179,431 matches
-
de psalmodie ebraica veche anticipă prin caracterul sau coralul gregorian. Factorii care au contribuit la definitivarea cântării bizantine au fost: melodiile ebraice, cultura muzicală greacă având o teorie muzicală și notație stabilită de secole și cultura populară romană. Din Orient, diferiți călugări duc spre Occident muzica creștina bizantină împreună cu sistemele modale grecești. Cel care avea sa devina papa, Grigore cel Mare, studiază muzica bizantină și importă acel -okto-ehos- cele opt glasuri pe care biserica romano-catolică le va numi moduri. Existau pe
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
forța în țările catolice europene. Din ordinul său se înființează la Roma prima școală de cântăreți în care se predă teoria muzicii și se învață repertoriul de cult, cântăreți ce aveau să fie trimiși ca misionari, având manuscrise gregoriene, în diferite țări ale continentului pentru a organiza serviciul muzical religios unic. Această muzică plină de seninătate și liniște se cânta exclusiv vocal, la unison de către întreaga congregație alături de profesioniști, fără acompaniament instrumental și fără ornamentare armonică sau polifonică. Muzica gregoriană a
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
bisericile reformate din Franța, Olanda, Germania, Scandinavia și Scoția. Calvin a susținut ideea că textele imnurilor religioase să fie inspirate din Biblie, în mod special din Psalmi. Pe lânga acestea a adoptat și imnurile luterane sau alte melodii din surse diferite. Astfel că multe melodii originale au fost compuse pentru psalmii metrici.
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
de trasee, așa că comisia a făcut mai multe modificări; Sistemul de Șosele al SUA a fost aprobat în noiembrie 1926. Ca urmare a compromisurilor făcute pentru a obține aprobarea acestui sistem, mai multe trasee au fost divizate în variante, aliniamentele diferite deservind diferite orașe. În anii următori, AASHTO a cerut eliminarea acestor ramificații ale drumurilor. Extinderea sistemului a continuat până în 1956, când s-a format . După ce construcția a fost finalizată, multe drumuri americane au fost înlocuite cu șoselele interstatale, drumuri rapide
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
așa că comisia a făcut mai multe modificări; Sistemul de Șosele al SUA a fost aprobat în noiembrie 1926. Ca urmare a compromisurilor făcute pentru a obține aprobarea acestui sistem, mai multe trasee au fost divizate în variante, aliniamentele diferite deservind diferite orașe. În anii următori, AASHTO a cerut eliminarea acestor ramificații ale drumurilor. Extinderea sistemului a continuat până în 1956, când s-a format . După ce construcția a fost finalizată, multe drumuri americane au fost înlocuite cu șoselele interstatale, drumuri rapide pentru traficul
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
sud și de la numere impare mici în est la numere impare mari în vest. Numerele care se termină în 0 sau 1 (și ), și într-o mai mică măsură, în 5, au fost considerate rute principale la începutul numerotării, dar diferite extinderi și întreruperi au făcut ca această distincție să își piardă în mare măsură sensul. De exemplu, a fost până la 1964 cel mai lung traseu (această distincție aparținând acum ). În anii 1950, a fost stabilită grila de numerotare pentru noul
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
A închinat cartea poetului și văduvei acestuia. Totuși, cartea i-a adus mai multe neplăceri decât bucurii, întrucat i-au parvenit ecouri în sensul că mulți cititori, inclusiv văduva poetului, n-au reușit să înțeleagă cele două fațete cu totul diferite, ale poeziei și, în consecință, s-au produs însemnate neînțelegeri. Drept urmare, a avut nevoie de aproximativ opt ani ca să-și recapete inspirația pentru scris. În martie 2015 reușește să publice Tornaviaje (Întoarcerea din călătorie) în Colecția Torremozas. Poemele au fost
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
au traversat râul Sân și au capturat Przemyśl. La data de 20 iunie, comandantul rus a ordonat retragerea din Galiția, iar pe 22 iunie, germanii au ocupat Lvov, capitala regiunii. Retragerea din Galiția a provocat consecințe grave tuturor popoarelor din diferite grupuri etnice care locuiau în regiune. Mulți germani din Galiția au fost deja transferați în regiunea Volinia la sfârșitul anului 1914. În timpul Mării Retragerii rusești din vara anului 1915, sute de mii de evrei, germani și polonezi din Galiția au
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
Complexul memorial Cimitirul Eroilor, cunoscut în diferite epoci ca Cimitirul Eroilor, Cimitirul de Onoare sau Cimitirul militar românesc, este un monument istoric amplasat pe strada Decebal 17 în Chișinău. Aici au fost înmormântați soldați de diferite etnii participanți ai celor două războaie mondiale. Cimitirul a apărut în
Cimitirul Eroilor din Chișinău () [Corola-website/Science/336840_a_338169]
-
