19,017 matches
-
plasează viața și protejarea ei ca valoare supremă în scara motivațională ce susține comportamentele individului (Kohlberg, 1981). Pe de altă parte, suferința intensă, de durată, precum și situațiile de criză stârnesc trăiri imature și dependente, diminuând liberul arbitru în judecată și autonomia în acțiunile subiectului. Violența instituțională este o formă de violență colectivă având la bază interesele unei instituții. rândul acestor violențe se numără acțiunile regimurilor totalitariste împotriva unor grupuri sociale, acțiunile violente ale unor grupuri religioase în numele organizației religioase cărora aparțin
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de factorii stresori inerenți vieții sociale în afara familiei. Prin multiplele funcții îndeplinite de familie, nevoile membrilor familiei sunt satisfăcute și se asigură dezvoltarea și funcționarea acestora. Scopul familiei, ca grup social, în raport cu membrii săi este unul dublu: dezvoltarea capacității de autonomie a membrilor familiei și creșterea sănătoasă a noilor generații. Când familia suferă de violență, acest scop devine dificil de realizat și se petrec deviații cu costuri profunde, ce pot urmări familia la nivelul mai multor generații (Vitillo, Tobis, 1997). Nevoia
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
substanțe ce alterează starea de conștiință. Bărbații cu viziuni patriarhale manifestă mai frecvent tendința de a controla și constrânge femeile partenere la izolare de rețeaua socială care ar putea să fie o sursă de sprijin și un suport pentru sporirea autonomiei în relație. într-o încercare de a explica mecanismele emoționale declanșatoare ale violenței în cuplu, Elbow (1977) descrie patru tipuri de raportări emoționale ale partenerilor, în funcție de nevoia emoțională centrală pe care o manifestă în interacțiune. Autorul spune că prototipul acestor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
particularități care-i impietează sentimentul egalității cu ceilalți). La aceste patru dimensiuni, Mariana Chilton (2006) adăugă, de altfel concretizând aceste dimensiuni: condițiile create de sărăcie; condițiile de violare cronică sau acută a drepturilor omului; situațiile în care oamenii nu au autonomie și nu pot controla condițiile în care se află și destinul lor; condițiile în care li se refuză dreptul de a participa la viața comunității; situațiile în care au fost supuși la torturi sau au fost/sunt tratați cu violență
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
conștient scopul de a sprijini persoana sau grupul, 241REZILIENȚA într un mod în care expunerea la suferință să nu ducă la o dependență a victimei față de cel care oferă sprijinul (profesionist sau serviciu de specialitate), ci la o sporire a autonomiei persoanei, a creativității ei, a bucuriei de viață și a încrederii în ceilalți. Froma Walsh (2002), vorbind despre psihoterapii de susținere a familiei, subliniază faptul că ținta finală a acestor intervenții este sporirea rezilienței familiei, a capacității ei de a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
reziliență ai copilului Sentimentul că stăpânește lucrurile Sentimentul că e eficient, se descurcă O bună conștiință de sine și o bună stimă de sine Factori prezenți în familie Cel puțin o figură de atașament securizantă care să promoveze încrederea și autonomia copilului Practici de creștere a copilului bazate pe emoții pozitive, sprijin și structurare Coeziune, stabilitate și comunicare constructivă în familie Atașament strâns între frați Bună rețea de sprijin social a familie (rudenii, prieteni, vecini) De altfel, urmărind factorii sociali determinanți
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sunt comunități care fac față cel mai bine perioadelor dificile, inclusiv perioadelor de stres economic și sărăcie (Almedon, Glandon, 2006). La nivel de grup social (familie, comunitate), scopurile majore în raport cu creșterea copiilor sunt (Vitillo, Tobis, 1997): să conducă la dezvoltarea autonomiei persoanei (sau a grupului vizat); să sporească potențialul persoanei sau a grupului de a crește cu succes noile generații, propriii copii (capacitatea parentală). Reziliența este de obicei cercetată restrospectiv, investigându-se reacțiile la consecințele riscurilor, adversităților sau traumelor asupra persoanei
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
al stabilirii rezilienței persoanei este capacitatea ei de a se dezvolta și a deveni „părinte suficient de bun” pentru propriii copii, în ciuda evenimentelor sau a contextelor nefavorabile la care a fost expusă. Dar această capacitate include și un nivel de autonomie suficient de bun pentru a putea satisface nevoile copiilor, a-i proteja și a avea o viață satisfăcătoare. Așadar, proba obiectivă a rezilienței o dăm în modul în care reușim în viața autonomă, printre ceilalți, și în modul în care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
viața autonomă, printre ceilalți, și în modul în care reușim ca părinți. Dovada subiectivă este capacitatea de a nu ne pierde bucuria de viață, dragostea parentală și sentimentul valorii și al unicității identității noastre ca individ. Dar toate aceste capacități: autonomia existențială, eficientă în creșterea noilor generații, bucuria de viață și valorizarea identității unice, printre ceilalți, se regăsesc și atunci când vorbim despre reziliența familiei, a comunității sau a unei societăți. într-o cercetare condusă pe un grup de persoane de gen
