18,788 matches
-
extrem de gros pe care îl avea la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, mai ales în timpul Operațiunii Barbarossa. Tancul KV era aproape invulnerabil la focul tunurilor de calibru 7,5 cm KwK 37 și 3,7 cm KwK 36 montate pe tancurile medii germane Panzer III și Panzer IV. Singura metodă prin care aceste tancuri germane puteau să avarieze un tanc KV era să tragă de la distanță foarte mică un proiectil perforant în spatele tancului sovietic. Înainte de invazia germană, aproximativ 500
Tancul Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/320468_a_321797]
-
5 cm, blindajul tancurilor din seria KV nu mai era inexpugnabil. Tunul de calibru 76,2 mm, deși era eficient împotriva tancurilor de model mai vechi, nu putea penetra blindajul frontal al noilor tancuri germane. De asemenea, era același tun montat pe tancul T-34, care era mai mic, mai rapid și mai ieftin. Tancul KV avea o design complex, fiind mai greu de construit și mai scump decât T-34. Avantajele acestui tip de tanc nu mai justificau performanțele și
Tancul Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/320468_a_321797]
-
Voleiul de plajă a luat naștere în anul 1915, când pe plajele Waikiki din Hawaii a fost montat un fileu de volei și a avut loc prima manifestație de acest gen. Printre primii jucători se afla și Duke Kahanamoku, un renumit surfer și totodată campion olimpic la înot, prieten și coleg cu Johnny Weissmüller. Primul joc oficial de
Volei de plajă () [Corola-website/Science/320497_a_321826]
-
ziarului Jurnalul Național pe 23 martie 2009, a declarat următoarele: Unitatea militară a fost amenințată de mai multe ori prin telefon, că va fi atacată. În practică însă, militarii care asigurau apărarea au fost confruntați numai cu niște simulatoare electronice montate în apropierea unității, care emiteau efecte sonore și vizuale, imitând focuri și rafale de arme automate la care s-a răspuns prin foc real executat cu armele de infanterie din dotare. Situația era foarte încordată, cuplul Ceaușescu a fost urcat
Procesul și execuția soților Ceaușescu () [Corola-website/Science/317961_a_319290]
-
de vest poligonală și absida altarului decroșată. Pereții edificiului, înălțați pe o temelie de bolovani de râu, au fost realizați din bârne groase de stejar, încheiate în sistemul vechi de „coadă de rândunică”. Altarul este iluminat de o mică fereastră montată în axul estic al absidei, iar pe latura sudică, în decroș, o ușă face legătura interiorului cu exteriorul. Accesul în interiorul lăcașului este asigurat de ușa de pe peretele sudic al pronaosului, ușă încoronată de un ancadrament bogat, ornat cu brâu dublu
Biserica de lemn din Ruginești () [Corola-website/Science/323449_a_324778]
-
identic cu vechiul pod de lemn de la Langlois. În 1959, și acest pod de lemn de la Fos a fost demontat, în cadrul unor lucrări de lățire a șoselei. Oficiul de turism din Arles l-a cumpărat, cu intenția de a-l monta în locului celui original, pictat de Van Gogh. Din motive tehnice și peisagistice a fost imposibilă reconstrucția sa pe amplasamentul original. A fost ales un amplasament la 3 km în aval și podul, după lucrări ample de restaurare, a fost
Podul lui Langlois din Arles (seria lui Vincent van Gogh) () [Corola-website/Science/323501_a_324830]
-
înainte de templul roman, și e posibil să fi avut scopul ca bază de aterizare pentru extratereștrii veniți pe Pământ. Ca dovadă, există pietre megalitice gigantice megalitice îngropate în fundație, fiecare cântărind între 800 și 1.200 de tone, care sunt montate perfect împreună. Cum au ajuns pietrele grele să fie puse acolo? Cum au fost transportate în acel loc, unele pietre fiind atât de mari încât nici utilajele moderne nu pot să le miște? Unii oameni au sugerat că aceste pietre
Baalbek () [Corola-website/Science/322883_a_324212]
-
un "refăcut" numit Uzman conduc o revoluție în care lucrătorii îi alungă pe supraveghetoriy, eliberează "refăcuții" și deturnează trenul, transformîndu-l într-un oraș socialist pe roți. Consiliul de Fier, trenul perpetuu, se deplasează prin deșert, demontând șinele din urmă și montându-le în față, pe direcția hotărâtă de cetățeni. Consiliul continuă să se deplaseze pentru a evita miliția Noului Crobuzon, nerăbdătoare să recupereze trenul și să distrugă rebeliunea. Judah se întoarce în Noul Crobuzon și se cufundă în studiul literaturii golemetrice
Consiliul de Fier () [Corola-website/Science/322905_a_324234]
-
