KorAP: Find »[drukola/base=autonomie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...714 715 716 ...761 >

19,017 matches

Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671

de bază și o integrare forțată a romilor În cadrul societății majoritare, ci o reevaluare a ceea ce putea fi util afirmării romilor ca grup etnic modern. Singura cale de afirmare a romilor ca grup etnic, spuneau acești „tineri”, ar fi fost autonomia mișcării, adică crearea acelor structuri de reprezentare ce ar fi dat o forță majoră romilor În societatea românească. De aici și organizarea „tinerilor” În afara structurilor de putere finanțate de către statul român, căci au dorit să-și afirme independența față de politicile

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
indivizilor/grupurilor din societate, indiferent de sex, orientare sexuală, rasă, vârstă, cultură, status socioeconomic?”. În spațiul culturii politice naționale, aflat În pragul Euro-Polity-ului, o posibilă soluție pare a fi asumarea guvernanței ca mod de reorientare a relației dintre stat și autonomia societală, În oricare dintre dimensiunile acesteia - politică, a politicilor sau publică -, prin care funcțiilor tradiționale ale statului li se adaugă cel puțin cea de mediator/negociator, noi niveluri ale acțiunii politice, reguli de comportament politic, modele de interacțiune, precum și noi

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
trăsături specifice: reprezentarea descriptivă (prin prezența actorilor-femei pe tot parcursul procesului de Înfăptuire a politicii sau presupunerea acestora ca grup-țintă) și efectivă (prin formularea scopurilor și intereselor acestora) a femeilor, contestarea (explicită sau implicită) a inechității de gen, asigurarea creșterii autonomiei femeilor, posibilitatea accepțiilor culturale diferite a ceea ce trebuie schimbat (statusul femeilor, situația acestora, drepturile civile datorate diferențelor de cultură politică etc.), vizarea situației femeilor ca grup-țintă, În comparație cu cea a bărbaților, dar fără să intenționeze să le aducă la un numitor

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
de producție și reproducere, inegalitatea În creștere dintre femei, dependența de veniturile sigure, dar foarte mici de la stat, de alocații și ajutoare sociale și, nu În ultimul rând, de absența la nivelul statului a unui discurs liberal despre drepturi și autonomie, susținut de o cultură politică adecvată, În vreme ce statele devin „patriarhate publice” (Walby,2004). Tranziția postsocialistă creează noi ordini de gen, față de care femeile dezvoltă atitudini și comportamente politice tributare, În primul rând, caracteristicilor societății socialiste În care le-au dobândit

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
practicile consultative ale Comisiei. Structurile guvernanței În spațiul public românesc, În special În ceea ce privește cooperarea dintre organizațiile non-guvernamentale și guvern, au În acest moment un cadru instituțional mai mult formal, configurat sub presiunea acquis-ului și nesusținut de o cultură autentică a autonomiei, a transparenței sectorului public și a parteneriatului public-privat. În spațiul public românesc (și În cel postsocialist, În general) nu există o „Învățare” coerentă și strategică a negocierii colective a deciziei - deși există o lege a transparenței decizionale În administrația publică

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
european, adică sunt structuri de implementare și evaluare a politicilor cu un anumit specific dintr-un sector, politici subsectoriale ce se adresează unor grupuri bine delimitate de probleme și beneficiari. Puterea decizională a agențiilor crește direct proporțional cu gradul de autonomie (subordonată, coordonată, independentă) și de independența bugetară a acesteia, În raport cu bugetul autorității publice centrale care gestionează sectorul. Negocierea autorității publice cu alte centre de interes din spațiul public pune În discuție reprezentativitatea sectorului non-profit, care este adesea confundată cu reprezentarea

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
deciziei, odată ieșită din logica alocării autoritare a valorilor, trebuie să recunoască existența raționalității subsistemelor sociale, bazată pe negocieri Între actorii guvernamentali și cei non-statali, publici sau privați. Prin asumarea guvernanței ca mod de reorientare a relației dintre stat și autonomia societală, În oricare dintre dimensiunile acesteia - politică, a politicilor sau publică -, funcțiilor tradiționale ale statului li se adaugă cel puțin cea de mediator/negociator, noi niveluri ale acțiunii politice, reguli de comportament politic, modele de interacțiune, precum și noi instrumente de

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
Fundamentele politicii, vol. I, Preferințe și alegeri colective, Editura Polirom, Iași. Miroiu, Mihaela (1995), Gândul Umbrei. Abordări feministe În filosofia contemporană, Alternative, București. Miroiu, Mihaela (1996), Convenio. Despre natură, femei și morală, Editura Alternative, București. Miroiu, Mihaela (2004), Drumul către autonomie. Teorii politice feministe, Editura Polirom, Iași. Miroiu, M.; Dragomir, O. (ed.) (2000), Lexicon feminist, Editura Polirom, Iași. Molyneux, Maxine (1998), „Analyzing Women’s Movements”, În Cecile Jackson, Ruth Pearson (ed.), Feminist Visions of Development: Gender, Analysis and Policy, Routledge, Londra

