18,500 matches
-
liberi să-și desfacă orice marfă oriunde în țară. Singura condiție impusă era ca domnul să aibă dreptul de a cumpăra primul, pentru nevoile curții. Acestea au fost stabilite prin privilegiul comercial din 1403. În 1409 Mircea acordă un nou privilegiu prin care condițiile se schimbă întrucâtva. De această dată domnul are dreptul de a cumpăra primul chiar și de la negustorii care sunt doar în trecere prin Târgoviște, vama din acest oraș este precizată ("tricesima", adică una din treizeci), sunt menționate
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
ca și ctitor de lăcașe pentru înălțarea de slujbe. El adună, prin funcționarii săi, veniturile domniei (așadar ale statului) și are inițiative întru „ridicarea țării”: tratate comerciale, batere de monedă, înființarea minelor etc. Ca și senior feudal între boieri, avea privilegiul de "dominium eminens" (stăpân peste toate pământurile țării). În relațiile externe, domnul reprezenta țara față de suveranii străini. Toate aceste prerogative erau exercitate în limitele datinilor și cu sprijinul și aprobarea sfatului domnesc. Astfel, în hrisoave și tratatele comerciale externe ale
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
lui Radu I și aflată la cca. un kilometru depărtare, la piciorul muntelui Cozia, în locul strâmt unde se curma valea Oltului. După clădirea noii mănăstiri pe un teren mai larg, călugării și starețul s-au mutat aici, păstrând însă vechile privilegii, averi și moșii. Alte mănăstiri din Țara Românească ce ființau în vremea lui Mircea erau cele ale starețului Nicodim, Vodița și Tismana, mai apoi Cotmeana în județul Argeș, ridicată de Mircea în 1389, Snagov, atestată în 1408 — însă cea veche
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Astfel, Veneția ajunge treptat o importanță putere maritimă, concurând cu alte orașe-republică precum Amalfi, Pisa sau Genova pentru a controla comerțul dintre franci, bizantini și orient. Din anul 992 datează prima reprezentanta comercială a Veneției la Constantinopol, din 1082 primele privilegii comerciale acordate republicii de către împăratul Alexios I Comnen. Prin cucerirea Dalmației (998-1001) Veneția devine o supraputere a mării Adriatice. Victoria asupra piraților dalmați va fi comemorata la Veneția începând cu sărbătoarea înălțării din 1177 drept o "nuntă a dogelui cu
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
de Bizanț, a făcut să prospere orașul, făcând din Tessalonica un oraș de neocolit. În 42 î.Hr., pentru că s-a alăturat lui Octavianus și lui Antonius contra lui Cassius și lui Brutus, învingătorii l-au declarat "oraș liber". Un asemenea privilegiu impunea obligația morală de lealitate înafara oricărei suspiciuni. În 50, Sfântul Pavel a predicat aici creștinismul, un număr de salonicieni convertindu-se la creștinism. Mai târziu, împăratul Galeriu și-a ales aici domiciliul și a început să-și construiască palatul
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
în 1959 și 1960 ca și pe cele ale piloților, prin Jack Brabham. Ferrari a revenit la putere în 1961, pentru a ceda din nou inițiativa britanicilor în 1962 când BRM a fost cea mai bună echipă a sezonului, acest privilegiu fiind preluat apoi de Lotus în 1963. În acel an Jim Clark își trecea în cont primul din cele două titluri mondiale. Deciziile pripite ale lui Colin Chapman, boss-ul de la Lotus a dus la pierderea titlurilor mondiale din 1964
Formula 1 () [Corola-website/Science/297332_a_298661]
-
nobilimea cu gradele din armată și le-a conferit automat tuturor funcționarilor statului. Către 1850, existau în Moldova cam 2800 de familii de boieri, și în Muntenia 320, constituind un total de aproximativ 30.000 de boieri. Rangurile, titlurile și privilegiile lor au fost abrogate prin art. 46 al Convenției de la Paris, la 19 august 1855, cu efecte asupra drepturilor bănești începînd cu 30 iunie 1859. Sociologul și istoricul Ioan Constantin Filitti a evidențiat în lucrarea sa "Clasele sociale în trecutul
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
nobiliare vesteuropene, nu erau ereditare. Boierul era de fapt un "angajat" al statului, iar titlul său nobiliar era și el o funcție a statului, în fapt a suveranului, și nu un atribut al persoanei. La rangul de boier se asociau privilegii sociale, inclusiv bogăție, faimă, respect.