Complexul memorial Cimitirul Eroilor, cunoscut în diferite epoci ca Cimitirul Eroilor, Cimitirul de Onoare sau Cimitirul militar românesc, este un monument istoric amplasat pe strada Decebal 17 în Chișinău. Aici au fost înmormântați soldați de diferite etnii participanți ai celor două războaie mondiale. Cimitirul a apărut în 1918, la sfârșitul primului război mondial. Acolo erau înmormântați soldații căzuți pe câmpul de luptă, iar în anii următori și veteranii războiului. Soldații înmormântați erau de diferite naționalități: moldoveni
Cimitirul Eroilor din Chișinău () [Corola-website/Science/336840_a_338169]
-
soldați de diferite etnii participanți ai celor două războaie mondiale. Cimitirul a apărut în 1918, la sfârșitul primului război mondial. Acolo erau înmormântați soldații căzuți pe câmpul de luptă, iar în anii următori și veteranii războiului. Soldații înmormântați erau de diferite naționalități: moldoveni/români, ruși, cehi, polonezi, francezi, austrieci, maghiari etc. În perioada interbelică, pe teritoriul cimitirului a fost ridicată o capelă în memoria legiunii cehe. Cimitirul purta denumirea „cimitirul eroilor” până la intrarea Basarabiei în URSS, când a fost redenumit în
Cimitirul Eroilor din Chișinău () [Corola-website/Science/336840_a_338169]
-
parcele de morminte. Scările erau unite cu capela printr-o alee. După 1944, capela a fost distrusă, iar terenul cimitirului a fost nivelat cu buldozerul. În timpul acestui proces, au fost deshumate neintenționat mai multe morminte, scoțând la suprafață oseminte și diferite obiecte personale (ceasuri de mână, cutii de țigări, pumnale etc.). În 1959 a fost demolat ce a mai rămas din cimitir, cu excepția coloanelor de la intrare, pentru ca în 1961 să fie ridicat Institutul de Pulmonologie și Ftiziatrie „Chiril Draganiuc”. Fundamentul capelei
Cimitirul Eroilor din Chișinău () [Corola-website/Science/336840_a_338169]
-
sa carte, cunoscută pe scurt că Sefer Abudraham, avea titlul Hibur perush habrakhot vehatefilot - Lucrare de comentariu a binecuvântărilor și rugăciunilor și acoperea ansamblul rugăciunilor, binecuvântărilor și pasajelor liturgice pe care credinciosul trebuie să le recite zi de zi în diferite situații. Autorul explică în prefață cărții că a redactat-o pentru a corecta ignoranța contemporanilor săi în materie de liturgie ebreiască. Prezentându-se cu insistență că pe un compilator lipsit de orice originalitate, Abudarham subliniază că s-a folosit de
David Abudarham () [Corola-website/Science/336818_a_338147]
-
În 1827 soțul Jaquettei a revenit în Suedia și a întrebat-o despre zvonuri și despre decorarea apartamentului ei de lux. Apoi a depus actele de divorț. Jaquette a divorțat de Löwenhielm la 1 septembrie 1829 pe motiv de caractere diferite. A doua căsătorie a ei a fost cu baronul finlandez Uno von Troil (1803-1839) și a avut loc la 21 august 1838. Ambii soți au murit într-un an de căsătorie în Turcia, unde baronul von Troil deținea un post
Jacquette Löwenhielm () [Corola-website/Science/336850_a_338179]
-
patruzeci de zile pe Muntele Athos, vizitând cele mai multe dintre mănăstirile de acolo și ducând vieți de asceți. În anul următor ei au pornit într-un pelerinaj prin Grecia. Cei doi scriitori au fost spirite înrudite, dar au avut opinii foarte diferite asupra vieții. Sikelianos a fost un om de lume, plin de optimism și cu o credință de neclintit în talentul său de scriitor. Kazantzakis era în schimb taciturn și retras, măcinat de îndoieli, și avea, după cum el însuși a recunoscut
Anghelos Sikelianos () [Corola-website/Science/336841_a_338170]
-
din București în 2008 iar ulterior, după descoperirea înclinației spre arte plastice și design acesta își continuă studiile la Universitatea de Arte din București pentru încă trei ani. Concomitent, EugeneX începe să își facă simțită prezența ca artist independent, acceptând diferite comenzi private. În această perioadă artistul reușește să își expună operele într-o serie de expoziții private și underground din România și zona balcanică. Prin lucrările sale, EugeneX se dovedește a fi un artist versatil în materie de stiluri abordate
EugeneX () [Corola-website/Science/336826_a_338155]
-
devin trăsături definitorii ale stilului său sunt figurine zoomorfice unice inspirate în majoritatea cazurilor din lumile science-fiction, fantastice sau extraterestre precum și teme inspirate din peisaje industriale și post-apocaliptice. Această tendință devine evidentă în anumite opere ale artistului prin integrarea a diferite elemente utilizate în mediul industrial sau tehnic, ca roți dințate, șuruburi, cadrane de aparate de măsură, etc. Deși acest lucru poate încadra stilul artistului în categoria Steampunk, elementul primordial și definitoriu rămâne simbolismul prezent în majoritatea lucrărilor sale. Acestea reprezintă
EugeneX () [Corola-website/Science/336826_a_338155]
-
angoase, frustrări și bucurii ancorate în majoritatea cazurilor în evenimentele curente generate de societatea contemporană marcată de consumerism și dependența de tehnologie. EugeneX este reprezentat internațional de către agentul său bazat în Germania, acesta ocupându-se de expunerea pieselor artistului în diferite galerii de artă europene precum și de includerea acestora în licitații internaționale.
