183,410 matches
-
Liouville). Demonstrația a fost dată de Charles Hermite în 1873. O conjectură susține că este și normal. Apare în formula lui Euler, o importantă formulă legată de numere complexe: Cazul special "x" = π este cunoscut ca identitatea lui Euler: de unde rezultă că Mai mult, folosind legile exponențierii, numită și formula lui de Moivre. Numărul "e" poate fi reprezentat ca număr real în mai multe moduri: ca o serie, ca produs infinit, ca fracție continuă, sau ca limita unui șir. Principala reprezentare
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]
-
masă și secundă ca unitate de timp. Pentru a fi utilizat în electromagnetism, el a fost completat cu unități de măsură pentru mărimile sarcină electrică, curent electric, câmp electric și câmp magnetic. Corespunzător diferitelor definiții adoptate pentru aceste unități, au rezultat versiuni diferite ale sistemului de unități CGS în electromagnetism: "sistemul de unități CGS electrostatic", "sistemul de unități CGS electromagnetic", "sistemul de unități Gauss" și "sistemul de unități Heaviside-Lorentz". În aplicații domină astăzi "sistemul internațional de unități" (SI), derivat din "sistemul
Sistemul de unități CGS în electromagnetism () [Corola-website/Science/309778_a_311107]
-
lui Ampère: "mărimea forței, pe unitate de lungime, între doi curenți staționari filiformi paraleli este direct proporțională cu produsul intensităților celor doi curenți și invers proporțională cu distanța dintre ei": Odată definită unitatea de sarcină electrică, unitatea de câmp electric rezultă din definiția acestuia ca forța exercitată pe unitatea de sarcină statică. Unitatea de câmp magnetic rezultă stabilind raportul dintre intensitatea unui câmp electric generat prin inducție electromagnetică și intensitatea câmpului magnetic variabil care l-a produs, pe baza legii lui
Sistemul de unități CGS în electromagnetism () [Corola-website/Science/309778_a_311107]
-
proporțională cu produsul intensităților celor doi curenți și invers proporțională cu distanța dintre ei": Odată definită unitatea de sarcină electrică, unitatea de câmp electric rezultă din definiția acestuia ca forța exercitată pe unitatea de sarcină statică. Unitatea de câmp magnetic rezultă stabilind raportul dintre intensitatea unui câmp electric generat prin inducție electromagnetică și intensitatea câmpului magnetic variabil care l-a produs, pe baza legii lui Faraday: "forța electromotoare indusă într-un circuit închis formula 3 este proporțională și de semn opus cu
Sistemul de unități CGS în electromagnetism () [Corola-website/Science/309778_a_311107]
-
același lucru cu subspațiul generat de v, ..., v. Vectorul u se definește apoi ca diferența dintre v și această proiecție, garantată a fi ortogonală pe toți vectorii din subspațiul "U". se aplică și pe o secvență infinită liniar independentă {v}. Rezultă o secvență ortogonală (sau ortonormală) {u} astfel încât pentru orice număr natural "n": spațiul generat de v, ..., v este același cu cel generat de u, ..., u. Dacă procedeul Gram-Schmidt se aplică pe o secvență liniar dependentă, rezultă vectorul 0 la pasul
Procedeul Gram–Schmidt () [Corola-website/Science/309782_a_311111]
-
infinită liniar independentă {v}. Rezultă o secvență ortogonală (sau ortonormală) {u} astfel încât pentru orice număr natural "n": spațiul generat de v, ..., v este același cu cel generat de u, ..., u. Dacă procedeul Gram-Schmidt se aplică pe o secvență liniar dependentă, rezultă vectorul 0 la pasul formula 12, presupunând că formula 13 este o combinație liniară de formula 14. Se consideră următoarea mulțime de vectori din R (cu produsul scalar convențional) Acum, aplicăm Gram-Schmidt, pentru a obține o mulțime ortogonală de vectori: Verificăm că vectorii
Procedeul Gram–Schmidt () [Corola-website/Science/309782_a_311111]
-
nici nu creează, nici nu propagă efecte secundare în alte componente ale sistemului. Comportamentul rezultat al unui sistem care constă din mai multe componente trebuie să fie controlat doar de definițiile formale ale logicii sale și nu de efecte secundare rezultate din slaba integrare, adică dintr-un design neortogonal al modulelor și interfețelor. Ortogonalitatea reduce timpii de testare și dezvoltare deoarece este mai ușor să se verifice structuri care nu cauzează nu depind de efecte secundare efecte secundare. De exemplu, o
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
vectori din bază separat și adunând proiecțiile dacă și numai dacă vectorii din bază sunt ortogonali doi câte doi. Un set de instrucțiuni se numește ortogonal dacă orice instrucțiune poate folosi orice registru în orice mod de adresare. Această terminologie rezultă din considerarea unei instrucțiuni ca un vector ale cărui componente sunt câmpurile instrucțiunii. Un câmp identifică regiștrii pe care se operează, și altul specifică modul de adresare. Un set de instrucțiuni ortogonale codifică în mod unic toate combinațiile de regiștri
