18,554 matches
-
iar Poe a profitat de fascinația publicului față de ea. Au fost raportate sute de cazuri în care medicii au declarat greșit oameni ca fiind morți. În această perioadă, sicriele au fost dotate, ocazional, cu dispozitive de urgență pentru a permite „mortului” să ceară ajutor pentru a putea dovedi că este încă viu. A existat o preocupare atât de puternică încât oamenii din epoca victoriană au organizat chiar și o societate intitulată "Society for the Prevention of People Being Buried Alive" (în
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
a putea dovedi că este încă viu. A existat o preocupare atât de puternică încât oamenii din epoca victoriană au organizat chiar și o societate intitulată "Society for the Prevention of People Being Buried Alive" (în ). Credința în vampir, un mort viu care rămâne în mormântul său în timpul zilei și iese la pradă pe timp de noapte a fost atribuită, uneori, înmormântării unor persoane vii. Folcloristul Paul Barber a susținut că incidența înmormântării de persoane vii a fost supraestimată și că
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
de spaimă. Toți cei șapte erau copleșiți de o povară de moarte. Răzând și veselindu-se, cei șapte beau vin roșu și recitau cântând poemele lui Anacreon. În camera lor se mai afla cineva, tânărul Zoilos. Acesta zăcea pe podea, mort de ciumă, iar ochii săi păreau că urmăresc ospățul celor șapte. Din spatele draperiilor negre s-a desprins o umbră întunecată și fără formă, care nu era nici umbră de om și nici de zeu - grec, egiptean sau caldeean. Umbra a
Umbră – O parabolă () [Corola-website/Science/325725_a_327054]
-
puternică) cu puțin timp înainte de a muri. După moartea ei, naratorul se recăsătorește cu Lady Rowena, care se îmbolnăvește curând și moare. Înnebunit de durere, el rămâne peste noapte lângă trupul soției și privește cum Rowena se întoarce încet din morți, transformându-se în Ligeia. Povestea poate fi o halucinație a naratorului, indusă de opiu, și nu există o dezbatere dacă povestirea era o satiră. După prima publicare a povestirii în revista "The American Museum of Science, Literature and the Arts
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
a unei voințe slabe. Acest lucru presupune, apoi, că o voință puternică va putea să țină pe cineva în viață. Nu este clar, totuși, dacă voința Ligeii sau a soțului ei este cea care o aduce pe Ligeia înapoi dintre morți. Poemul din povestire, „Viermele biruitor”, de asemenea, pune la îndoială învierea presupusă a Ligeii în povestire. Poemul arată în esență o admitere a inevitabilei sale mortalități. De asemenea, includerea poemului amar ar fi fost menită să fie o ironie sau
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
pe Rachel, cu scopul de a-i aduce pe Joe și Steckler de la cimitir. În timp ce era singură, Rachel se duce la baie și îl găsește acolo pe tatăl ei. El își cere scuze față de fiica sa și vina ei asupra morții lui este ridicată, atunci când ea descoperă că el a fost dependent de heroină. Apoi, Nelson o sună pe Rachel și îi spune că el o să-și oprească din nou activitatea cardiacă cu scopul de a face modificări. El își cere
Dincolo de moarte () [Corola-website/Science/325790_a_327119]
-
și mai bună din punct de vedere calitativ. Soția nu avea nici un drept la succesiunea soțului, dar fiul adoptiv avea aceleași drepturi succesorale ca și fiul legitim. Totodată, dobândirea moștenirii obliga la anumite ritualuri și sacrificii religioase pentru pomenirea celui mort. Transmisiunea bunurilor succesorale se făcea fie pe cale legală, fie pe cale testamentară. În cadrul moștenirii legale, copiii legitimi și adoptivi (atât băieții cât și fetele) aveau o vocație succesorală egală asupra bunurilor de baștină (ocine, dedine) sau care au fost cumpărate de
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
Calea, în ciuda deciziei cetățenilor. Ry Oyu, Korzenowski, Ser Olmy (aflat acum sub controlul jartului) și jartul captiv devansează distrugerea Căii și ajung la avanpostul jart de pe Gaia. Jarții respectă voința lui Ry Oyu ca reprezentant al comenzii descendente și, înaintea morții Căii, își transmit datele acumulate într-o singură fluctuație extrem de lungă către Mintea Supremă. Korzenowski se digitizează și călătorește alături de această transmisie, Olmy ajunge pe lumea de baștină a franților, iar Ry Oyu eliberează conștiința Rhitei, obținând ultima piesă necesară
Eternitate (roman) () [Corola-website/Science/325846_a_327175]
-
