179,567 matches
-
lor. Alții chiar și-au construit locuințe în apropiere. Până în secolul al XX-lea, majoritatea persoanelor din zonă își câștigau existența din pescuit. Între 1901 și 1946, satul Rossitten, astăzi , a devenit sediul , primul din lume de acest fel, fondat aici de ornitologul german din pricina importanței cordonului litoral drept coridor de migrație a păsărilor. După Primul Război Mondial, și toată jumătatea nordică a cordonului litoral a devenit parte a conform tratatului de la Versailles din 1919 și a fost anexată de Lituania
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
colonizarea cu ruși s-a realizat concomitent cu înlocuirea toponimelor germane istorice cu altele rusești în toată porțiunea cordonului litoral controlată de Rusia. După dezmembrarea Uniunii Sovietice, turismul a înflorit; mulți germani, mai ales urmași ai celor ce au locuit aici, au început să aleagă cordonul litoral al Curlandei (mai ales Nida, întrucât călătoria în Lituania este nerestricționată pentru cetățenii germani) drept destinație de vacanță. Deși astăzi, , denumiți și Kuršininkai, sunt un grup etnic de origine ce trăiește pe cordonul litoral
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
de metri. Pe cordon și în preajma sa se află mai multe , de la plaje până la dune, , pajiști și păduri. Poziția sa pe face să fie vizitat frecvent de păsările acvatice migratoare. Între 10 și 20 de milioane de păsări zboară pe aici în perioadele de migrație de primăvară și toamnă și multe se opresc aici pentru odihnă sau reproducere. Ambele părți ale cordonului litoral, rusă și lituaniană, sunt parcuri naționale. Așezările de pe cordonul litoral al Curlandei sunt, de la nord la sud: Primele
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
până la dune, , pajiști și păduri. Poziția sa pe face să fie vizitat frecvent de păsările acvatice migratoare. Între 10 și 20 de milioane de păsări zboară pe aici în perioadele de migrație de primăvară și toamnă și multe se opresc aici pentru odihnă sau reproducere. Ambele părți ale cordonului litoral, rusă și lituaniană, sunt parcuri naționale. Așezările de pe cordonul litoral al Curlandei sunt, de la nord la sud: Primele șase sunt pe partea lituaniană, în timp ce ultimele trei sunt pe partea rusă. Partea
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
acest motiv, s-au luat măsuri cum ar fi interzicerea accesului turiștilor în unele zone. Chiar și pericolele naturale pun probleme mai mari în cordonul litoral al Curlandei decât în alte locuri din Lituania și din regiunea Kaliningrad. De exemplu, aici furtunile tind să fie mai puternice. Datorită importanței copacilor la prevenirea eroziunii solului, incendiile de vegetație care se aprind vara sunt foarte periculoase pentru mediu.
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
una singură. Rătăcește dintr-o realitate în alta. În aproape fiecare dintre realități au izbucnit ciondăneli de tot felul, iar grupurile s-au amestecat complet între ele. Într-un final, ea ajunge într-o realitate în care toată lumea este calmă. Aici, ei nu au avut vreo pană de curent, grupul este intact, iar fiecare petrece o seară normală. Emily vrea să o înlocuiască pe Emily din această realitate pentru a-i lua viața și a fi fericită. Emily se furișează în spatele
Coherence () [Corola-website/Science/335872_a_337201]
-
construcția principală a întregului complex monastic. Ea reprezintă o reconstrucție mediavală a unei clădiri mai vechi, , intemeiate de Saicho în anul 788. Principalul obiect de venerare este statuia lui , care a fost sculptată de însuși Saicho și care se păstrează aici. Lanternă din fața lui Buddha, conform călugărilor, a fost aprinsă de Saicho și arde în continuu timp de 1200 de ani (după incendiu și reconstrucția ulterioară lanterna a fost aprinsă din nou cu focul adus din templul Risshaku-ji din Yamagata). Denumirea
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
împărțit în trei părți. Partea interioară (cea mai sacră parte, în care se află statuia lui Buddha) este situată cu circa 3 m mai jos decât celelalte zone și este pavată cu piatră. Datorită amplasării sali și faptului că anume aici are loc închinarea călugărilor, ea este numită „Vale a învățăturii”. Datorită acestei diferențe de înălțime, statuia lui Buddha (aflată în partea interioară) se află la aceeași nivel cu capurile credincioșilor (aflați în partea de mijloc). Această structură neobișnuită a devenit
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
poalele de est ale muntelui Hiei, și transportată la Enryakuji în 1964. În timpul relocării a fost găsită o inscripție care a confirmat anul fondării a vechii clădiri Daikō-dō. Obiectul principal de venerare este statuia lui Buddha Vairocana. În afara de Buddha, aici sunt expuse portretele marilor călugări, cum ar fi Nichiren, Dogen, Eisai, Enchin, Honen, Shinran, Ryōnin și Shinsei. Toți acești călugări în tinerețe au primit inițiere budistă la Enryakuji și au fondat școli proprii. Portretele au fost donate de sectele respective
