18,073 matches
-
Mare Duce de Hesse, a angajat un detectiv particular, Martin Knopf, să facă cercetări cu privire la identitatea femeii. Knopf a descoperit că Ceaikovski era de fapt o muncitoare poloneză pe nume Franziska Schanzkowska. În timpul Primului Război Mondial, aceasta muncea într-o fabrică de muniție când logodnicul ei a fost ucis pe front, iar la scurt timp după aceea, ei i-a scăpat o grenadă din mână și a explodat. Ea s-a rănit la cap, iar supraveghetorul a murit în explozie sub ochii ei
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
a fost ridicat la 18 noiembrie, când armatei texiane i s-a alăturat primul grup de voluntari din Statele Unite, New Orleans Greys („cenușiii din New Orleanse”). Spre deosebire de majoritatea voluntarilor texiani, cenușiii arătau ca niște soldați, cu uniforme, arme bine întreținute, muniții adecvate și o oarecare disciplină. După ce Austin a renunțat la comandă pentru a deveni comisar al Texasului în Statele Unite, soldații l-au ales pe Edward Burleson ca nou comandant. La 26 noiembrie, Burleson a primit veste că o caravană de
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
bătălia de la Concepción, texianii au respins mai multe atacuri și au provocat mexicanilor pierderi grele, bazându-se pe acuratețea și raza de acțiune mai mari ale puștilor lor. La sfârșitul zilei, texianii erau înfometați, însetați, obosiți și aproape rămași fără muniții. Ward a ordonat o retragere și, pe întuneric și pe ploaie, soldații texiani s-au strecurat printre liniile mexicane, lăsând în urmă câțiva răniți grav. În următoarele câteva zile, oamenii lui Urrea, cu ajutorul susținătorilor centraliști locali, i-au prins pe
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
respins trei șarje în timpul acestei bătălii de pe Coleto, care s-a soldat cu circa 9 texiani morți și 51 răniți, inclusiv Fannin. Urrea a pierdut 50 oameni, alți 140 fiind răniți. Texianii aveau puțină hrană, niciun pic de apă, și muniții pe terminate, dar au votat să nu încerce să fugă spre pădure, întrucât ar fi trebuit să-i lase pe răniți în urmă. A doua zi dimineața, la 20 martie, Urrea și-a arătat oamenii și artileria nou-sosită. Realizând șansele
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
instrucțiuni. Urrea i-a cerut lui Filisola să continue campania. El era încrezător că poate învinge trupele texiane. Conform lui Hardin, „Santa Anna prezentase Mexicului un dezastru militar; Filisola nu dorea să riște un al doilea.” Ploile de primăvară stricaseră munițiile și făcuseră drumurile aproape impracticabile, soldații intrând în noroi până la genunchi. Trupele mexicane aveau hrana pe terminate, și soldații începuseră să se îmbolnăvească de dizenterie și alte boli. Liniile de aprovizionare se prăbușiseră complet, lăsându-i fără speranță de vreo
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
cazul în care protagonistul este însoțit de Paulie, Șam sau de oricare alt personaj, indicatorii lor de sănătate apar sub indicatorul stării de sănătate a protagonistului. Cand Tom deține un pistol, în dreptul indicatorului de sănătate se va afișa stocul de muniție rămas - de exemplu, "7 / 21", unde "7" reprezintă numărul de gloanțe din armă iar "21", numărul de gloanțe rămase în stoc. Mesajele de stare sunt afișate sub indicatorii de sănătate din stânga jos a ecranului. În cazul în care protagonistul va
Mafia: The City of Lost Heaven () [Corola-website/Science/322252_a_323581]
-
Odessa, Imperiul Rus, actualmente Ucraina. A fost fiul unui funcționar bancar, evreu. A absovit o școală tehnică în 1913. A lucrat ca funcționar, tehnician telefonist, muncitor în industrie. A fost angajat la un birou de arhitectură, la o fabrică de muniții, la o uzină aeronautică. Dupa Revoluția din Octombrie a devenit contabil, apoi statistician. A debutat ca jurnalist la revista Sindetikon. A publicat poezie sub pseudonim feminin. În 1923 s-a mutat la Moscova, unde a început să colaboreze la publicația
Ilia Ilf () [Corola-website/Science/322271_a_323600]
-
luneta și prelungitorul aparatului de ochire. Aruncătorul poate folosi și alte aparate de ochire, precum MPM-44 (optic), MPB-82 (mecanic), MP-41 sau MP-42 (ambele cu colimator). Bombele pot fi de tip exploziv, de iluminare, fumigene și pentru difuzat materiale tipărite. Drept muniție de război, aruncătorul folosește în principal lovitura cu bombă explozivă din fontă oțelită O-832-77 (cu 10 aripioare), alcătuită din bombă, focos și încărcătură de azvârlire. Aruncătorul de bombe calibrul 82 mm poate folosi și muniția aruncătorului md. 1937.
