20,085 matches
-
este una de înaltă calitate, iar cei circa 350 de participanți au fost mulțumiți de competiție și de condiții. Ca de obicei, Direcția pentru Sport a Județului Bacău s-a pregătit bine pentru competiția atletică ce îi este cea mai dragă. Înălțime fete: 1. Giorgiana Zarcan (CSM București) 1.80 , 2. Alina Rotaru (Steaua București) 1.75, 3. Andra Cojocaru (CSS Bacău) 1.50. Greutate 6 kg. băieți: 1. George Bran (CSS Bacău) 14.59, 2. Vlad Voiculescu (CS Petrom Ploiești
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
în cadrul Facultății de Educație Fizică, momentan acesta e job-ul meu. În afară de asta, sunt vicepreședintă a Federației Române de Gimnastică și arbitră. Rep.: Dintre toate medaliile pe care le-ai cucerit de-a lungul carierei, care îți este cea mai dragă? S.A.: Toate îmi sunt dragi, fiecare are câte un loc important în sufletul meu. Nu pot să spun că Țin mai mult la o anumită medalie, pentru mine sunt la fel de importante, fiindcă reprezintă munca mea de atâția ani. Rep.: Ai
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
momentan acesta e job-ul meu. În afară de asta, sunt vicepreședintă a Federației Române de Gimnastică și arbitră. Rep.: Dintre toate medaliile pe care le-ai cucerit de-a lungul carierei, care îți este cea mai dragă? S.A.: Toate îmi sunt dragi, fiecare are câte un loc important în sufletul meu. Nu pot să spun că Țin mai mult la o anumită medalie, pentru mine sunt la fel de importante, fiindcă reprezintă munca mea de atâția ani. Rep.: Ai vreun regret pentru vreo medalie
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
mea cea cu noroc, Luai torba cu merinde, geanta cea plină cu foc Și-ntovărășit de câne, vechi amic de vânătoare Ce zburda de neastâmpăr, apucai peste ogoare. O! Să fi văzut ce falnic păream astfel pregătit! Cu-a mea armă, dragă soră, mă credeam nebiruit; Inima-mi era fierbinte, pășeam larg ca un viteaz; Vai de bietele dihănii din fânațe, de pe iaz!... Pe sălbateca natură, astăzi mai cu osebire Voiam să se-ntemeieze dreptul meu de stăpânire. Fulger, tunet, moarte crudă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o carboavă. Această ultimă carboavă pentru mine a fost clenciul 79 dracului. Vroind s-o recâștig, am dat mereu înainte, pierzând un galbăn, doi, trei, zece, cincisprezece, așa încât musafirii mei prinseră să se minuneze de goana ce mă urmărea. Destul, dragă Nicule, îmi zise Cananău pe care-l mustra cugetul că mă îndemnase la joc. Eu însă nu vedeam nimic dinaintea ochilor. Stăpânit de ciuda pierderei, și de dorul de a-mi întoarce paguba, jucam orb înainte, înfierbântat la culme, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
oricine le pricepe. Frumosul e totdeauna simplu, ziceam noi, și aproape de mintea omului. Pe Shakespeare îl înțeleg și copiii. Din discuțiunile urmate cu ocaziunea acestor aforisme sau anaforale, cum erau poreclite în "Junimea", a luat naștere grupul celor nouă, care, dragă Doamne, nu înțelegeau nimic și al căror președinte am avut onoarea să fiu aclamat. Da, a fost pentru mine o onoare să fiu în capul acestui grup anonim de neînțelegători care adeseori din nouă se făceau treizeci și nouă, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îmbelșugare Cu un strop de vin de țară, cu o veselă urare, Am sărbătorit frățește împrejurul mesei mari Sfânt-a anului rodire ca și harnicii plugari. Dar s-a întâmplat adesea cu-ntristare de-am văzut Cum pe brazda răsturnată dragi tovarăși au căzut Dintre chiar fruntașii noștri, chipuri ce ne amintesc Munca din copilărie și amorul cel frățesc. Și rărită a fost ceata vrednicilor lucrători Ce adună-n stup de miere hrana suptă de pe flori. .............................................................................. Apoi iarăși, altă dată, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
