18,277 matches
-
în dispozitivul penitenciarului: ofițerul politic Iacob va fi înlocuit cu Gheorghe Sucigan, în calitate de șef al Biroului Operativ, și Constantin Pruteanu, ca ajutor al său. Ulterior, Pruteanu va fi înlocuit cu Constantin Avădani. La rândul său, directorul Lazăr este înlocuit cu căpitanul Constantin Gheorghiu. Deși brutal cu deținuții, pe care îi bătea personal, Lazăr s-a opus reeducării violente, cerându-i lui Tudor Sepeanu ordin scris cu privire la această inițiativă, acesta constituind motivul înlocuiri sale. În timp, cu ajutorul reeducaților de la Pitești și a
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
din 1951 a început să joace la clubul de juniori al FC Zimbru Chișinău, care pe atunci se numea «Burevestnik Chișinău». În 1955 a promovat la echipa de seniori a clubului, în care a evoluat 9 ani și a fost căpitanul echipei. În 1958, evoluând pentru club (care în acea perioadă se numea «FC Moldova Chișinău») a fost inclus în ”lista celor mai buni 33 de fotbaliști ai anului din URSS”. Per total, Țincler a jucat 182 de meciuri în Liga
Vladimir Țincler () [Corola-website/Science/331645_a_332974]
-
niciodată nu a fost dezvăluit), un tânăr marinar englez, devine ofițer secund pe "Patna", o navă plină de pelerini călătorind spre Mecca pentru hajj. Cand navă a început rapid să ia apă și dezastrul părea iminent, Jim s-a alăturat căpitanului sau și altor membri de echipaj abandonând vasul și pasagerilor săi. Câteva zile mai târziu, ei au fost salvați de către o navă britanică. Totuși, "Patna" și pasagerii săi au fost deasemenea salvați mai tarziu, și acțiunile vrednice de dispreț ale
Lord Jim () [Corola-website/Science/331653_a_332982]
-
lipsit de certificatul sau de navigație pentru abaterile de la datorie. Jim este furios pe sine însuși, atât pentru momentul de slăbiciune, cât și pentru ratarea oportunității de a fi un "erou". La proces, l-a întâlnit pe Charles Marlow, un căpitan de vas care, în pofida îndoielilor sale asupra a ceea ce el vede că alienare morală a lui Jim, începe să-l ocrotească, pentru el fiind "de-al nostru". Mai tarziu, Marlow îl găsește pe Jim lucrând că funcționar al navei lui
Lord Jim () [Corola-website/Science/331653_a_332982]
-
realizarea de recorduri aviatice era la ordinea zilei. Cel care a avut ideea de a realiza un raid de anvergură a fost locotenent-comandorul Alexandru Cernescu, în 1932. Organizarea raidului a început cu un nucleu de aviatori format din Cernescu și căpitanii George Davidescu și Mihail Pantazi. Traseul ales al raidului a fost de la București la Cape Town și retur. Primul raid, în 1933, nu și-a atins obiectivul, ajungând doar până la Malakal. În 1933 și 1935 Bănciulescu a executat și el două
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
cum au fost cele realizate de Reinhold Ferdinand Caspareuthus (1899, Paarl ? - 1990, Durban) (1930, 77 ore) sau (1931, 57 ore). Ideea unor raiduri românești în Africa a apărut în 1932, când un nucleu de trei ofițeri, locotenent-comandorul Alexandru Cernescu și căpitanii George Davidescu și Mihail Pantazi, a început documentarea în acest scop. La acea dată Alexandru Cernescu era cel mai înalt în grad și era instructor de zbor la Școala Militară de Aviație. George Davidescu făcea parte din Subsecretariatul de Stat
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
circa 850 000 costau benzina și uleiul) și de Subsecretariatul de Stat al Aerului (avioanele și restul de 150 000 lei). Cei șase participanți la raid au fost locotenent-comandorul Alexandru Cernescu, locotenent-comandorul George Davidescu, locotenent-comandorul Mihail Pantazi, căpitan-comandorul Gheorghe Jienescu, căpitanul Gheorghe Olteanu și maistrul mecanic Anton Stengher. Echipajele au fost formate astfel încât în fiecare să fie un participant la raidul din 1933. La bordul avionului YR-ACK erau Davidescu și Jienescu, la bordul YR-ACL Cernescu și Olteanu, iar la bordul YR-ACM
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
direct spre Kisumu, survolând Lira, , Tororo și , extensie a lacului Victoria. În aceeași zi zboară la Nairobi ocolind pe la sud . este cel mai înalt aeroport de pe traseu, fiind situat la o altitudine de 1700 m. La Nairobi fac cunoștință cu căpitanul Caspareuthus (v. mai sus), pilot de linie pe un cvadrimotor , care-i va ajuta de mai multe ori în raid. Survolează lacurile și Natron și fac escală de alimentare la Dodoma, unde sunt ajunși din urmă de Caspareuthus, care făcuse
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