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
rotațiilor Givens. Fiecare metodă are avantaje și dezavantaje. Se consideră procedeul Gram-Schmidt, unde vectorii considerați în procedeu sunt coloanele matricei formula 8. Se definește formula 9 unde formula 10. Atunci Atunci se rearanjează ecuațiile de mai sus astfel încât formula 16s să fie în stânga și rezultă următoarele ecuații. Se observă că deoarece formula 22 sunt vectori unitate, avem următoarele. Aceste ecuații pot fi scrise sub formă matriceală după cum urmează. Dar produsul fiecărui rând și coloană al matricelor de mai sus ne dau o coloană corespunzătoare a matricei
Descompunerea QR () [Corola-website/Science/309783_a_311112]
-
Korana; punctul cel mai înalt este muntele din masivul Mala Kapela cu vârful la altitudine. Rocile carstice formează în principal dolomite și calcare, iar relieful este astfel punctat de formațiuni cum ar fi dolinele, uvalele, poliele și ponoarele Relieful a rezultat concomitent cu formarea Alpilor Dinarici, dar a fost și modelat permanent de apa care erodează mecanic și chimic, pătrunzând în roci, formând grote, lacuri și căderi de apă. Apa, combinată cu dioxid de carbon din sol, formează acid carbonic care
Parcul Național Lacurile Plitvice () [Corola-website/Science/309807_a_311136]
-
Dr. Ricardo Wolf. Fundația Wolf (1976), care are un statut de organizație neprofitabila și-a început activitatea cu un capital inițial de 10 milioane $, proveniți, în majoritate, din donația familiei Francisca și Dr. Ricardo Wolf, ctitorii acestei fundații. Câștigul anual rezultat din învestirea acestui fond este distribuit că premii în cadrul Premiului Wolf (fiecare premiu revine la circa 100 000 $), diferite burse școlare și spezele de activitate ale fundației. Activitatea Fundației Wolf se bizue pe o lege specială votată în Knesset, "Legea
Premiul Wolf () [Corola-website/Science/309821_a_311150]
-
localitate a fost întemeiată de patru familii venite din satul vecin, Marca. Fără a se păstra documente cu privire la momentul înființări satului, primele mențiuni ale localității datează din sec. al XIV-lea, mai exact în anul 1393- din documentele de atestare rezulta ca denumirea era de Olah Porcelany - ( chestiune interesanta ce ar atesta o activitate de olarit recunoscuta la mare distanta; Argila este prezenta in zona, ceea ce poate reprezenta o materie prima de buna calitate), când localitatea Porț este subiectul unui schimb
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
această funcție. Se observă că "a" sunt 0 deoarece formula 26 sunt funcții pare. Deci seria Fourier pentru această funcție este: O aplicație a acestei serii Fourier este calculul funcției Riemann zeta la "s" = 2; Conform teoremei lui Parseval, avem: de unde rezultă: formula 30. Ecuația undei descrie mișcarea unei coarde vibrante, care poate fi ținuta fixă de capete. Soluția acestei probleme necesită dezvoltarea în serie trigonometrică a unei funcții generale "f" care dispare la capetele unui interval de la "x"=0 la "x"="L
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
sumă de translații orizontale și verticale. De la un moment formula 37 la un moment formula 38, unde "dt" e o perioadă incrementală mică, obiectul se mișcă de la punctul formula 39 la punctul formula 40, care corespunde unei translații infinitezimale în spațiu după vectorul formula 41. Rezultă că "f" se poate scrie de forma: În loc de a vedea pe "f" ca pe o sumă de translații infinitezimale, o putem vedea ca pe o sumă infinită de rotații cu diferite raze. Această interpretare este convenabilă, mai ales când mișcarea
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
ia valoare pe fiecare punct de pe tor). Un astfel de tor este definit prin T = R/(2πZ). Pentru "n" = 1 torul este un cerc, pentru "n" = 2 este produsul cartezian a două cercuri, adică un tor obișnuit. Alegând "G" = T rezultă seria Fourier corespunzătoare. Fie formula 104. Se numește serie Fourier a funcției "f" seria formula 105. Pentru orice întreg pozitiv "N", formula 106 se numește a N-a sumă parțială a seriei Fourier a acestei funcții. Să zicem că dorim să găsim cea
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
de unde ar fi fost mutată pe butuci de lemn, fără a fi demontată. Operațiunea a durat doi ani, timp în care slujbele se făceau în locul unde se afla biserica. Absida, caz foarte rar la bisericile de lemn, are contur semicircular, rezultat din cioplirea arcuită a celor cinci rânduri de bârne ce se prind cap la cap în cheotoare de tip „cârlig". În anul 1916 biserica a fost renovată, învelitoarea de șindrilă fiind înlocuită cu tablă galvanizată. În naos s-a adăugat
Biserica de lemn din Chieșd () [Corola-website/Science/309839_a_311168]
-
