19,706 matches
-
f)r) cuvinte - este c) pentru el e o fericire s) se afle În Anglia. S)pt)mâna trecut), romancierul Amos Oz remarcă, Într-o discuție cu mine, c) În Israel exist) mai multe viziuni despre Paradis decât Își poate imagina un str)în. Toți cei care au venit aici au adus cu ei propriul vis despre Paradis. În kibbutzul lui Oz, oamenii muncesc din greu pan) la ora 14. Apoi se spăl), se odihnesc și se Îmbrac), iar dup) masă
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de b)ieți negri sudanezi strig) din r)sputeri, dându-i indicații unui șofer care Încerca s) între În marșarier cu un camion pe o str)duț) Îngust), zgâriind o inscripție În arab) de pe o fântân) astupat) - un dar, Îmi imaginez, de prin secolul al XI-lea, f)cut de un sultan. Kahn Întreab) din nou cum putem ajunge la b)ile turcești. Un vânz)tor de dulciuri, care ț)ia un fel de turț) dulce plat) În form) de roat
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Le lipsește Ins) minunatul aditiv. E poate uimitor faptul c) problemele acelea ucig)toare, presiunea Îngrozitoare a crizei nu i-au scos Inc) din minți. Sunt fascinat de abundență și ingenuitatea ideilor evreilor privind viitorul Israelului. Reflectând la ele, Îmi imaginez coșul de gunoi al unui arhitect plin cu schițe și detalii proiectate. Am o scrisoare de la Mihail Agurski, un scriitor rus care a venit de curând la Ierusalim. Îmi spune c) „evreii pot fi productivi și eficienți dac) este Îndeplinit
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ncile, marile universit)ți, partidele politice. P)streaz) leg)tură cu brazilieni, finlandezi, rhodesieni, personalit)ți de la Washington, parizieni... El spune: „O, Kim Roosevelt” sau „O, Joe Alsop”. Și, de asemenea, cu membri ai familiilor Rothschild și Warburg și, Îmi imaginez, chiar cu membri ai dinastiilor Habsburg și Romanov. Aceste cunoștințe sunt rareori superficiale. Îți d) motive s) crezi c) știe unde se afl) sc)rile de serviciu, mansardele și dulapurile la fel de bine ca si saloanele și s)lile de consiliu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Îndoiesc c) transplanturile ar reuși. Harkabi Îl citeaz) pe fedaynul sirian, care a spus: „M-am num)rât printre cei care acum cinci ani credeau c) trebuie s)-i m)cel)rim pe evrei. Acum nu pot Ins) s)-mi imaginez c), dac) vom Învinge peste noapte, va fi posibil s)-i ucidem pe toți sau m)car o zecime dintre ei. Nu pot concepe așa ceva, nici că om, nici că arab. Atunci ce vrem s) facem cu acesti evrei?... Cred
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Mergând dincolo de afirmația lui, Îmi asum responsabilitatea. Este Ins) greu de rostit cuvinte rezonabile la adresa supraviețuitorilor Holocaustului. Lor poate li s-a p)rut c) au sc)pat din ghearele unui duh mai misterios și mai turbat decât ne putem imagina noi, ceilalți, o furie departe de ceea ce Își imagineaz) specialiștii În comentarii istorice sau de „cauzele” de care se ocup) În mod normal studenții la Psihologie și societatea - o r)utate mai rea decât cea pe care, cei mai mulți dintre noi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
din Ungaria și cum era Înăbușită În sânge. Mi-am reunit gașca celor trei mușchetari, prietenii de clasă (Radu, Vlad și Tudor - eu eram D’Artagnan) și ne-am hotărât pe loc să facem o manifestație de protest. Ne-am imaginat o scenă de pantomimă, ca În piesa pe care Hamlet o pregătea pentru rege, și am urcat la mine acasă pentru a găsi recuzita necesară și câteva cearceafuri, cu intenția să ieșim apoi pe bulevard la Scala și să facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
unii critici conservatori. Nu era nimic realist, nici În decor, nici În mișcare. Atmosfera era aceea a unui coșmar visat de un pribeag (evident, eu - Ion Nebunul), care vine din stradă, fluierând singuratic, urcă pe scenă, deschide cortina și Își imaginează piesa... În clasa a VII-a lucrasem În timpul anului școlar la un proiect cu Scrisoarea pierdută și avusesem și acolo o idee năstrușnică: țineam morțiș că nu trebuie să se râdă. Tratam subiectul ca pe o tragedie. Profesorul de română