format din două bucăți, este protejat de două obloane rabatabile echipate cu fante de observare. Mecanicul conductor și comandantul folosesc ușile laterale ale vehiculului. Partea superioară a ușilor este rabatabilă. Ambii membri ai echipajului au la dispoziție periscoape de vedere montate în lateral. Blindajul transportorului este relativ subțire și asigură protecție doar împotriva schijelor mici și gloanțelor de calibru mic. BTR-152 este vulnerabil la focul mitralierelor grele și la schijele mari ale artileriei. Pneurile vehiculului nu sunt protejate de blindaj și
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
unele versiuni de mai târziu erau complet acoperite de blindaj. Șoferul și comandantul erau singurele persoane care aveau plafon deasupra la primele variante. O prelată era folosită pentru a proteja încărcătura sau trupele de ploaie și zăpadă. Totuși, când era montată prelata, infanteriștii nu puteau sări din vehicul, iar mitralierele SGMB laterale nu puteau fi instalate. Soldații stăteau pe două banchete din lemn. Modelul BTR-152K a fost singurul care avea blindaj deasupra camerei desantului și un sistem de protecție NBC. Restul
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
Motorul outboard sau motorul de barcă este un motor exterior cu ardere internă montat la pupă și folosit ca sistem de propulsie pentru ambarcațiuni. Acesta conține, într-un singur bloc, motorul cu combustie internă, transmisia și elicea. Motoarele outboard pot fi scoase de la pupă pentru păstrare sau reparații. Marea majoritate funcționează cu benzină, dar
Motor outboard () [Corola-website/Science/322954_a_324283]
-
sau gonflabilă este o ambarcațiune ușoară construită cu bordurile și prova din tuburi flexibile care conțin aer sub presiune. La pupă este montat un tablou rigid numit "oglindă" de care se fixează în afara bordului, unul sau două motoare de barcă. În anul 1907, invenția lui Robert Fulton, cunoscută sub denumirea de Clarmont, devine prima barcă cu motor comercială din lume. Ole Evinrude, american
Barcă pneumatică () [Corola-website/Science/322987_a_324316]
-
al XIX-lea, Statuia Sf. Ioan Nepomuk a fost împrejmuită cu un gard format din pari legați între ei cu frânghii sau lanțuri. Începând din 1862, statuia a fost înconjurată cu un grilaj din er forjat pe care au fost montate cinci felinare. Piața Mare a fost pavată cu piatră de granit în 1874. În anul 1948, după instaurarea regimului comunist în România, statuia Sf. Ioan Nepomuk a fost trasă de pe soclu cu frânghii și utilaje grele. Statuia se afla acolo
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
și de cel al tracțiunii cu elice la decolare și la viteze mici. În forma sa cea mai simplă, un turbopropulsor constă din: galerie de admisie, compresor, cameră de combustie (ardere), turbină și ajutajul de evacuare. Compresorul și turbina sunt montate pe același arbore care angrenează și reductorul. Aerul este aspirat în admisie și comprimat de către compresor. În camera de combustie este adăugat combustibilul, formându-se amestecul de combustibil-aer care arde. Gazele arse rezultate, de mare presiune și temperatură, antrenează turbina
Turbopropulsor () [Corola-website/Science/319412_a_320741]
-
propulsie. Forța dezvoltată la ajutajul de propulsie (forță de reacție) reprezintă totuși o parte relativ mică din forța totală de tracțiune generată de un turbopropulsor, partea cea mai mare fiind reprezentată de forța de tracțiune a elicii. Primul motor turbopropulsor montat pe un avion a fost modelul britanic Rolls-Royce "Trent RB.50", care provenea dintr-un motor Derwent II, dotat cu un reductor și o elice cu cinci pale. Două astfel de motoare au fost montate pe avionul Gloster Meteor EE227
Turbopropulsor () [Corola-website/Science/319412_a_320741]
-
a elicii. Primul motor turbopropulsor montat pe un avion a fost modelul britanic Rolls-Royce "Trent RB.50", care provenea dintr-un motor Derwent II, dotat cu un reductor și o elice cu cinci pale. Două astfel de motoare au fost montate pe avionul Gloster Meteor EE227 - singurul "Trent-Meteor" - care a devenit prima aeronavă din lume care a zburat cu ajutorul unui turbopropulsor (pe 20 septembrie 1945). După această experiență cu motorul Trent, inginerii de la Rolls-Royce au dezvoltat turbopropulsorul "Dart", care a devenit
Turbopropulsor () [Corola-website/Science/319412_a_320741]
-
cum ar fi Electra Lockheed L-188 și Tupolev Tu-95 sunt deasemenea dotate cu turbopropulsoare. Avionul Airbus A400M este deasemenea propulsat de patru motoare TP400 Europrop, care sunt cele mai puternice motoare turbopropulsor produse vreodată (cu excepția celor rusești, Kuznetsov NK-12, montate pe Tupolev Tu-95). Probabil că cea mai răspândită aeronavă dotată cu turbopropulsoare este avionul militar de transport Lockheed C-130 Hercules, cu variantele sale (printre care și avionul de atac la sol AC-130 Spectre), care utilizează turbopropulsoarele Pratt & Whitney PT6