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
mai vechi. Peste o săptămână după moartea lui Saichō în 822, împăratul Saga a ordonat construirea templului. Construcția a fost întreprinsă de către călugărul , urmașul lui Saicho și primul stareț ("zasu") al școlii Tendai, și a fost finalizată în 828. Anume aici se petrecea ceremonia de confirmare ("abhișeka") a călugărilor Tendai. Clădirea actuală a fost ridicată în 1678. Situată pe un fundament masiv din piatră, clădirea are un singur etaj și este compusă din trei secții de-a lungul și trei secții
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
aniversarea a 1150 de ani de la fondarea Enryakuji. Obiectul principal de venerare este statuia lui Buddha Amida (Amităbha), creată de către meșterul Koseki Naitō. În Sala lui Buddha Amida se petrec ceremoniile "" pentru adepții școlii Tendai și pentru publicul larg. Tot aici se petrec riturile budiste în timpul festuvalului (legate de sărbătorirea echinocțiilor de primăvară și de toamnă) și festivaului . Clopotnița din fața Amida-dō, inițial construită la poalele muntelui și transportate la Enrzaku-ji împreună cu Daikō-dō, are statut de Patrimoniu Cultural al prefecturii Shiga. se
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
la poalele muntelui și transportate la Enrzaku-ji împreună cu Daikō-dō, are statut de Patrimoniu Cultural al prefecturii Shiga. se află la o distanță de circa 15 minute de mers de la Konponchūdō. Este considerat cel mai sacru loc din toată mănăstirea, deoarece aici se află mormântul lui Saichō. Clădirea originală a fost construită în 854 de către Enshin, după modelul templului Zhulin de pe în China. Aici locuiesc călugării în timpul celor 12 ani de instruire. Călugării îl consideră Saichō drept un „Buddha viu” și îi
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
de circa 15 minute de mers de la Konponchūdō. Este considerat cel mai sacru loc din toată mănăstirea, deoarece aici se află mormântul lui Saichō. Clădirea originală a fost construită în 854 de către Enshin, după modelul templului Zhulin de pe în China. Aici locuiesc călugării în timpul celor 12 ani de instruire. Călugării îl consideră Saichō drept un „Buddha viu” și îi aduc ofrande (mâncare) ca și cum ar fi fost în viață. O parte a instruirii o constituie îngrijirea „grădinii aride” din curtea Jōdo-in -- curățarea
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
actuală reprezintă o reconstrucție, efectuată pe o fundație din beton armat. Obiectul principal de venerare este statuia lui bodhisattva Avalokiteśvara. , sau , este legat de viața și activitatea călugărului Genshin (942-1017). Denumirea Eshin-in provine de la , titlul onorific al lui Genshin. Anume aici el a practicat tehnica Nenbutsu-zanmai (meditarea prin vizualizarea continuă a chipului lui Buddha Amida) și în 985 a scris , care a influențat gândirea școlilor Pământul Pur. Interiorul clădirii nu este accesibil publicului. , sau a fost construită în 967 la ordinul
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
aproape și să realizeze o salvare a celor de acolo, dar a fost ucis. Relatarea morții sale a fost realizată de nepotul său Plinius cel Tânăr, care locuia și el în acea vreme la Misenum. Biserica Sfântului Sossius se află aici. Se spune că Misenum ar fi locul de naștere al Sfântului Sossius, un diacon care a fost martirizat împreună cu Proculus din Pozzuoli. Este, de asemenea, locul morții împăratului Tiberius. Misenum este unul din locurile în care se petrece acțiunea romanului
Miseno () [Corola-website/Science/335889_a_337218]
-
său succes în a convinge guvernul polonez să recunoască dreptul muncitorilor de a înființa un sindicat independent. Filmul continuă povestea lui Maciej Tomczyk, fiul lui Mateusz Birkut, protagonistul filmului "Omul de Marmură", pe care Wajda îl realizase anterior. Maciej este aici un tânăr muncitor implicat în protestul muncitoresc anticomunist, fiind descris ca „omul care a declanșat greva de la șantierul naval din Gdańsk”, iar un ziarist care lucrează pentru postul de radio al regimului comunist primește sarcina de a-l calomnia pe
Omul de Fier () [Corola-website/Science/335899_a_337228]
-
neacoperite de gheață. Pe teritoriul , Germania a început construirea unei baze de cercetare în Antarctica, denumită Point 211, pentru conceperea de arme ultra secrete, cât și o bază militară în care accesul se făcea cu submarine. Totodată, se pare că aici ar fi trebuit să se afle și refugiul pentru elita conducătoare nazistă. Alte două expediții au fost planificate în Antarctica în anii 1939-1940 și 1940-1941, dar au fost anulate datorită izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Cea de-a