început pănă la sfârșit nu era decât o bătaie de joc la adresa noastră. Atunci a fost păcălită "Junimea" de Hasdeu, prin acrostihul Conforbiri literare publicat din nebăgare de seamă în gazeta noastră sub titlul: E putred mărul, și care punea, dragă Doamne, în lumină înclinările noastre germanofile. Dar, oricât de violentă a fost această ceartă, ea a avut efectul bun de a întrona imperiul ideei în locul beției de cuvinte și a detrona câțiva pseudosavanți și pseudopoeți cu pretenții de genii. Aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și iubit prietin al familiei, ne-am depărtat cu toții de la mormântul lui cu inima grea. Multă vreme după aceea au rămas vii în amintirea noastră ochii duioși și rugători a lui Milordachi care, simțind că se duce, parcă ne zicea: "dragi stăpâni, nu mă lăsați!" Vai, și astăzi i-aș duce dorul bietului Milordachi, dacă un motan frumos, auriu, un leu în reducțiune, alintat ca un copil, leneș ca un împărat și flegmatic ca un filosof, nu i-ar fi luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în jurul său, m-am îndreptat șovăind spre ușă, am ieșit în antret, unde am stat o clipă ca doar îmi voi veni în fire, fiindcă mi se tăiese picioarele și nu mă puteam răsufla; apoi, am prins să scobor scările, dragă doamne, ca să spun birjarului, care nu era, să tragă la scară. Toate aceste mișcări le-am făcut așa în mod inconscient, automatic, fără nici o țintă, fără nici o speranță de a ieși din încurcătură. Ce mă fac eu? îmi ziceam în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sub dânsul și cu niște metanie în mână, chema atenția trecătorilor asupra mărfei ce avea de vânzare. Întruna striga cât îi lua gura în limba lui: Ișala, aferiom, ghiordum, ișlic, berechet tacâm! Eu nu băgam de seamă că cuvintele lui, dragă Doamne turcești, erau aruncate cu țăpoiul, fără nici un înțeles. Ce dracul, se sparge turcul ista așa de ne asurzește, zisei eu lui Iacob Negruzzi. Atunci turcul se întoarse surâzând către mine și îmi zise: D-apoi bine, cucoane, eu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care vorbeam, dar și În urma activității vulcanice naturale. Are natura, și astăzi, mijloace de apărare? N’aș putea răspunde cantitativ, dar calitativ da. Desigur. Natura nu abandonează niciodată ceva Învățat deja. Cel mult, păstrează metoda ascunsă, sau cu un cuvânt drag biologilor, represată. Un exemplu, chiar dacă negativ: Primele organisme, unicelulare, excelau printr’o Înmulțire nelimitată și independentă. Odată cu pluricelularitatea, această comportare a fost limitată și, mai ales, coordonată; ea e valabilă doar În stadiul embrionar și În câteva alte situații particulare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
viața poporului decurge ciclic, desigur ca răspuns la ciclicitățile naturale amintite dar și la cele ale restului biosferei; iar ciclicitatea vieții poporului e punctată de datini. Firesc, fiecare popor cu ale lui. Și, mi-am adus În minte un exemplu drag mie: un gușter. Amenințați-i viața; va dispărea În iarbă, abandonându-și coada care va mai trăi, zbătându-se, câtva timp, respectând Însă același ritm biologic cu al restului gușterului. Tocmai de asta, mai precis condiționat de această identitate, putem
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
coline Văd mici stele pealee trecând, Și-n liceul, cu mândru renume, “Miron Costin” noi cântăm din priviri. Din locașul unde nici teii nu mai dorm, Risipiți fără teamă, prin zări mergând, Noi vedem anii grei ai zidirii Răsărind din dragi și înțelepte-ndrumări. Refren Iubite cetitoriu, Biruit-au gândul să ne-apucăm de-această trudă, să dăm lumii la vedere feliul nostru, urmașii marelui cărturar. De unde este începătura cestii școli, carea-a fost mărsul și creșterea ei, care-au fost și care
IMNUL LICEULUI TEORETIC MIRON COSTIN – IAȘI. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Genovica Vulpoi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1826]
-
risipim cu inconștiență până când nu o mai avem mare înțelepciune se află în spusele lui Tagore „în viață pierdem ani, iar morții îi cerem clipe”... Așa facem cu sănătatea noastră, cu frumusețea noastră, adesea cu averea, cu prietenii, cu cei dragi din jurul nostru. Am cunoscut oameni care numai după dispariția partenerului de viață au înțeles ce om minunat a fost acesta și au regretat amarnic faptul că nu și-au arătat prețuirea și iubirea lor pentru el, pe când acesta trăia încă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
lucru în uzină, dar nu depindeam de ea. Am permis colaboratorilor mei să vină cu o jumătate de oră mai târziu. Dar și așa, uneori, câte o colegă întârzia. Nu-i făceam scandal, dar o atenționam discret, întrebând-o: „Marieta dragă, teai întâlnit cu Olguța?”, la care ea se colora puțin în roșu. Olguța era o prietenă de-a noastră care lucra la Spitalul Tractorul, două stații de troleibuz înainte de Uzina Rulmentul, și care începând programul la ora 8.30, putea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ore bune, până când veneau și ceilalți. Mă amuzam când pe la ora 10.00, veneau mândri și bine dispuși o mulțime de colegi strigând „Guten Morgen”, la care eu zâmbeam spunându-mi în gând ,,asta a fost când am venit eu, dragilor”. Avantajul meu era că eu puteam pleca acasă la ora 14.30 având deja cele 8 ore reglementare, iar ei puteau pleca acasă doar la ora 19.00, când toate magazinele, băncile, birourile și serviciile, erau deja închise. A fost