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a sacrificat totul pentru ca ea să scrie versuri „În libertate“...? E foarte interesant cum am ajuns să ne formăm, să fim ce suntem. Când eram la Institut și-i vedeam pe cei mai În vârstă, ne era imposibil să ne imaginăm că Într-o zi vom fi În locul lor, priviți la rândul nostru de alți ochi tineri... Care este rolul celor mai În vârstă? Un răspuns ar fi: să-i Îndrume, să-i ajute pe cei tineri. Orice transmisie a unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Marea actriță juca În Cum vă place și Sfânta Ioana În regia lui. Erau spectacole pe care le revedeam În fiecare săptămână. Treceam des seara pe sub fereastra luminată a parterului unde locuiau cei doi idoli ai mei și mi-i imaginam nu stând la masă sau uitându-se la televizor, ca tot omul de rând, ci „Îi vedeam” Într-o stare continuă de creație, el desenând, ea recitând, amândoi oficiind pe altarul artei. Când, câțiva ani mai târziu, Liviu, ca director
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să șocheze scena americană“), și imediat după spectacol mi-a propus să-l Însoțesc În aventura internațională pe care tocmai se pregătea s-o Înceapă la Paris, deschizându-mi astfel accesul spre orizonturi despre care nici nu mi-aș fi imaginat că existau. Dacă n-ar fi fost decât aceste două Întâlniri, cu Grotowski și cu Brook, și tot ar fi fost destul ca să-mi schimbe intenția să mă mai Întorc În țară. Acolo ar fi fost imposibil să continui lucrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În așteptarea spațiului de la Mobilier National, care nu era Încă amenajat pentru a putea servi ca bază de lucru echipei Brook. Urcând scările aglomerate de studenți explodând de entuziasmul tipic Începutului de an școlar, parcă molipsit de frenezia lor, Îmi imaginam, ca să mă liniștesc, cum va fi când voi deschide ușa și voi intra În spațiul Centrului Internațional de Cercetări Teatrale, un termen care Îmi suna Încă vag și abstract. Brook nu dezvăluise prea multe. Îl cunoșteam de fapt destul de puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
an“. Am spus spontan „Da“, fără să gândesc, fără să știu nici măcar ce Însemna această ofertă. Aud și azi Însă tonul acestui „Da“ spus cu toată convingerea, cu calm, intensitate, un „Da“ care mi-a schimbat viața. Urcând scările, Îmi imaginam că am să fiu primit Într-o sală festivă, plină de cupe de șampanie, aranjate pe mese În jurul cărora o elită artistică internațională, comunicând prin traducere simultană (un fel de UNESCO al teatrului), era curioasă să asculte speech-ul inaugural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să scape de tam-tam-ul presei britanice legat de divorțul său incendiar de poeta Sylvia Plath. I-am arătat lui Hughes improvizațiile noastre cu Bashtahondo, un limbaj inventat din silabe puse laolaltă, la Întâmplare, care exprima un Întreg complex de situații imaginate de noi În jurul stâncii unde se afla Prometeu Încătușat. Ted a fost foarte mișcat de felul În care aceste silabe inventate puteau să ilumineze straturi adânci de semnificație doar prin calitatea sunetului. Înainte de venirea lui Hughes, Brook ne Încurajase să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
tragică, Îi va Împărtăși o viață nouă, Întinerind mitul, făcând respirația mai vizuală, mai eficace, mai liturgică. Recitind azi aceste rânduri, mă simt copleșit de generozitatea marelui dramaturg, care a văzut În munca noastră ceva mai profund decât ne-am imaginat noi Înșine. Electra la Sainte-Chapelle Electra a fost poate cea mai abstractă, mai simbolică și totuși mai adânc personală dintre toate montările mele. Eram la Paris În timpul repetițiilor cu Electra când am aflat vestea morții mamei mele. Multe imagini din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În care un băiat Întâlnește o fată. Dar melodiile sensibile ale lui Legrand erau interpretate cu eleganță și discreție, astfel că emoția trecea rampa direct, direct și simplu, pe Înțelesul omului de rând, fără mesaje prea sofisticate, sau așa ne imaginaserăm noi că se va Întâmpla, când ne propuseserăm să tratăm un astfel de material fragile. Până la urmă, pentru publicul tradițional de musical, propunerea a fost și prea fragilă, și chiar prea sofisticată. Nu era nimic din glitz and glitter-ul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
citesc pe o plăcuță „Doctor Welch, cardiologist“. Era Într-adevăr numele cuplului de prieteni ai lui Brook, dar nu știam că el era doctor. Mă așteptam să dau de niște artiști interesați de idei metafizice sau, fabulând mai departe, Îmi imaginasem că Brook ar fi În legătură cu niște membri enigmatici ai unor cercuri oculte, ascunși În spații secrete, disimulate de semiîntuneric și fum de lemn de santal! Faptul că mă aflam În plină lumină, În anticamera cabinetului unui doctor, mă dezamăgea puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