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
navigatorii genovezi instalați la Cetatea Albă, care aveau legături comerciale cu populația băștinașă. La 8 octombrie 1408, când este pentru prima dată atestată documentar, localitatea este înscrisă "Teghenaccio", iar la 18 martie 1434 Ștefan al II-lea întărește din nou privilegiul comercial al negustorilor din Liov, dar cu denumirea - Teghenechiciu. O altă gramotă din 24 februarie 1452, denumirea localității este redată într-o formă mai apropiată de cea actuală - Teghinea . Deci, din a doua jumătate a secolului XV, așezarea e menționată
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
Ion Chirtoagă, în timpul dominației cumane, secolele XI-XIII, orașul se numea deja Tighina, iar „Tighina” însemna în limba cumană „trecătoare” . Totuși, prima atestare documentară a orașului datează din 1408, din vremea lui Alexandru cel Bun. Într-un document ce oferea diverse privilegii comercianților din Liov, orașul este menționat ca punct vamal cu denumirea Teagheaneachi . Ca cetate de frontieră Tighina s-a dezvoltat în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, care a construit o cetate din pământ și lemn - o palancă, pentru a apăra
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
au primit prima capitulație din partea otomanilor. Însă în realitate, negustorii englezi au pătruns pe teritoriul otoman, iar capitulația punea în scris această situație. Înaintea englezilor, francezii și venețienii au obținut capitulații, insă erau nemulțumiți că negustorii din teritoriul englez avea privilegii asemănătoare, astfel că încercau pe mai multe căi să anuleze aceste capitulații. Muște min ( locuitorii casei războiului care intrau să facă comerț în Imperiul Otoman): Ibrahim al-Halebi „ orice harbi care intră cu aman în teritoriul nostru este numit muște min
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
modele: creștine ( bizantine, cruciat) sau musulmane ( nord-african, mameluc, anatolian). Pe lângă acestea, există și modele imediate, elaborate în cancelaria otomană: cel venețian și francez. În procesul de structurare a textelor, trebuie luați în seamnă doi factori: experiență Veneției ( negustorii venețieni obțin privilegii comerciale de la bizantini, cruciați, nord-africani, mameluci, anatolieni, astfel că în cancelariile venețiene au fost elaborate mai multe astfel de texte) și practica cutumiara ( practică era transpusa în scris, însă în realitate, aceasta era de mai mult timp, insă varianta scrisă
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
otomano-polone. Și în cazul habsburgilor era aplicat un regim de reciprocitate. Regimul „clauzei națiunii celei mai favorizate”-termenul nu apare ca atare în texte, insă așa apare în literatura de specialitate. Ideea acestui regim era ca și celelalte state primeau privilegii asemănătoare națiunii celei mai favorizate ( francezii cereau să primească aceleași drepturi că și venețienii; ulterior, si englezii au emis pretenții asemănătoare referitoare la beneficiile venețiene și franceze). Regimul capitulațiilor-aceste regim nu este valabil doar pentru otomani, ci și pentru chinezi
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
referitoare la perioada în care aceștia trebuiau să stea în Imperiu. Tratatele de drept otoman nu au impus restricții drastice tranzacțiilor comerciale. Existau unele mărfuri care nu puteau fi scoase din Dar al-Islam. De asemenea, otomanii puteau fi acordate anumite privilegii referitoare unele mărfuri speciale, cum ar fi grâu, piele sau bumbac, astfel că acestea puteau fi exportate dacă negustorul deținea un astfel de privilegiu. Taxe comerciale ( gumruk resmi - impozit pur fiscal)- În seriat, această taxă era diferențiată în funcție de statutul negustorilor
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
mărfuri care nu puteau fi scoase din Dar al-Islam. De asemenea, otomanii puteau fi acordate anumite privilegii referitoare unele mărfuri speciale, cum ar fi grâu, piele sau bumbac, astfel că acestea puteau fi exportate dacă negustorul deținea un astfel de privilegiu. Taxe comerciale ( gumruk resmi - impozit pur fiscal)- În seriat, această taxă era diferențiată în funcție de statutul negustorilor: un harbi plătea 10%, un dhimmi plătea 5%, iar musulmanul 2,5%. Clauzele care apar în ahdname-le sunt rezultatul unor porunci musulmane ce aveau
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
statului unor comunități religioase nemusulmane, desemnarea înțelegerilor de pace și comerț încheiate de otomani cu principii străini, fie ei musulmani sau nemusulmani, fi eie tributari sau nu. Capitulațiile erau diplome medievale europene care conțineau mai multe capitole. Capitulațiile reprezentau ansamblul privilegiilor comerciale și imunităților juridice care defineau regimul străinilor în statele musulmane, în general, si in Imperiul Otoman, în special. Otomanii le-au numit imtiyazat ecnebi, adică privilegii pentru străini, iar ulterior vor adopta termenul europenă kapitulasyonlari ( ahdname-i humayun = Imperiale Capitaulzione