[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825

gândirii juridice din țările democratice. Sub influența unor asemenea principii, în unele țări au fost eliminate discriminările față de femei, față de cetățenii aparținând unor minorități naționale, au fost create forme de participare politică reprezentative, a căpătat o largă extindere recunoașterea ideii autonomiei locale etc. După cum s-a arătat în literatura de specialitate, "dreptul constituțional are o însemnătate primordială pentru statornicirea tuturor raporturilor juridice, dar și a celor politice. El prezintă o însemnătate dintre cele mai mari pentru edificarea vieții politice democratice a

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
menționat că, în forma care nu a putut fi perfectată, Tratatul Constituțional conținea o prevedere înscrisă în Art.I-5/1, potrivit căreia "Uniunea respectă identitatea națională a statelor sale membre în ceea ce privește structurile lor fundamentale politice și constituționale, inclusiv în ceea ce privește autonomia locală și regională. Ea respectă funcțiile esențiale ale statului, în special cele care se referă la asigurarea integrității teritoriale a statului, la menținerea ordinii publice și la apărarea securității interne". Se vădește, astfel, o netă distincție între "constituționalizarea" economică (folosim

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați"24. Deosebit de importante sunt prevederile art. 4 pct. 2, care dispun că Uniunea "respectă egalitatea statelor membre în fața tratatelor, precum și identitatea lor națională, inerentă structurilor fundamentale politice și constituționale, inclusiv în ceea ce privește autonomia locală și regională. Aceasta respectă funcțiile esențiale ale statului, și în special cele care au ca obiect asigurarea integrității sale teritoriale, menținerea ordinii publice și apărarea securității naționale. În special, securitatea națională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru 25

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
primul său raport ca făcând obiectul protecției Convenției pe evrei, kveni, romi, kogfini și sami13; Ucraina s-a referit la 130 naționalități, fără a preciza cărora li se aplică Convenția 14; Spania s-a referit la limbile din statutele de autonomie ale comunităților catalană, bască, a insulelor Baleare, a Galiciei, Valenciei și Navarrei, dar și la limbi pe care aceste statute le protejează (asturiană în Asturia, variantă a aragonesei în Aragon și aranesa în Catalonia), dar s-a referit și la

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
fi mai inclusiv în ceea ce privește aplicarea personală a Convenției 30. Cu privire la Italia, în cea de a doua opinie a sa Comitetul a notat existența unor scheme asimetrice de protecție, în sensul că minoritățile care trăiesc în trei regiuni se bucură de autonomie specială și de o protecție mai puternică decât cei care locuiesc în alte regiuni, iar romii, sintii și nomazii nu dispun de o protecție juridică cuprinzătoare. Comitetul a adresat recomandarea că un angajament mai susținut din partea autorităților este necesar pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
de vânzare internațională de mărfuri (chiar ratificată de unele state Franța, Italia), dar încă neintrată în vigoare. Cât privește excluderea de la lit.e (clauza compromisorie și cea de alegerea forului) este quasiunanim profesată și totodată consacrată de lungă vreme teoria "autonomiei clauzei arbitrale" (the doctrine of separability), așa încât problemele privind clauza de electio iudicis, chiar dacă ajung să fie guvernate de lex contractus, aceasta le va guverna cu alt titlu, nu pentru că dispune norma conflictuală din Convenție. 190. Referitor la capacitatea de

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
aderare are unele trăsături care-i sunt speciﬁce, demne de luat în considerare în explicarea acestor aspecte, care nuanțează cele menționate mai sus în privința regulilor deja cunoscute. Deși la încheierea tratatelor comunitare se ține seama de regulile dreptului internațional, în virtutea autonomiei de voință a statelor membre, au intervenit, în limitele permise, o serie de adaptări, care se impuneau pentru cadrul special comunitar. Cu titlu de exemplu, indicăm doar câteva dintre acestea. Astfel, procedura de participare (aderarea la Uniunea Europeană) este una speciﬁcă

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
și lingvistice și veghează la protejarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european", iar în art.4 pct.2 se afirmă că "Uniunea respectă egalitatea statelor membre în fața tratatelor, precum și identitatea lor națională, inerentă structurilor lor fundamentale politice și constituționale, inclusiv în ceea ce privește autonomia locală și regională...." Tot astfel, anumite clarificări rezultă și din modul de delimitare a competențelor ca și din principiile ce guvernează aceste aspecte. În acest sens, art.5 (1) prevede că delimitarea competențelor Uniunii este reglementată de principiul atribuirii, iar