France. Decorat cu Legiunea de Onoare. După pensionare s-a retras la o fermă a sa de la Amboise. Alexandru Cernescu (19 decembrie 1896 - 4 ianuarie 1971, București) obține gradele de sublocotenent la 1 iulie 1916, locotenent la 1 septembrie 1917, căpitan la 1 aprilie 1920, locotenent-comandor (maior) la 10 mai 1931, căpitan-comandor la 1 ianuarie 1937, comandor la 6 iunie 1940 și general de escadră în 1944. Urmează Școala de pilotaj și obține brevetul de pilot nr. 226/6.06.1921
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
pentru eleganța sa și calm, comodorul (grad din Aeronautică, între comandor și general de escadră, echivalent cu gradul de „colonel cu stea” din armata de uscat) Davidescu obține gradele de sublocotenent la 1 iunie 1917, locotenent la 1 septembrie 1919, căpitan la 28 septembrie 1926, locotenent-comandor la 1 ianuarie 1934, căpitan-comandor la 6 iunie 1938, comandor la 10 mai 1941. Lucrează la Inspectoratul General al Aeronauticii și la Subsecretariatul de Stat al Aerului, transformat în 1935 în Ministerul Aerului și Marinei
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Ia parte la raidurile din 1933 și 1935 din Africa. Gheorghe Jienescu (1894-1971), ofițer de infanterie ulterior aviator, luptă în Primul Război Mondial. După război este instructor de zbor la Școala Militară de Pilotaj Tecuci, în 1926 având grad de căpitan. În 1934 lt.-com. Jienescu este numit comandant al Flotilei de Luptă de aviație de vânătoare și bombardament. În 1940, comandor, devine șef de stat-major al Comandamentului Forțelor Aeriene. Între 1941-1944 este subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naționale pentru
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
căsătorit cu Eugénie (1864-1928), fiica lui Leon cavaler de Wassilko, recomandase țăranilor săi de la Hliniczki să semneze conversia la credința ortodoxă, pentru că nu primiseră un cleric catolic, ce a provocat tensiuni considerabile. Fiii lui Jerome Guido și Mastino erau amândoi căpitani imperiali de cavalerie. În timp ce Guido s-a stabilit după Primul Război Mondial la Salzburg, unde a fost unul dintre membrii fondatori ai "Asociației Ofițerești Salzburg" în 1957, fratele său Mastino (n. 18 octombrie 1885, Zeleneu - d. 8 decembrie 1963, Mainz
Familia Della Scala (Editura Bucovina) () [Corola-website/Science/331665_a_332994]
-
intern și de două ori Cupa României. În competițiile internaționale, ea a cucerit cu echipa vâlceană două Cupe IHF, în 1984 și 1989, precum și Supercupa Europei, în 1984. În anii în care a jucat la Vâlcea, handbalista a fost și căpitanul echipei Chimistul. În 1990, Maria Török s-a transferat în campionatul iberic, unde a jucat timp de trei ani, la Iber Valencia și Mar Alicante, și unde a câștigat două titluri și două cupe ale Spaniei. În 1993, ea s-
Maria Török-Duca () [Corola-website/Science/331677_a_333006]
-
suplimentar de 2000 de lire pe an din averea suveranului și cuplul a acceptat ducatul. Sarah a primit cele mai înalte titluri deținute de o femeie în regat iar ducele a acceptat Ordinul Jartierei ca și pe cel de general căpitan de armată. În cea mai mare parte a domniei lui Anne, ducele de Marlborough a fost în străinătate în Războiul Succesiunii Spaniole, în timp ce Sarah a rămas în Anglia. În ciuda faptului că era cea mai puternică femeie din Anglia, în afară de regină
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
16 bombardiere B-25 Mitchell. Sub comanda locotenent-colonelului James H. Doolittle, s-au îmbarcat la bord și 64 militari ai aviației SUA. În compania navelor de escorta, Horneț a părăsit Alameda la 2 aprilie , cu ordine secrte, sigilate. În acea după-amiază, căpitanul Marc Mitscher a informat militarii despre misiunea lor: efectuarea unui bombardament asupra Japoniei. Unsprezece zile mai târziu, "Horneț" s-a întâlnit cu portavionul "Enterprise", care venea de la Midway, si cu "Task Force 16 (TF 16)", cu care împreună s-au
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
de 14 de grade a navei. După ce a fost informat că forțele de suprafață japoneze se apropie și că eforturi suplimentare de remorcare sunt zădarnice, viceamiralul William Halsey a ordonat scufundarea portavionului Horneț, lansând și ordinul de abandonare a navei. Căpitanul Charles P. Mason a fost ultimul om de la bord, care a părăsit navă, iar supraviețuitorii au fost repede culeși de distrugătoare din escorta. Navele de război americane au încercat să sabordeze portavionul lovit, care a fost lovit cu noua torpile
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
său a murit în timpul Războiului Civil Englez, luptând pentru cauza regalistă, astfel la vârsta de trei ani a moștenit titlurile tatălui său, devenind baron Spencer Wormleighton și conte de Sunderland. A intrat în armata britanică și a avut rangul de căpitan, în Regimentul de cavalerie al prințului Rupert, nepotul regelui Carol I al Angliei. S-a căsătorit cu Anne Digby, fiica Lordului Bristol, în 10 iunie 1665 și mai târziu, a fost trimis ca ambasador la Madrid, în perioada 1671-1672. Apoi