EugeneX () [Corola-website/Science/336826_a_338155]
-
în 2009 la Tabăra de Vară Caixa Mágica. Propunerea să fost acceptată, si mai târziu a devenit ceea ce astăzi este Aptoide. Această primă etapă de implementare a fost mai tarziu dezvoltată în timpul SAPO Summerbits. Ideea din spatele Aptoide a venit din diferite surse. Pe de o parte, cercetarea în programele de instalare Linux din Proiectul European Mancoosi, pe de altă proiectul de doctorat a lui Paulo Trezentos și telefonul A5 al Portugal Telecom, proiect în care echipa a participat. La sfârșitul anului
Aptoide () [Corola-website/Science/336828_a_338157]
-
aplicația Amazon Appstore să fie disponibilă prin intermediul Google Play. Instalarea Aptoide cere utilizatorilor pentru a permite instalarea de la "Surse necunoscute" în setările Android. După instalarea Aptoide, utilizatorul poate adaugă magazinele (depozite). În afară de cel implicit (Apps), multe altele sunt disponibile din diferite magazine. Atunci cand un magazin este adăugat folosind URL-ul de la magazin, Aptoide preia lista de aplicații și o salvează la nivel local. Utilizatorul poate apoi naviga în aplicații sau caută pe Internet alte magazine. În iunie 2011, a fost lansat
Aptoide () [Corola-website/Science/336828_a_338157]
-
1993, „Problèmes de Résistance des Matériaux, Sollicitations Simples”, 1994, „Problèmes de Résistance des Matériaux, Sollicitations Composées et Chapitres Spéciaux”, 1994, „Noțiuni de Rezistența Materialelor”, 1999. A publicat numeroase articole în reviste și anuare științifice. A susținut numeroase comunicări științifice la diferite simpozioane de specialitate. A elaborat proiecte pentru construirea unor aparate pentru încercarea materialelor la rezistență, folosite de studenți la lucrările de laborator. Este coautor la mai multe contracte de cercetare științifică aplicate în industrie. Deține un certificat de inovator pentru
Dionisie Craifaleanu () [Corola-website/Science/336867_a_338196]
-
fi un program cu și fără o anumita caracteristică, de a coexista fără nici o interferență. Nix depinde de propria să structura de directoare pentru instalarea de pachete. Toate pachetele sunt instalate în sub-directoare ale director-ului nix. În numirea directoarelor, diferite versiuni ale unui pachet sunt identificate prin precedarea numele pachetului de către codul hash-ul asociat. Nix pote fi utilizat, cu unele rezerve, ca un manager de pachete peste un sistem de operare existent, cum ar fi o distribuție GNU/Linux. Acesta
Nix (gestionar de pachete) () [Corola-website/Science/336865_a_338194]
-
animale sălbatice în subpopulații mai mici și mai vulnerabile (fragmentare). Fragmentarea habitatelor poate duce la dispariție dacă o populație de gene este suficient de limitată. Primele trei efecte (pierderea habitatului, moartea în accidente, și izolarea resurselor) exercită o presiune asupra diferitelor populații de animale prin reducerea resurselor disponibile și uciderea directă a indivizilor într-o populație. De exemplu, a constatat că accidentele rutiere nu reprezintă o amenințare semnificativă la populații sănătoase, dar pot fi devastatoare pentru populațiile mici, în scădere, sau
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
două supraterane) pentru a asigura conectivitatea habitatelor și a proteja șoferii . În 1996, Parks Canada a dezvoltat un contract cu cercetătorii universitari pentru a evalua eficacitatea ecoductelor. Ultimul deceniu a produs o serie de publicații care analizau impactul ecoductelor asupra diferitelor specii și în general asupra mortalității faunei sălbatice (a se vedea , , și ). Folosind o varietate de tehnici pentru a monitoriza trecerile în ultimii 25 de ani, oamenii de știință raporteaza ca 10 specii de mamifere mari (între care cerb, elan
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
impactul ecologic alșoselei Calder care trece prin Pădurea Neagră din Victoria, Australia. În 1997, Compania de Drumuri a Guvernului Victorian a construit ecoductul Slaty Creek cu un cost de 3 milioane de dolari . Oamenii de știință au folosit 14 tehnici diferite pentru a monitoriza pasajul timp de 12 luni, în scopul de a determina abundența și diversitatea speciilor care folosesc pasajul . În timpul perioadei de 12 luni, 79 de specii de faună au fost detectate în pasaj (comparativ cu 116 specii detectate
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]