fost îngropată și că Roderick știa că ea era în viață. Ușa dormitorului este apoi suflată ca de un vânt pentru a dezvălui faptul că în spatele ei se afla Madeline. Femeia se prăbușește greoi peste fratele ei și amândoi cad morți pe podea. Naratorul fuge apoi din casă și, pe măsură ce face acest lucru, observă un fulger de lumină care-l face să se uite înapoi la Casa Usher, văzând cum clădirea se rupe în două și ruinele ei se scufundă în
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
David DeCoteau, se presupune că locuința este o ființă vie, dependentă de sufletele umane pe care Roderick și Madeline le-au adus în ea. Personajul central este numit Victor Reynolds, o referință la numele strigat de Poe în noaptea de dinaintea morții sale. Între 1908 și 1917, compozitorul francez Claude Debussy a lucrat la o operă numită "La chute de la maison Usher". Libretul a fost scris de el, fiind inspirat din scririle lui Poe, și opera sa a fost o piesă apropiată
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
fost o consecință a atenției deosebite pe care o manifestau [preoții] egipteni ceremoniilor funerare; conservarea cadavrelor având o însemnătate nemaiîntâlnită la alte civilizații și ducând la un sistem elaborat de mumificare. Textele scrise, care erau considerate magice, îi însoțeau pe morți în mormânt, devenind astfel un element principal al ritualului funerar. Apariția scrierii în Egipt poate fi considerată bruscă, etapele anterioare ale prescrierii nefiind documentate ca în Mesopotamia. Hieroglifele sunt structurate încă de la apariția lor într-un sistem lingvistic ce alătură
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
cel Mare. Alegerea palatului ar putea fi interpretată că o altă încercare de a stabili conexiuni cu regele ostrogot. În acest palat, Alboin a fost asasinat la 28 iunie 572. În descrierea făcută de Paul Diaconul, cea mai detaliată asupra morții regelui, faptul istoric și epicul se întrepătrund. Mult mai timpurie și totodată mai scurtă este istoria prezentată de Marius Aventicensis în a sa "Chronica", scrisă la circa un deceniu după eveniment. Potrivit acestuia, regele a fost asasinat în urma unei conspirații
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
acestea și ținutul învecinat Zaicerului. Alipirea acelor ținuturi a decurs în mod relativ pașnic, excepție făcând tocmai punctul Zaiecear. Aci au avut loc lupte sângeroase între sârbi și turci, pentru partea sârbă ele soldandu-se cu un mumar considerabil de morți, precum și de prizonieri căzuți în mâinile turcilor. Printre participanți la aceste lupte, luați apoi robi de care turci, se găsea și Gheorghe Obedean. Prins, el a fost dus la cetatea Vidinului și ținut un an de zile în temnița acesteia
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
din greșeală în locul interzis accesului de către legea iudaică celor impuri prin contact cu morții (tmeéy met). Majoritatea publicului este atinsă de această impuritate, după ce s-a aflat în preajma unor oseminte, sau a stat într-o clădire unde se afla un mort. Purificarea necesară în aceste cazuri necesită folosirea cenușii provenite de la o vacă cu totul roșie, care este, însă, imposibil de găsit. Cine încalcă cu știință această interdicție este în primejdie de moarte (Karét). De aceea majoritatea credincioșilor practicanți ai iudaismului
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
propriu-zisă a Prohodului: 1.În mormânt, Viață, Pus ai fost, Hristoase, Și s-au spăimântat oștirile îngerești, Plecăciunea Ta cea multă preamărind. 2. Dar cum mori, Viață, Și cum șezi în mormânt ? Și împărăția morții Tu o zdrobești Și pe morții cei din iad îi înviezi ? 3. Te mărim pe Tine, Iisuse Doamne, Și-ngroparea îți cinstim și patimile, Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit. 4.Cel ce-ai pus pământul Cu măsuri, Hristoase, Astăzi șezi în mic mormânt, Ziditorule
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
Astăzi șezi în mic mormânt, Ziditorule, Și din gropi, pe cei ce-au murit înviezi. 5. Iisuse al meu, Împărat a toate, De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ? Vrei să dezrobești neamul omenesc. 6. Stăpânul a toate Mort se vede acum Și deșertătorul gropilor celor morți Se încuie-n groapă nouă ca unom. 7. În mormânt, Viață, Pus ai fost, Hristoase, Și cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut Și viață lumii Tu ai izvorât. 8. Cu
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