Noua Șvabia () [Corola-website/Science/335908_a_337237]
-
numeroasă, în noiembrie 1509. Almeida a plecat spre Portugalia în decembrie 1509 și a ajuns în Table Bay, lângă Capul Bunei Speranțe, unde Garcia, Belém și Santa Cruz au aruncat ancora la sfârșitul lunii februarie 1510, pentru realimentare cu apă. Aici i-au întâlnit pe indigenii locali Khoikhoi. Amiralul a comis cea mai mare greșeală a sa, pentru care a plătit cu propria viață și cele ale oamenilor săi. După un schimb comercial pașnic cu indigenii Khoikhoi, o parte a echipajului
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
fie cunoscut ca Pamporovo, adică locul celui cu trenul.<br> Terenul străjuit de culmi înalte, cu o climă blândă, a fost abandonat după cel de-al Doilea Război Mondial, fiind redescoperit prin 1958-1960 de un grup de tineri geologi veniți aici în prospecțiuni. Ei au fost entuziasmați de frumusețea peisajului și au recomandat punerea sa în valoare ca stațiune de odihnă a muncitorilor. Primele vile au început să fie construite în 1961, iar stațiunea a primit denumirea Vasil Kolarov, după un
Pamporovo () [Corola-website/Science/335927_a_337256]
-
în vilegiatură au constata că zăpada ținea cinci luni pe an, astfel că stațiunea a fost amenajată pentru sporturile de iarnă și redenumită Pamporovo. Ea a fost înscrisă în lista Federației Internaționale de Schi, iar în 1972 a fost organizată aici prima Balcaniadă de schi. Au fost construite hoteluri cu piscină, pârtii de schi, teleschi și heliport turistic.<br> Stațiunea dispune de 55 de km de pârtii de schi alpin și 38 km de piste de schi fond deservite de 18
Pamporovo () [Corola-website/Science/335927_a_337256]
-
sau "ligamentul talofibular anterior" ("Ligamentum talofibulare anterius"), numit și ligamentul peroneoastragalian anterior sau "ligament entorsei gleznei", este scurt și lat și se află pe fața laterală a articulației talocrurale. Are originea pe marginea anterioară a maleolei laterale a fibulei, de aici se îndreaptă în jos, înainte și medial și se termină pe fața laterală a colului talusului, înaintea feței maleolare laterale a talusului. În entorsele laterale a gleznei prin flexia plantară ligamentul talofibular anterior este primul lezat și este dureros la
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
la presiune. Fasciculul posterior sau "ligamentul talofibular posterior" ("Ligamentum talofibulare posterius"), numit și ligamentul peroneoastragalian posterior, este gros și foarte rezistent și se află pe fața posterioară a articulației talocrurale. El se inseră în fosa maleolei laterale a fibulei; de aici se îndreaptă orizontal înapoi și medial, terminându-se pe tuberculul lateral al procesului posterior al talusului. Acest ligament, acoperit de tendoanele mușchilor peronieri, este situat profund, pare îngropat în grosimea capsulei articulare și dă impresia că ar fi intraarticular, dar
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
loc avulsia tubercului lateral prin ligamentul talofibular posterior. Fasciculul mijlociu sau "ligamentul calcaneofibular" ("Ligamentum calcaneofibulare"), numit și ligamentul peroneocalcanean, este un cordon lung aflat pe fața laterală a articulației talocrurale. El se inseră pe vârful maleolei laterale a fibulei, de aici se îndreaptă oblic în jos și înapoi, terminându-se pe fața laterală a calcaneului. Ligamentul calcaneofibular acoperă ligamentul talocalcanean lateral și este încrucișat pe fața sa superficială de tendoanelor mușchilor peronier scurt ("Musculus peroneus brevis") și peronier lung ("Musculus peroneus
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
Orașul Nou (Nové Město). Strada Celetná ce pornește de la turn constituie prima parte a Drumului Regal care duce în Cetatea din Praga. Turnul Pulberăriei este una dintre cele mai originale 13 porți ale orașului din cartierul Orașul Vechi al Pragăi. Aici se afla inițial, începând din secolul al XI-lea, una dintre porțile fortificațiilor medievale ale Orașului Vechi cunoscută ca Sv. Ambrože, care a fost înlocuită mai târziu cu Poarta Horská (Poarta Muntelui). Numele ei nu avea nimic de-a face
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
-lea, una dintre porțile fortificațiilor medievale ale Orașului Vechi cunoscută ca Sv. Ambrože, care a fost înlocuită mai târziu cu Poarta Horská (Poarta Muntelui). Numele ei nu avea nimic de-a face cu munții, ci provenea de la faptul că pe aici trecea un drum important către Kutná Hora. După demolare zidurile Orașului Vechi ca urmare a construirii Orașului Nou, importanța porții a scăzut tot mai mult, iar poarta a devenit pustie. Consilierii municipali au decis să demoleze poarta ruinată care făcea
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]