Aruncător de bombe calibru 82 mm model 1977 () [Corola-website/Science/322311_a_323640]
-
pentru difuzat materiale tipărite. Drept muniție de război, aruncătorul folosește în principal lovitura cu bombă explozivă din fontă oțelită O-832-77 (cu 10 aripioare), alcătuită din bombă, focos și încărcătură de azvârlire. Aruncătorul de bombe calibrul 82 mm poate folosi și muniția aruncătorului md. 1937.
Aruncător de bombe calibru 82 mm model 1977 () [Corola-website/Science/322311_a_323640]
-
Škoda pentru furnizarea de armament statului român. Primul ministru Iuliu Maniu și ministrul apărării naționale, generalul Henri Cihoski, împreună cu o serie de ofițeri superiori de specialitate, au discutat oferta și au decis să comande la uzinele Škoda o parte din munițiile și armamentul necesare înzestrării țării. Separat, piesele de artilerie grea, urmau să fie comandate în Franța. În urma unor atenții consistente, Seletzky a reușit ca delegația de experți militari, care fusese trimisă în Franța, să comunice conducerii Ministerului Apărării Naționale informația
Afacerea Škoda () [Corola-website/Science/329574_a_330903]
-
uzinele franceze “Schneider” erau cu circa 60.000 dolari mai scumpe decât cele oferite de Škoda”. Ca urmare a acestor „informații”, la data de 17 martie 1930 Ministerul Apărării Naționale a încheiat cu uzinele Škoda un contract de furnizare de muniții și armamente, inclusiv artilerie grea în valoare de peste 5 miliarde lei, fără a se cere și avizul Direcției armamentului, Comitetului materialului, Direcției tehnice și Consiliului superior al armatei. Spre sfârșitul anului 1931, au avut loc trageri experimentale cu tunurile fabricate
Afacerea Škoda () [Corola-website/Science/329574_a_330903]
-
1 aprilie 1918."” Misiunea sa a fost foarte dificilă. În primul rând, îi revenea sarcina de a redimensiona forțele armate în cadrul restrâns impus de vremelnicii învingători (demobilizarea întregii armate și revenirea la cadru de pace, reducerea efectivelor, predarea armamentului și munițiilor etc.) În același timp, se impunea pregătirea documentelor de stat major și a oștirii, în perspectiva reluării operațiilor împotriva Puterilor Centrale, în momentul considerat oportun de conducerea națională. Această atitudine nu a trecut neobservată de germani, generalul E.Ludendorff, adjunct
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
la 3 septembrie 1991 președintele țării Mircea Snegur a emis Decretul nr. 190 „Cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova”, în care s-a stipulat că sectorul de Vest al frontierei trece sub jurisdicția totală a Republicii Moldova, iar toate edificiile, armamentul, munițiile si alte bunuri ale detașamentului de grăniceri nr.22 „Nijnednestrovschii” au fost anunțate drept proprietate a Republicii Moldova și au trecut sub jurisdicția ei. Conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova, paza frontierei de stat a Republicii Moldova a fost încredințată Ministerului Securității Naționale al
Poliția de Frontieră (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329917_a_331246]
-
Atacatorii au fost susținuți de o parte a populației locale, care s-a răsculat în spatele trupelor române. Datorită legăturilor anterior stabilite, inamicii au putut beneficia astfel de ajutorul unor elemente din partea locului, cărora le-au pus la dispoziție arme și muniții aduse de peste Nistru. Armata ucraineană de la Moghilău a pus la dispoziție atacatorilor material pentru construirea unui pod peste râu, pod pe carea au putu trece artileria și caii. Din spate au atacat locuitorii satelor, iar grănicerii s-au retras luptând
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Infanterie „Alexandru cel Bun”, un batalion din Regimentul 29 Infanterie și 1 baterie din Regimentul 12 Artilerie, precum și unele din Divizia 9 Infanterie: Regimentul 40 Infanterie „Călugăreni”. Împotriva armatei regulate, sprijinită cu întăriri, bine organizată și echipată cu armament și muniție modernă (inclusiv cu suport de artilerie), rebelii nu au putut avea succes. În plus, deficiențele coordonării dintre detașamentele roșii și albe au scăzut eficiența ooperării pe teren, în luptă. În noaptea de 15/28 - 16/29 ianuarie Grupul Davidoglu a
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
parte din acest stoc a fost aruncat în mare, unde își păstreze un potențial nociv. Lewisita este încă utilizată în medicină pentru a distruge celulele canceroase, în unele scheme de chimioterapie. Detenția fără autorizație și de control este interzisă. Detenția muniții chimice vechi este de asemenea interzisă. Aproape toate statele lumii s-au angajat să distrugă toate stocurile înainte de 2007 în calitate de semnatare ale Convenției privind interzicerea armelor chimice (CWC), care le cere din 1997 listarea și distrugerea armelor chimice până în 2007
Lewisită () [Corola-website/Science/328261_a_329590]
-