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a fi mai încrezători în forțele lor și mai independenți, comparativ cu ceilalți copii din grup. Copiii rezilienți erau mai competenți în comunicare, în mișcări, și astfel erau mai bine integrați în jocurile copiilor de vârsta lor. Luptându-se pentru autonomia lor, ei aveau abilități complexe de autosusținere, dar în același timp se dovedeau capabili să mobilizeze în favoarea lor, la nevoie, sprijinul altor persoane din jur. Erau curioși, deschiși spre experiențe noi. Aceste noi experiențe le lărgeau capacitățile de a înțelege
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Coeziunea familiei se poate manifesta la diferite nivele, astfel: familii cu o coeziune intensă, în care apare o supraidentificare a membrilor individuali ai familiei cu familia luată ca entitate. în acest caz, în familie există un consens accentuat și o autonomie și independență limitate ale membrilor familiei; familie cu o coeziune moderată, accentuată, în care membrii familiei sunt conectați, apropiați și loiali emoțional în cadrul familiei, dar au și prietenii și timp liber petrecut în afara familiei. Timpul ce îl petrec împreună, în cadrul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mult timp cu persoane din afara familiei. Prioritatea membrilor unor astfel de familii este independența, deși între ei există o apropiere emoțională; familii cu o coeziune slabă, cu relații dezangajate între membri. Legăturile între membrii familiei sunt slabe. Aceștia au o autonomie crescută și un atașament redus față de sistemul familiei. Coeziunea familiei influențează mai multe domenii funcționale ale familiei, dintre care, cel mai important este domeniul legăturilor emoționale. Legăturile emoționale se exprimă în principal prin gradul de implicare al familiei și prin
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
narcisică, atunci când interesul față de ceilalți membri ai familiei este proporțional cu măsura în care comportamentul acestora menține în centrul atenției persoana; supraimplicarea, implicarea excesivă dovedită de amestecul unui membru al familiei în mod exagerat în viața altui membru, încălcându-i autonomia. în România, unde tinerii sunt controlați de părinți până la vârsta adultă și chiar după încheierea unei căsnicii, putem vorbi despre o implicare excesivă a familiei ca trăsătura culturală; implicarea empatică (nivel optim de implicare) se bazează pe un interes natural
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Autodezvoltarea comunitară promovează inițiative și acțiuni care se nasc din nevoile înregistrate pe plan local, de localnici, și care se realizează pe baza resurselor existente sau a celor care pot fi accesate de comunitate. în această orientare este evidentă promovarea autonomiei și a responsabilității comunității. Este de fapt o politică de valorizare și stimulare a potențialului de reziliență al comunității. Prin forțe proprii, comunitatea își rezolvă dificultățile, face față crizelor, își găsește soluțiile. ̨ n final, comunitatea câștiga o experiență prețioasă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
o experiență prețioasă, dar și încredere în capacitatea de a-și rezolva problemele. Un alt principiu care orientează în același sens politicile comunitare este principiul subsidiarității. Acest principiu stimulează capacitatea familiei de a-și rezolva cu un grad mare de autonomie problemele. Când intrafamilial acest lucru nu este cu putință, familia este stimulată pentru a accesa resursele existente în comunitate și astfel a-și găsi soluții la probleme. Doar când resursele disponibile intrafamilial și în comunitate nu sunt suficiente și familia
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
comunitate nu sunt suficiente și familia se află într-o dificultate sau o criză fără posibilități de ieșire la nivel de comunitate, la cererea familiei, statul intervine pentru a se găsi o soluție. Statul însă va acționa în scopul recâștigării autonomiei familiei și a capacității de a-și găsi soluții. Când acest lucru se realizează statul își retrage imediat acțiunile și intervențiile. Principiul subsidiarității, invocat de Legea copilului 1, precum și de alte reglementări legale și strategii în domeniul politicilor sociale, este
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
demersuri de eficientizare a procesului de decizie și de elaborare și implementare a politicilor publice la nivel național. Ultimul studiu din această parte a volumului („Reforma formulării politicilor publice - Între schimbarea premiselor și schimbarea presupozițiilor”, semnat de Florin Bondar), susține autonomia procesului politicilor publice față de reflexele administrative ale unor Încercări de eficientizare a activității organizațiilor reprezentante ale administrației publice centrale. Studiul aduce În discuție câteva dintre aceste reflexe legate de unele măsuri de reformare a administrației publice centrale. Astfel, se susține
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