gropi, pe cei ce-au murit înviezi. 5. Iisuse al meu, Împărat a toate, De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ? Vrei să dezrobești neamul omenesc. 6. Stăpânul a toate Mort se vede acum Și deșertătorul gropilor celor morți Se încuie-n groapă nouă ca unom. 7. În mormânt, Viață, Pus ai fost, Hristoase, Și cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut Și viață lumii Tu ai izvorât. 8. Cu cei răi, Hristoase, Ca un răufăcător Socotit ai
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu ! 16.Tu-n mormânt fiind pus Ziditor Hristoase, Temelia iadului s-a cutremurat Și-alemorților morminte s-audeschis. 17. Cela ce în palmă Tot pământul ține. Sub pământ acum cu trupul Se află mort, Slobozind pe morții cei legați în iad. 18. Din stricare, Doamne, Viața mea o ridici; Căci murind acum, la cei morți Te-ai pogorît Și-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit. 19. Ca lumina-n sfeșnic, Se ascunde acum Sub pământ, ca sub
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
cutremurat Și-alemorților morminte s-audeschis. 17. Cela ce în palmă Tot pământul ține. Sub pământ acum cu trupul Se află mort, Slobozind pe morții cei legați în iad. 18. Din stricare, Doamne, Viața mea o ridici; Căci murind acum, la cei morți Te-ai pogorît Și-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit. 19. Ca lumina-n sfeșnic, Se ascunde acum Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului Și din iad gonește întunericul. 20. Mulțimea de oștiri, Cea duhovnicească, Împreună cu Iosif și Nicodim
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
ai scăpat. 22. S-a schimbat făptura Prin a Tale patimi, Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt, Țiitor a toate cunoscându-Te. 23. Luând în pântece A vieții Piatră, Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat Pe toți morții ce din veac i-a înghițit. 24. În mormânt nou Te-au pus, Înnoind, Hristoase, Firea oamenilor, prin învierea Ta, După cum se cade unui Dumnezeu. 25. Pe pământ ai venit, Pe Adam să-l mântui. Și pe-acesta negăsind, jos
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
meu, l-ai căutat. 26. Pământul de frică S-a mișcat, Cuvinte, Și luceafărul lumina sa și-a ascuns, Apunând a Ta lumină sub pământ. 27. Ca un om, ai murit De-a Ta voie, Doamne; Dar ca Dumnezeu pe morți din groap-ai sculat Și din întunericul păcatelor. 28. Vărsând râu de lacrimi Peste Tine, Doamne, Cea Curată, ca o maică, a glăsuit: Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu ?” 29. Ca grăuntul de grâu, Ce-ncolțește-n pământ, Spic aducător
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
mă înnoiești și mă viezi cu ea. 44. Răstignit pe cruce, Ai chemat pe oameni, Iar curată coasta Ta împungându-se, Tuturor iertare dai, lisuse-al meu. 45. Cel cu chip cuvios Te gătește-ngrozit Și Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie, De-ngroparea Ta înfricoșându-se. 46.Sub pământ, de voie, Pogorând ca un mort, Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer Pe cei ce de-acolo au căzut de demult. 47. Deși Te-ai văzut mort, Dar ești
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
curată coasta Ta împungându-se, Tuturor iertare dai, lisuse-al meu. 45. Cel cu chip cuvios Te gătește-ngrozit Și Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie, De-ngroparea Ta înfricoșându-se. 46.Sub pământ, de voie, Pogorând ca un mort, Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer Pe cei ce de-acolo au căzut de demult. 47. Deși Te-ai văzut mort, Dar ești viu Dumnezeu Și ridici de pe pământ, Hristoase la cer, Pe cei ce de-acolo au căzut
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
veșnice Izvor. 72. Ca dintr-o fântână, Din îndoitul râu, Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm Și viața veșnică o moștenim. 73.Voind Tu, Cuvinte, În mormânt Te-ai văzut; Dar ești viu și Te ridici din morți, cum ai spus, Cu-nvierea Ta, Mântuitorule. 74. Te cântăm, Cuvinte, Doamne al tuturor, Împreună și cu Tatăl și Duhul Sfânt Și-ngroparea Ta cea sfântă preamărim. 75.Fericimu-Te toți, Maica lui Dumnezeu, Și-ngroparea de trei zile noi o
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale, Ca femeile, ce mir au adus atunci, S-auzim cu ele: „Bucurați-vă !” 11. Cu adevărat, Nesecat Mir ești, Cuvinte Doamne; Pentru-aceea și femeile mir Ți-aduc, Celui viu, ca unui mort și îngropat. 12. Cu-ngroparea Ta Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase, Și cu moartea Ta pe moarte ai omorât, Și din stricăciune lumea mântuiești. 13. Râu de viață ești Cedin Tatăl curgi, Înțelepciune, Iar în groapă apunând, viață dăruiești
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]