Turbopropulsor () [Corola-website/Science/319412_a_320741]
-
zidurilor exterioare. Zidul care avea 7 m înălțime a fost extins și consolidat în anul 1422. Cetatea va fi cumpărată în anul 1433 de la nobilii Hohenklingener, de Caspar von Klingenberg. Între anii 1526 - 1551 în perioada războaielor religioase s-au montat tunuri pe crenelerile cetății. Cetatea va fi folosit între anii 1863 und 1891, ca han și loc pentru cure balneare. La sfârșitul secolului XIX preia cetatea care avea nevoie de reparații, comunitatea orașului Stein am Rhein. În timpul celui de al
Cetatea Hohenklingen () [Corola-website/Science/319422_a_320751]
-
porțiune între Comănești și Ghimeș a fost terminată la 6 aprilie 1899. În Primul Război Mondial Viaductul Caracău a fost parțial avariat de lupte în 1916, grinda sa centrală fiind distrusă. Inginerii armatei austro-ungare au reușit în anul următor să monteze o grindă dreaptă, dar susținută la o treime din deschidere de o palee metalică de peste 40 m înălțime. Această soluție, cu titlu de provizorat, a rămas în exploatare 27 de ani. După război, Transilvania a devenit parte componentă a României
Calea ferată Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud () [Corola-website/Science/319884_a_321213]
-
variantelor dezvoltate ulterior. Mai târziu bazată pe îmbunătățirile deja efectuate de către un alt inginer George Edward, Siebe produce o cască de concepție proprie care se putea fixa pe un costum de scufundare complet etanș. Inovația principală a constituit o supapă montată în interiorul căștii. În anul 1839 în timpul operațiunilor de ranfluare ale epavei "George Royal" de către scafandrii din Marina Regală care foloseau noul echipament Siebe, ofițerul Charles Pasley, îi sugerează lui Siebe detașarea căștii de costum. În 1839, Siebe a patentat acest
Augustus Siebe () [Corola-website/Science/319886_a_321215]
-
Londra în 1851 și Expoziția de la Paris din 1855. Augustus Siebe moare la 15 Aprilie 1872 de bronșită cronică, în casa sa din Londra. În anul 2000, pe clădirea din Londra aflată la adresa "5 Denmark Street, WC2 Camden", a fost montată o placă comemorativă cu textul "Augustus Siebe (1788-1872), pioneer of the diving helmet lived and worked here" (Augustus Siebe, 1788-1872, pionier al căștii de scufundare, a trăit și a muncit aici).
Augustus Siebe () [Corola-website/Science/319886_a_321215]
-
punctul numit Stejarul Scorburos, trupe din Regimentul 16 Artilerie Bacău îi așteaptă pe sovietici. Cum aceștia nu se opresc din înaintare, colonelul Bota, comandantul regimentului, ordonă foc de avertisment. Surprinsă de acest atac, unitatea sovietică se oprește din înaintare și montează stâlpii de graniță. Corpurile neînsuflețite ale celor trei militari uciși au fost transportate la Dorohoi. În ziua de 1 iulie 1940, căpitanul Ioan Boroș a fost înmormântat cu onoruri militare în cimitirul ortodox al orașului, iar soldatul Iancu Solomon în
Ioan Boroș () [Corola-website/Science/319941_a_321270]
-
Câteva exemplare au fost livrate Chinei. SdKfz. 222 era o versiune modificată a autovehiculului SdKfz. 221. Turela era mai mare, mașina blindată fiind înarmată cu un tun automat de 2 cm KwK 30 L/55. O mitralieră Maschinengewehr 34 era montată coaxial pe un piedestal și putea fi orientată într-o pozitie aproape verticală, pentru a fi folosită defensiv împotriva aviației. Echipajul era format din 3 persoane: comandantul/servant, tunarul și șoferul. Din luna mai a anului 1942, blindajul frontal a
Leichter Panzerspähwagen () [Corola-website/Science/319947_a_321276]
-
tunului de asalt StuG III. În noiembrie 1943, fabrica Alkett a fost bombardată, iar producția de tunuri de asalt StuG III a scăzut semnificativ. Din acest motiv, pe 6 decembrie 1943, Hitler a decis ca suprastructura StuG III să fie montată pe șasiul tancului Panzer IV. Uzinele Krupp au întrerupt producția tancurilor Panzer IV și au produs exclusiv StuG IV începând cu luna ianuarie 1944. Vehiculul era construit din șasiul nr. 7 al tancului mediu "Panzerkampfwagen IV" și suprastructura tunului de
Sturmgeschütz IV () [Corola-website/Science/319965_a_321294]
-
un vehicul semișenilat blindat, înarmat cu un lansator de rachete multiple Nebelwerfer (în traducere: aruncătorul de ceață), folosit de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Au existat 2 variante ale acestei arme, în funcție de semișenilatul pe care erau montate lansatoarele de rachete: "15 cm 42 auf Selbstfahrlafette Sd.Kfz.4/1" (bazat pe Opel "Maultier", în traducere: catârul) și "15 cm Panzerwerfer 42 auf Schwerer Wehrmachtsschlepper" (bazat pe semișenilatul sWS). În 1943, Opel a proiectat și construit un semișenilat
Panzerwerfer () [Corola-website/Science/319964_a_321293]