Robert Spencer, al II-lea Conte de Sunderland () [Corola-website/Science/331720_a_333049]
-
luptă - români, nemți și ruși. După război, autoritățile au încercat de câteva ori să închidă mănăstirea. Prima încercare de a pune capăt vieții monahale a avut loc în anul 1945, pe când era staret Ioachim Burlea, au sosit la mănăstire un căpitan și câțiva militari. Starețul i-a primit cum se cuvine. Se zice că văzând viața de obște a călugărilor și munca lor, militarii au lăsat mănăstirea în pace. Dar, în 1959, autoritățile locale, i-au trimis pe frații de ascultare
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
o agentă pe care Cultura vrea s-o plaseze în apropierea lui pentru a pune mâna pe Minte înaintea acestuia. La rândul ei, Balveda dezvăluie adevărata identitate a lui Horza în fața echipajului, dar acesta nu este revoltat de uciderea adevăratului căpitan și îi rămâne alături în continuare. Horza și echipajul său ajung pe Lumea lui Schar și pornesc în căutarea Minții prin labirintul Sistemului de Comandă, un vast complex subteran construit ca centru de comandă pentru un război nuclear (război care
Spectrul lui Phlebas () [Corola-website/Science/331748_a_333077]
-
filma un documentar despre această misiune. Echipa este formată din prieteni vechi și noi; printre ei aflându-se fiica cameramanului dispărut, Lena Landry (Eloise Mumford), mecanicul navei Emilio Valenzuela (Daniel Zacapa) cu fiica sa și o gardă de corp privată Căpitanul Kurt Brynildson (Thomas Kretschmann). Oren Peli și Michael R. Perry sunt creatorii serialului despre un documentar ce prezintă o misiune de căutare în Amazon a unui renumit om de știință - explorator și vedetă de televiziune. Peli a declarat pentru Hollywood
Fluviul ucigaș () [Corola-website/Science/331760_a_333089]
-
Frank Baum (Teatrul Excelsior), "Scandal la operă!" de Ken Ludwig, "Ultimul Don Juan" de Neil Simon, "39 de trepte", după filmul lui Alfred Hitchcock, "Blues" de Arthur Miller (2008), "Război și pace", adaptare după romanul lui Lev Tolstoi (2003), "Miresele căpitanului" de Larry Gelbart (2002) sau "Operele complet prescurtate ale lui WLM ȘXPR" de J. Borgeson, A. Long și D. Singer (2001) la Teatrul Nottara. În țară a pus în scenă spectacolele "Liniște în culise!" de Michael Frayn (2008, Teatrul Maghiar
Petre Bokor () [Corola-website/Science/331776_a_333105]
-
dorința lui, în regimentul de infanterie grăniceresc nr. 43 din Caransebeș, de unde a fost trimis la Școala de Război din Viena, pe care a terminat-o pe primul loc. De la regimetul nr.43, avansat în mod excepțional la gradul de căpitan, a fost trecut în cadrul Statului Major al Armatei Imperiale și Regale la Biroul de Operațiuni pe 1 noiembrie 1900. La 12 martie 1906, ofițerul a fost avansat la gradul de maior al Statului Major și mutat la fortăreața Riva del
Gheorghe Domășnean () [Corola-website/Science/331805_a_333134]
-
pozitive și ale experiențelor similare ale multor nave mai mici de pasageri, care foloseau turbine, "HMS Dreadnought" a fost comandat să fie echipat cu turbine. Bătălia din Marea Galbenă și Bătălia din Strâmtoarea Tsushima au fost analizate de "Comitetul Fisher", căpitanul William Pakenham declararând că „tunurile de 12 țoli ale ambelor părți au demonstrat o putere și precizie, pe lângă care prestația tunurilor de 10 țoli a trecut neobservată. Amiralul John Arbuthnot Fisher a solicitat de la comitetul său să confirme, să cizeleze
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
al II-lea a fost detronat trei ani mai târziu printr-o lovitură de stat în timpul Revoluției Glorioase. este relatată în detaliu în cartea lui Arthur Conan Doyle "Micah Clarke". Evenimentele legate de luptă ocupă primele capitole ale cărții "Odiseea căpitanului Blood" de Rafael Sabatini. Bătălia este menționată de asemenea în filmul "Căpitanul Blood" cu Errol Flynn și Olivia de Havilland. Bătălia este subiectul poemului memorial "Death Willows Mourn" de Val Wake, un jurnalist australian care a trăit la Westonzoyland în
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
lovitură de stat în timpul Revoluției Glorioase. este relatată în detaliu în cartea lui Arthur Conan Doyle "Micah Clarke". Evenimentele legate de luptă ocupă primele capitole ale cărții "Odiseea căpitanului Blood" de Rafael Sabatini. Bătălia este menționată de asemenea în filmul "Căpitanul Blood" cu Errol Flynn și Olivia de Havilland. Bătălia este subiectul poemului memorial "Death Willows Mourn" de Val Wake, un jurnalist australian care a trăit la Westonzoyland în perioada 1973-1979.
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]