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Capitulațiile erau diplome medievale europene care conțineau mai multe capitole. Capitulațiile reprezentau ansamblul privilegiilor comerciale și imunităților juridice care defineau regimul străinilor în statele musulmane, în general, si in Imperiul Otoman, în special. Otomanii le-au numit imtiyazat ecnebi, adică privilegii pentru străini, iar ulterior vor adopta termenul europenă kapitulasyonlari ( ahdname-i humayun = Imperiale Capitaulzione). Ahdname - între unilateral și bilateral-Până în sec. XVIII, acestea aveau un caracter unilaterală, în contextul în care documentul avea atașată tugra-uă sultanului, prezentându-se că cel mai
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
religiei și a comunității musulmane ( aici intra și reprimarea rebelilor). Prin urmare, nu putea fi purtat alt război în afara djijad-ului, acesta fiind el însuși un bellum justum. Odată ce un război era declarat ca fiind „efort pe calea lui Allah”, atunci privilegiile legate de purtarea acestui război apăreau automat: titlul de gâzi pentru participanți, calitatea de martiri pentru cei uciși în luptă, „dreptul sabiei” asupra teritoriilor cucerite etc. Scopul final al djihad-ului era reprezentat de impunerea seri at-ului în Casa războiului
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
fost valabile și în zona Balcanilor). Askeri erau un grup social privilegiat, necesar expansiunii și administrații imperiului în formare. Aceștia erau plătiți direct de către sultan ( totodată erau scutiți de taxe). Acest statut era reglementat de legi speciale. De asemenea acest privilegiu nu era transmisibil. Structura armatei în perioada clasică era alcătuită din armată de uscat, compusă din cavalerie ( spahii timarioți din provinci, spahii de Poartă, akîngii - trupe de prădători sau trupe de graniță), infanterie ( ienicerii, gebegii, tunarii și căruțașii tunurilor) și
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
și au început să propage nouă credință mai departe în Turkestan. Procesul de convertire a fost încheiat cu mult timp în urmă nașterii Imperiului Otoman. Înainte și după cucerirea Constantinopolelui în 1453, otomanii au oferit creștinilor care fuseseră cetățeni bizantini privilegii speciale. Creștinii au devenit supuși otomani, nu și supuși ai Islamului sau Legii Islamice (Sharia). Statul otoman nu a dus niciodată o politică oficială de convertire, nici la nivel de grupuri etnice, nici la nivel individual. Faptul că opoziția față de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
șansă. Totul este să ai puterea să vrei și să-ți dorești să pornești spre acel nou drum. Faptul că avem posibilitatea să mai spunem ce gândim, să mai desenăm o caricature, să dăm sfaturi ori poezii, este un mare privilegiu oferit de către cei care au grijă de destinele noastre. Trebuie să avem tăria de a ne ridica la înălțimea acestei șanse. Timid, modest, cu erori mai mari sau mai mici, să ne achităm de această sarcină - de a vorbi despre
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
comunităților lor, propagând un discurs al competiției pe un fond de sărăcie și precaritate, creând noi clase sociale și noi clivaje și așa mai departe. Clasa politică formată în epoca de jaf a recapitalizării pare preocupată astăzi numai de consolidarea privilegiilor câștigate (privilegii câștigate din lupta - sau cooperarea - cu multinaționalele, cu Bruxelles-ul, cu forurile internaționale de penalizare). Când în piață s-a strigat PDL și USL, aceeași mizerie!, la această alianță s-a făcut referire. Ideologic, clasa politică își revendică
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
propagând un discurs al competiției pe un fond de sărăcie și precaritate, creând noi clase sociale și noi clivaje și așa mai departe. Clasa politică formată în epoca de jaf a recapitalizării pare preocupată astăzi numai de consolidarea privilegiilor câștigate (privilegii câștigate din lupta - sau cooperarea - cu multinaționalele, cu Bruxelles-ul, cu forurile internaționale de penalizare). Când în piață s-a strigat PDL și USL, aceeași mizerie!, la această alianță s-a făcut referire. Ideologic, clasa politică își revendică legitimitatea din
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
culturală. În ceea ce privește teatrul, au format dramaturgi, actori, scenografi, critici și, desigur, un public care finanța în diverse feluri aceste producții. De aici se remarcă mai întâi de toate o concepție despre cultura aplicată practic: nu o cultură elitista și aristocratizantă, privilegiu al câtorva aleși, (actori și spectatori) suficient de <sensibili> pentru a surprinde <sublimul rafinament> al unor <creații inefabile>; ci cultură că opera colectivă, a tuturor, pentru toți”. (Guevara Mesa 2015)1</p> Mișcările cele
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
românilor de a avea un stat național în granițele lor etnice la "Congresul naționalităților", ținut la Roma, între 9 - 12 aprilie 1918. După absolvirea școlii primare în satul său, s-a înscris la "Liceul Carol" din Craiova, unde a avut privilegiul de a avea o pleiadă remarcabile de profesori, printre care se impunea cel de matematici, Constantinescu ("Daoa"), și care nu era nimeni altul decât tatăl viitorului savant Gogu Constantinescu. Acest "mare pedagog," - așa cum scria în anul 1940 sociologul de mai
Dumitru Drăghicescu () [Corola-website/Science/297573_a_298902]