numește "subalgebra generată" de mulțimea "M". O relație binară formula 35 definită peste mulțimea formula 36 se numește "congruență" dacă este o relație de echivalență și în plus satisface proprietatea că, pentru fiecare operație formula 2 a algebrei, din compunerea de elemente congruente rezultă elemente congruente: Ca orice relație de echivalență, o relație de congruență partiționează mulțimea formula 36 în clase de echivalență. Pe mulțimea claselor de echivalență ale unei relații de congruență, se poate defini o structură de algebră universală numită "algebră cât" (de la
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
rezultatul împărțirii): formula 42 definind fiecare operație formula 43 prin: unde prin formula 45 se notează clasa de echivalență din care face parte "x". De notat că corectitudinea definiției de mai sus a operațiilor se bazează pe faptul că din condiția de congruență rezultă că clasa lui formula 46 nu depinde de alegerea lui formula 47 în interiorul claselor lor. Două algebre universale "A" și formula 26 sunt "similare" dacă au același număr de operații și operațiile de pe aceeași poziție au aceeași aritate. O funcție formula 49 definită între
Algebră universală () [Corola-website/Science/309885_a_311214]
-
formula 2. Prin definiție, o mulțime este numită „infinită” dacă este echipotentă cu o submulțime strictă a sa. O mulțime ce nu este infinită se numește „finită”. De exemplu, pentru mulțimea numerelor naturale avem funcția bijectivă formula 4 dată prin formula 5, de unde rezultă că formula 6 este echipotentă cu submulțimea strictă formula 7. Prin urmare, mulțimea numerelor naturale este infinită. În cazul mulțimilor infinite, ale căror elemente nu se pot număra cu succes din motive evidente, în loc de "număr de elemente" se preferă denumirea "cardinalitate", luată
Număr cardinal () [Corola-website/Science/309894_a_311223]
-
a poziției, d"x", pentru o variație infinitezimală a timpului, d"t" (bineînțeles, derivata însăși depinde de timp). Să definim această variație a dinstanței pe variația de timp ca viteza "v" a particulei. În notația lui Leibniz: Rearanjând această ecuație, rezultă că: Prin logica de mai sus, o variație a lui "x", notată formula 3, este suma modificărilor infinitezimale d"x". Ea este egală și cu suma produselor infinitezimale ale derivatei și timpului. Această adunare infinită se numește integrare; deci, operația de
Teorema fundamentală a calculului integral () [Corola-website/Science/309897_a_311226]
-
mult mai ușor ca Să presupunem că Fie două numere "x" și "x" + Δ"x" din ["a", "b"]. Deci avem și Scăzând cele două ecuații Se poate arăta că Manipularea acestei ecuații produce Înlocuind aceasta de mai sus în (1) rezultă Conform cu teorema valorii medii pentru integrare, există un "c" din ["x", "x" + Δ"x"] astfel încât Înlocuind aceasta în (2) obținem Împărțind ambele părți la un Δ"x" obținem Mergând la limită când Δ"x" → 0 în ambele părți ale ecuației
Teorema fundamentală a calculului integral () [Corola-website/Science/309897_a_311226]
-
a găsi cealaltă limită, vom folosi teorema celor doi jandarmi. Numărul "c" este din intervalul ["x", "x" + Δ"x"], astfel că "x" ≤ "c" ≤ "x" + Δ"x". De asemenea, formula 32 and formula 33. Deci, conform teoremei celor doi jandarmi, Înlocuind în (3), rezultă Funcția "f" este continuă în "c", deci limita poate fi introdusă în cadrul funcției. Deci rezultă ceea ce încheie demonstrația.
Teorema fundamentală a calculului integral () [Corola-website/Science/309897_a_311226]
-
x", "x" + Δ"x"], astfel că "x" ≤ "c" ≤ "x" + Δ"x". De asemenea, formula 32 and formula 33. Deci, conform teoremei celor doi jandarmi, Înlocuind în (3), rezultă Funcția "f" este continuă în "c", deci limita poate fi introdusă în cadrul funcției. Deci rezultă ceea ce încheie demonstrația.
Teorema fundamentală a calculului integral () [Corola-website/Science/309897_a_311226]
-
fost indicate, cântăreața și-a reluat activitatea artistică, începând înregistrările pentru un nou material de studio. În timpul procesului de compunere al noilor cântece, solista a combinat diverse genuri muzicale, printre care muzica rock, muzica pop și cea soul, stilul astfel rezultat fiind denumit de Anastacia „sprock”. Primul disc single, „Left Outside Alone”, lansat pe data de 15 martie 2004, reflectă această combinație de elemente muzicale. Cântecul a devenit în scurt timp un succes în Australia și Europa, regiuni unde a obținut
Anastacia () [Corola-website/Science/309856_a_311185]
-
piesei „Amandla”. Artista a fost prezentă la alte evenimente similare, cu scop similar, printre acestea amintind: "Live Ball 2006" sau înregistrarea unui cântec alături de Annie Lennox și alte douăzeci și două de muziciene notorii. Din colaborarea sa cu Lenox a rezultat discul single „Sing”, ce a fost lansat pe data de 1 decembrie 2007. De asemenea, Anastacia s-a impicat și în proiecte ce vizau promovarea problemelor cu care se confruntă copii nevoiași, ea fiind prezentă la evenimente precum "Make a
Anastacia () [Corola-website/Science/309856_a_311185]