decizia individuală este ultima instanță morală și practică În orice problemă de acțiune colectivă. Libertatea de acțiune și de autoorganizare este cea care permite funcționarea antreprenoriatului public. Într-un sistem democratic, regulile constituționale ce afirmă drepturile de autoorganizare, autolegislare și autonomie a comunităților de interes devin centrale ca importanță, În același timp cu legislația privind procedurile de constituire, extindere și preluare, respectiv limitare a funcțiilor Întreprinderilor publice. Principiul de bază este că o problemă trebuie rezolvată la nivelul la care apare
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
par să descrie metoda deschisă de coordonare, care, după cum am arătat anterior, nu este foarte mult folosită. D) Moravscik (apud Cram, 1996) are o interpretare și mai radicală, afirmând că guvernele naționale au folosit instituțiile UE pentru a-și mări autonomia politică În relație cu interesele domestice. Moravscik consideră că UE ar putea chiar să Întărească statele, prin faptul că permite executivelor naționale să-și manipuleze alegătorii În a accepta politicile comune (vezi cazul României, pentru care măsurile cu cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
cadru conceptual conform căruia coerența este asigurată prin creșterea importanței rolului jucat de Centrul Guvernului 2 (reprezentat, În cazul României, de SGG, Împreună cu aparatul de lucru al prim-ministrului3), În procesul de elaborare a politicilor publice ale Guvernului (SIGMA, 2005). Creșterea autonomiei ministeriale, ca urmare a deteriorării relației dintre centru și periferie la nivelul administrației centrale, a determinat În perioada de tranziție o scădere a capacității echipelor guvernamentale de a asigura coerența politicilor (Rapoartele de țară, 2003, 2004). Această situație, căreia i
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
mutare de accent justifică, de altfel, Întregul demers premergător de identificare a misiunii, a obiectivelor sau a valorilor În cadrul unei agenții guvernamentale. Astfel, ca o consecință firească a acestei situații, managerilor din cadrul administrației publice le este acordată o mai mare autonomie În raport cu constrângerile referitoare la modul de cheltuire a bugetului, așa cum se Întâmplă În abordarea clasică, concomitent cu responsabilizarea lor ulterioară În ceea ce privește măsura În care rezultatele activităților desfășurate sunt conforme sau nu cu obiectivele inițiale. Altfel spus, trecerea de la controlul asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
administrației publice românești, vor fi mai degrabă respinse, datorită perspectivei puternic legaliste, fiind cu greu percepute ca având menirea de a eficientiza activitățile desfășurate În cadrul administrației publice centrale. Menținerea controlului strict asupra managementului input-urilor de resurse, prin neacordarea unei autonomii manageriale, concomitent cu creșterea controlului asupra output-urilor, prin respectarea prevederilor planurilor strategice și, ulterior, a programelor, poate avea efecte dintre cele mai diverse, inclusiv o accentuare a aspectelor negative, a căror Îndepărtare a justificat inițial această inițiativă. Este dificil
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
justificat inițial această inițiativă. Este dificil, din acest punct de vedere, să se asume faptul că introducerea unor reglementări privitoare la formatul acestor planuri strategice ar putea conduce la propagarea culturii manageriale la nivelul administrației publice (Schick, 1998). Acordarea acestei autonomii manageriale ulterior adoptării planurilor strategice ar putea afecta Însuși sensul introducerii lor, deoarece acestea vizează doar organizarea unor activități, fără să fie suficient de consistente pentru a putea da seama de modificarea presupozițiilor În ceea ce privește rolul administrației În procesul politicilor publice
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de priorități a resurselor trebuie să fie corespunzătoare unui sistem de control al responsabilității asumate de managerii din cadrul administrației Însărcinați cu ducerea la Îndeplinire a unor obiective. În condițiile lipsei unor instrumente de responsabilizare a managerilor, introduse concomitent cu creșterea autonomiei manageriale a acestora În raport cu conducerea politică a ministerului, este cu atât mai dificil de preconizat o creștere a performanței, În sensul propus de noul management public. Totodată, dificultățile sunt legate de Înseși consecințele principiului alternanței la putere, respectiv de economia
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
protecția statutului de funcționari publici și noua conducere politică a administrației, de vreme ce aceștia au fost În mod direct responsabilizați, prin planurile strategice, de Îndeplinirea unor obiective politice care au aparținut fostei echipe guvernamentale. Presupoziția privind existența unui anumit grad de autonomie a organizațiilor administrației publice centrale se regăsește și În măsura referitoare la procesul de identificare a valorilor organizației reprezentante a administrației. Aceste valori se referă la caracterul și genul de atitudine ce ar trebui să Însoțească activitățile desfășurate În cadrul organizațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]