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de boală, de neliniște și de singurătate dintr-o cameră rece și întunecată de spital. Am cunoscut însă și mulți oameni care au trăit Crăciunul în temnițe, unde singurătatea era cu atât mai grea cu cât gândurile zburau la cei dragi de acasă, pe care nu i-au mai văzut de mulți ani și pe care poate nu aveau să-i mai vadă niciodată. Printre lacrimi și suferințe, sufletul lor a creat colinde triste cu imagini zguduitoare de lanțuri și gratii
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
S-aud acum în tindă Noi stam cu ochii pironiți Și fără de suflare; Sunt îngerii din cer veniți Cu Ler, oi Domnul mare! Și până nu tăceau la prag, Noi nu vorbeam nici unul - Sărac ne-a fost, dar cald și drag În casa-ne Crăciunul. Și când târziu ne biruia Pe vatra caldă somnul, Prin vis vedeam tot flori de măr Și-n fașe mic pe Domnul. Și îmi mai vine în minte acum, un vechi cântec de Crăciun, bogat în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
străbun. E sărbătoare și e joc În casa ta acum, Dar sunt bordeie fără foc Și mâine-i Moș Crăciun. Și-acum te las, fii sănătos Și vesel de Crăciun, Dar nu uita, când ești voios, Române să fii bun. Dragii mei, acum vă las să vă gândiți la toate cele ce v-am povestit, vă las cu sufletul și conștiința voastră, cu amintirile voastre, vă las cu speranța că veți dori cu ocazia Sfintelor Sărbători ale Crăciunului să deveniți mai
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
este izvorul patriotismului, al dragostei de neam și de țară. Și tot aici trebuie arătat ce groaznică suferință este pentru inima și pentru sufletul nostru, pierderea partenerului de viață, pierderea unui copil, a unui prieten, sau chiar a locuinței noastre dragi, și mai ales, ce înseamnă pierderea țării în care ne-am născut. Dar chiar dacă nedreptățile vieții, legile strâmbe sau răutatea oamenilor te au silit să-ți părăsești țara, aceasta va continua să existe în inima și în sufletul tău ca
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
a trecut pe curat abia jumătate din scrisoarea pe care i-o compusem ca un impostor. Iar termenul de expediere a expirat și așa s-a dus dracului încă o șansă a mea de a fi legitimat printr-un premiu. Dragă Barbie, Pe mine mă cheamă Raluca Ciobanu, mai am un pic și fac 7 ani și vreau să-ți spun că-mi place mult de tine. Ești foarte drăguță. Sunt în clasa I. Domnul învățător e foarte bun cu noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de la Cheia. Și vă dați seama cum se desfășoară examenele după un futai la Cheia. Vorba unui prof de la Litere, de pe vremuri, și, critic literar, după ce scria câte o cronică favorabilă vreunei farfuze fără un gram de chemare literară: „Cum dragă, seara o fut și a doua zi să spun că n-are talent?”. Asta e important: că profii de la noi își epuizează puținele idei în pregătirile pe care le fac și, când aceiași oameni le vin la curs, nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mulțumit. Când e beat, simte viața suportabilă. Treaz sau mahmur, e dezolant, o murătură. Se umple de importanță doar când vorbește despre femeia lui din Târgoviște, o puștoaică de paișpe ani care, adineauri îmi spunea, când ți-e lumea mai dragă, când vor să petreacă și ei weekend-ul împreună, ea pleacă în excursie cu clasa a VIII-a. Au petrecut Paștele în cămin. Doar ei doi. Încă de vara trecută sunt împreună. Se văd rar totuși. În vacanță, când ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
singuratică, de huhureză. Chiar vorbesc cu cineva! Ceea ce nu e chiar o chestie de toată mâna. Dacă vrei s-o pui în încurcătură, e suficient s-o privești chiorâș sau s-o iei peste picior, ei, na, ce spui tu dragă, să nu-mi spui c-ai dat pe goarnă ceva interesant! Și ea începe, bine, mă rog, pot retracta! N-am spus nimic! Te rog să uiți! E posibil să fie bigotă, deși n-am văzut la ea vreun însemn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]