispărut și ar fi rămas sub influența tatălui său, să nu ia pe una din fetele lui Barbu Știrbey, nu numai fiindcă nu-i convenea viața acelei familii, dar și, poate, dintr-o gelozie retrospectivă pentru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o putere de percepțiune extraordinară. Unei doamne, alături de mine, i-a descris pe soțul ei în plăcuta societate a unei cucoane blonde, la băi de mare; alteia, pe fiul ei la o petrecere oarecare - lucruri de care bietele femei se temeau și de la care nu-și puteau înlătura gândirea. Când veni rândul meu, îmi închipuii pe micul meu nepot Ion Niculescu-Dorobanțu la Predeal în vila mamei. «Olé, beau ciel! quel bleu! et des sapins autour, une joli maison et un bel
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ale ilustrului său tată Zelinski, pe ale lui Horia Sima și Co. A sosit ziua când această comedie trebuie să înceteze și oamenii serioși să se pună pe muncă în tăcere. 28 decembrie 1940 Am ajuns mai departe decât ne temeam. Generalul Antonescu este copleșit de legionari. El credea că lingușindu-i și concedându-le toate onorurile, până a declara statul român de stat legionar, până a-și dezbrăca uniforma de general luptător la întregirea României Mari și a pune cămașa
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
veniră legionarii, fiica lui alergă la dr. Fessler, amic intim cu generalul Antonescu. Fără a pierde vreme, [doctorul] sări în automobil, pătrunse cu zorul la Antonescu, de asemenea amic cu Ilasievici, îi povesti cele petrecute și cele de care se temea. Antonescu luă imediat măsurile voite. Generalul Ilasievici fu eliberat îndată și lăsat în pace. Când voiește, poate. Multe case evreiești au fost rechiziționate de legionari, care trăiesc în ele ca niște sălbatici, prădând tot. Printre ele, și a lui Titu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]