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
intrate în orbita sa o supunere totală față de Moscova. În atari condiții, pentru România, destinderea și perspectiva unei conferințe europene putea însemna înainte de toate oportunitatea de a slăbi strânsoarea sufocantă a "fratelui mai mare", de a-și împlini aspirația spre autonomie și independență. Pentru că o asemenea aspirație se născuse deja; ea avea să capete contur după înlăturarea din conducerea partidului comunist a "aripii moscovite" reprezentate de Ana Pauker și Vasile Luca, precum și după ce România era admisă în rândurile Națiunilor Unite. O

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
astfel de entități din multe țări europene. În plus, ar fi eliminate și cheltuielile pe care le-ar presupune organizarea și funcționarea a încă unui nivel de unități administrativ-teritoriale, având efecte negative și pe planul afirmării mai riguroase a principiului autonomiei locale și descentralizării în administrația publică. Referitor la conceptul de "împărțire administrativă a teritoriului" sau de "reîmpărțire" a acestuia, întâlnită în unele lucrări de specialitate, îl considerăm inadecvat. Unitățile administrativ-teritoriale create de stat nu se "împart" și nu se "reîmpart

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
constituit, în principal din suma alocată anume din bugetul de stat, se poate aprecia că regiunile de dezvoltare reprezintă un autentic cadru de descentralizare administrativă, care corespunde în totul principiilor de organizare și funcționare ale administrației publice locale și asigură autonomia de care aceasta are nevoie într-un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil, cum este și România. În prezent sunt organizate 8 regiuni de dezvoltare, fiecăreia fiindu-i arondate un număr de județe. Regiunile de dezvoltare sunt următoarele

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
aveau ca efect, pe planul organizării statale, statele slabe, incapabile să-și asigure propria dezvoltare, să-și apere suveranitatea, să-și protejeze cetățenii, să conlucreze pe picior de egalitate cu state care depășiseră această fază. În plus, în condițiile unei autonomii locale tot mai accentuate, când fiecare comună, oraș și județ trebuie să-și asigure, în tot mai mare măsură, din venituri proprii sursele financiare necesare, organizarea unor unități administrativ-teritoriale mai mici, așa cum se propune, nu poate să asigure, în toate

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
propune, acest potențial ar fi, desigur, mult mai redus. Probabil că cele mai mari dintre județe ar fi la nivelul celor care, în prezent, sunt printre cele mai mici. Teritoriul național al statului ar fi foarte fărâmițat, iar în condițiile autonomiei locale acțiunile de interes național, care interesează prioritar statul, ar fi mai greu de coordonat și de condus. În al patrulea rând, trebuie avut în vedere că în marea majoritate a statelor occidentale, cu administrație publică eficientă, membre ale Uniunii

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
economico-socială a țării, în ansamblul său. Nu trebuie omis faptul că județul este, de regulă, o creație artificială (chiar dacă nu una arbitrară) a legiuitorului, în timp ce comuna (orașul) este una naturală. Constituția României și Legea administrației publice locale au consacrat principiile "autonomiei locale" și "descentralizării serviciilor publice". Autonomia locală se referă, chiar și etimologic, în primul rând la localitățile cu statut de unități administrativ-teritoriale, chiar dacă într-un sens mai larg ea privește și județele, iar "descentralizarea serviciilor publice" se referă la transferul

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
Nu trebuie omis faptul că județul este, de regulă, o creație artificială (chiar dacă nu una arbitrară) a legiuitorului, în timp ce comuna (orașul) este una naturală. Constituția României și Legea administrației publice locale au consacrat principiile "autonomiei locale" și "descentralizării serviciilor publice". Autonomia locală se referă, chiar și etimologic, în primul rând la localitățile cu statut de unități administrativ-teritoriale, chiar dacă într-un sens mai larg ea privește și județele, iar "descentralizarea serviciilor publice" se referă la transferul unor activități nu numai de la "centru

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
publice" se referă la transferul unor activități nu numai de la "centru" către autoritățile administrației publice din comune și orașe, ci și de la nivelul județelor către acestea. Prin urmare, este vorba de un proces și de o strategie de întărire a autonomiei locale, de creștere a rolului colectivităților din comune și orașe în gestionarea treburilor care le privesc, nicidecum de o întărire a rolului județului, în detrimentul acestora. Însăși Constituția României limitează rolul consiliului județean numai la coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
mod logic se desprinde concluzia că, în prezent, numărul județelor nu trebuie să crească. Un număr mai mare de județe s-ar justifica numai în situația în care elementele lor componente, adică municipiile, orașele și comunele ar fi lipsite de autonomie, ceea ce ar face necesară coordonarea întregii lor activități. Or, întărirea autonomiei unităților administrativ-teritoriale de bază comune și orașe constituie un obiectiv central și statornic al înfăptuirii reformei în administrația publică. 5. Criterii și cerințe de îmbunătățire a organizării administrative a

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]