de militari austrieci le schimbă planurile. Cu ajutorul Carlottei, francezii reușesc să-i lege pe austrieci și să le fure caii. În șaua unui cal ei găsesc o scrisoare de la un general către un regiment croat căruia îi ordonă să ia munițiile depozitate la Cento pentru ambuscada care va distruge Regimentul 25. Pentru a afla unde va avea loc ambuscada, francezii pun la cale un plan de a pătrunde în fortăreața Cento: Carlotta se îmbracă în ofițer austriac și îi duce legați
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
să se mai întoarcă la armată, și încă mulți alții. Ei trec la instituirea de depozite de arme și alimente în munți, identificarea gazdelor de sprijin și ajutorare cu alimente în caz de retragere în munți. Echipamentul militar, armamentul și muniția aferentă le-a fost furnizată de către Ion Cîrlig (plutonier în Armată), Traian Monea (locotenent , comuna Veneția), Partenie Comșa (plutonier în Armată). Serviciile medicale au fost inițial oferite de către doctorul Ion Halmaghi (comuna Comana), dar numărul persoanelor care au acordat asistență
Grupul Carpatin Făgărășan () [Corola-website/Science/328347_a_329676]
-
, cunoscut și sub numele de Thor sau Karl-Gerät, a fost un mortier autopropulsat proiectat și construit de compania Rheinmetall. A fost cea mai mare armă autopropulsată creată. Cea mai mare muniție folosită a fost un proiectil cu diametrul de 60 cm și 2170 kg iar raza de acțiune pentru cel mai ușor proiectil (cel de 1250 kg) a fost de 10 km. Fiecare mortier trebuia însoțit de o macara, o remorcă
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
de tragere la 20-25 de proiectile pe minut. Din cauza problemelor apărute în serviciu, tunurile au fost folosite aproape exclusiv în Germania, unde puteau fi întreținute și reparate în mod corect. Flak 41 avea drept dezavantaje complexitatea mecanismelor și problemele cu muniția, cartușul blocându-se la extracție. Din cauza costurilor ridicate și a timpului mare de producție, germanii au fabricat relativ puține tunuri de acest tip, doar 556 în total. Pe durata războiului mii de tunuri de 88 mm de diferite modele au
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
Charles prefera carnea crudă în favoarea celei preparate; deși preferatul lui era ficatul crud de vită, putea să mănânce orice fel de carne. În timpul serviciului pe fregata franceză "Hoche", în timpul unei conflagrații, un marinar și-a pierdut piciorul fiind rănit de muniția unui tun, iar Domery s-a aruncat imediat spre membrul desprins de corp și a început să înfulece din el, până când alt marinar i l-a smuls din mână și l-a aruncat în apa mării. În octombrie 1978, o
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
israeliene, iar lângă Canalul Suez 80.000 militari egipteni au atacat cei 500 soldați israelieni de pe partea cealaltă a Canalului, SUA a decis ca printr-un pod aerian să trimită armament pentru completarea stocurilor israeliene. Cu ajutorul livrărilor de armament și muniție de la SUA, Țahalul a reușit să oprească ofensiva țărilor arabe și să stabilizeze situația. Ca răspuns, membrii OPEC în datele de 16 și 17 octombrie 1973 s-au reunit la o ședință în Kuweit și au decis să „pedepsească” SUA
Criza petrolului din 1973 () [Corola-website/Science/327707_a_329036]
-
încercau să obțină o încetare a focului. Cand generalul Quérette începuse negocierile cu reprezentantul turcilor, dr. Mustafa, Normand a dat ordinul de evacuare. Pană la ora 3 în dimineața zilei de 11 februarie, Quérette a distrus toate stocurile rămase de muniție și s-a pregătit să-și strecoare din oraș oamenii sub protecția întunericului. Această retragere secretă avea ca scop împiedicarea populației creștine speriate să încetinească plecarea trupelor. Secretul retragerii nu a fost păstrat și aproximativ 4.000 - 5.000 de
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
britanică Stokes s-a dovedit a fi o armă eficace în războiul de tranșee. Sir Wilfred Stokes a studiat mortierul Coehorn, proiectat de inginerul olandez Menno van Coehoorn cu 200 de ani mai înainte, și a îmbunătățit arma prin modernizarea muniției. Proiectilul folosit de mortierul Stokes avea propria sa încărcătură propulsivă și explozivă. Deși eficient, mortierul Stokes era totuși o armă rudimentară care consta într-un tub de metal montat pe o placă de bază și susținut de un bipied. Muniția
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
muniției. Proiectilul folosit de mortierul Stokes avea propria sa încărcătură propulsivă și explozivă. Deși eficient, mortierul Stokes era totuși o armă rudimentară care consta într-un tub de metal montat pe o placă de bază și susținut de un bipied. Muniția consta într-o bombă din fontă plină de explozibil, focosul fiind cu întârziere. La baza bombei se afla un cartuș de calibrul 12, plin cu balistită. Prin cădere pe tub, cartușul era detonat de un cui percutor aflat la bază
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]