poetică a muzicii a suprapus o direcție luminoasă și caldă peste imaginile Întunecate și pline de groază descrise de frații Grimm. Ani mai târziu, am avut totuși ocazia să Întâlnesc și un dramaturg cu care am putut lucra așa cum Îmi imaginam că se poate atunci când autorul e În viață și dispus să participe la descifrarea pe scenă a piesei lui. Cu David Lan am colaborat la Teatrul „Almeida“, unul dintre cele mai curajoase și inovatoare din Londra anilor ’90, regizând piesa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dans pentru petrecerea din final, pe care Îi repeta regulat. „Nu știam că pot să fac și coregrafie! Nici când zbor În filme nu sunt mai fericit decât atunci când dansez pe scenă.“ Când mi-a făcut această confesiune, nu Îmi imaginam că va fi ultima. Nu ne-am revăzut până când am aflat că s-a accidentat la o filmare și a suferit mulți ani, redus la scaunul rulant, rezistând ca un adevărat Superman până În ceasul morții. Fidelio produce un cutremur la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
are ceva din Mozart tânăr, o energie pură, un ritm electric ce te face să levitezi. Pentru actori era important să câștige experiență din lucrul cu masca și să descopere diversitate și o libertate de expresie cu totul nouă. Ne imaginam actorii nomazi ai trupei lui Molière, călătorind din loc În loc și Înfruntând de fiecare dată un public diferit: cum puteau ei juca? Evident că aveau acea abilitate de a fi atenți În tot trupul, ca să poată improviza pe moment, În funcție de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
simțeam și eu. Devenea În sfârșit cu putință să lucrez din nou În țară, după douăzeci de ani de absență. Am acceptat fără ezitări invitația călduroasă făcută de Andrei Pleșu, În calitate de ministru al Culturii, de a prelua conducerea Naționalului. Îmi imaginam că pot pune bazele unui teatru nou și mă bucuram că experiența pe care o căpătasem lucrând pe scene cunoscute ar putea fi acum de folos În reformularea vieții teatrale românești. În viziunea mea, Teatrul Național ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a scos pantoful din picior și l-a ridicat, agitându-l precum Hrușciov la ONU, ca să-mi bag mințile-n cap și să fac să se vorbească limba română pe prima scenă a țării, „nu păsăreasca mă-tii!“ (aflase, Îmi imaginez, despre originea greacă a mamei mele). Mi-am zis că e cazul, ca director general, să profit de ajutorul directorului artistic al teatrului, noul angajat Constantin Măciucă, și l-am chemat din biroul alăturat. Artista i-a răcnit: „Domnule Măciucă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
se Întâlnesc cu cei de la Regie și Dramaturgie și Împreună preiau liber toate aceste metode eclectice de lucru, le selecționează și le transformă Într-un spectacol original, o expresie a propriei lor creativități. Sigur că suntem departe de școala ideală imaginată de Gordon Craig. Nu am găsit insula visată unde să ne retragem cu un grup de tineri candidați În Arte și să căutăm secretul Încă nedescoperit al teatrului. Dar poate nici nu mai e posibil să te retragi din lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
atingea o notă de speranță metafizică, umbrită la Comedia Franceză de șocul și de perspectiva incertă cu care se confruntau brusc nu doar America și Orientul Mijlociu, ci toată omenirea. La Boston, Shylock era un personaj scos din commedia, cum ne imaginam că fusese jucat acum patru sute de ani la Globe Theater, un fel de Pantalone cu perucă roșie și nas acvilin, un clovn care se apăra bătându-și joc de creștini, cu o inteligență feroce. Evreii au găsit des de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de incantație dansată pentru a opri influența răului și pentru a aduce fericirea. Astfel de ritualuri mistice de proveniență zen erau și ele acțiuni teatrale, În care intenția se Îndrepta spre bunul mers al planetei și Însănătoșirea lumii. Mi-i imaginez pe actorii din Antichitate În serviciul unei surse de energie subtilă, necunoscută nouă, care se manifesta În spectacol când organismul uman era deschis spre cosmos (jucând În aer liber, cu cerul și stelele ca decor, participând astfel, nu doar asistând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]