17,897 matches
-
Johnson și Nixon au urmărit același lucru în cazul României și strategia putea da roade în timpul lui Ceaușescu. Deși Iugoslavia nu era tot una cu România, atît Tito, cît și Ceaușescu promovau comunismul. Calea lui Ceaușescu către socialism s-a despărțit de cea a Moscovei. Washingtonul a atribuit acestei politici calificativul "rebelă" și a răsplătit România pentru aceasta, deoarece acest gen de independență putea reduce puterea sovieticilor în Balcani. Istorica vizită a președintelui Nixon la București, din 1969, a avut prea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Unii români erau în favoarea revenirii monarhiei, alții optau pentru democrație. Și pentru a înrăutăți și mai mult situația, mulți voiau să rupă relațiile cu Bucureștiul, ca să-i pedepsească pe comuniști pentru că îi forțaseră să plece din patrie și să se despartă de familie. Singurul lucru care-i unea pe români era, poate, o intensă aversiune față de Nicolae Ceaușescu. Acest sentiment comun i-a unit pe unii într-o mulțime de mici organizații care protestau împotriva practicilor Bucureștiului împotriva drepturilor omului. Printre
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Negru până la Ștefan Cantacuzen cel mai din urmă Prinț pământean" (p. 39); c) istoria nouă, începând de la "venirea prinților streini dela Constantinopol" până în "zilele de acum" (acestea fiind localizate în anul 1839, data publicării lucrării lui Aaron Florian). Figurile care despart apele istoriei, pe care Aaron le investește cu rolul de borne temporale, sunt exclusiv personaje muntene (Radu Negru, Ștefan Cantacuzino). Mihai Viteazul, pământean de origine (adică din Țara Românească), nu este valorizat simbolic ca unificator al întregului neam românesc. Faptele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
loc. Ca argumente în favoarea justificării acestei decizii sunt aduse: i) obișnuința cu "supărările barbarilor"; ii) atașamentul afectiv față de pământul natal; iii) interesele materiale și financiare care îi legau de pământul dacic; iv) devotamentul față de mormintele părinților, "de care nu se desparte cineva cu înlesnire" (Aaron, 1839, p. 22). Însă nu e vorba despre o simplă continuitate etnică (în speță, romană), ci despre o continuitate multidimensională, de ordin nominal, lingvistic și cultural: "Acești lăcuitori romani, cu toate că până târziu au fost supuși la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Aaron, 1839, p. 1). Apoi, relatând invazia ungurilor conduși de Arpad în Transilvania începând pe la 889, Aaron deploră ruperea unității primordiale a Daciei: "Aceste trei țări din Dacia cuprinse de Unguri [Banat, Crișana și Transilvania], au rămas pentru tot d-auna despărțite de celelalte, adică de România sau Țara Romănească, Moldova, Bucovina și Basarabia" (Aaron, 1839, p. 30). Unitatea etnică a românilor este amplu argumentată în toate manualele epocii. Ea decurge logic cu necesitate din originea comună a muntenilor, moldovenilor și transilvănenilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
România în 1916 s-a încheiat prin Pacea de la București din 1918. [...] Nu o victorie a stat la temelia României Mari, ci actul de voință al națiunii române de a-și da armătura teritorial-instituțională care este statul național" (pp. 294-295). Despărțindu-ne radical în acest punct de interpretarea istoricului F. Constantiniu, care afirmă în continuare că "România nu mare, ci firească [...] s-a făcut de la sine", fiind o "necesitate istorică" (p. 295), credem că mai decisiv în facerea României Mari (pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
să rivalizeze stilistic cu metafizica cronotopului românesc înfăptuită de Blaga. Coordonatele axiale ale spiritualității românești spațiul mioritic și timpul ondulat fuzionează în cronotopul abisal, noologic, al matricei stilistice de care este impregnată până în ultimele sale străfunduri ființa românească. Cu toate că se desparte, prin filosofia sa non-ortodoxistă, de "metafizica harică" înstăpânită în gândirea românească sub acțiunea lui N. Crainic, declanșând prin această erezie intelectuală "disputa metafizică dintre București și Sibiu" (Mihu, 1995b, p. 30), Blaga (1969) rămâne ferm înrădăcinat în ancadramentul ideologic conturat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
p. 10). Imediat după retragerea aureliană, acțiunile (proto)românilor au fost ghidate de acel "instinct de unire" descoperit de R.G. Melidon: În ceasurile de mare primejdie, cnezatele au căutat să se unească între ele. Odată unite, nu s-au mai despărțit. Căci ținta lor, idealul lor era să formeze un stat mare, cuprinzînd tot poporul și tot pămîntul românesc" (Almaș și Fotescu, 1986, pp. 24-25). În versiunea național-comunistă, teza instinctului românesc de unire este reformulată în teza evoluției istorice inexorabile spre
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
femeile dace, [ca orice mit al originilor], ascunde, în pofida naivității sale, un sâmbure solid de adevăr istoric" (p. 10). Tratarea chestiunii sacrosancte a originii într-un registru mitologic aduce o ruptură radicală în tradiția pedagogiei istorice românești. Distanța enormă ce desparte noua abordare deconstructivistă de vechea paradigmă esențialistă este ilustrată și de sugestiile pedagogice: educația dogmatică, prezentă în manualele de istorie convenționale în imbolduri de tipul "DE REȚINUT", sau chiar "De învățat pe de rost", este înlocuit cu incitația reflexivă făcută
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care au scris cărți școlare de istorie în perioada de reforma comprehensivă a învățământului, "și-au propus să prezinte istoria locuitorilor spațiului român în context european" (Petre et al., 2008, p. 2). Nu doar că "istoria românilor nu poate fi despărțită de cea a Europei", întrucât ea "se împletește cu aceea europeană", dar nici "nu există, de fapt, o istorie numai a românilor sau numai a americanilor" (Mitu et al., 1999, p. 5; Petre et al., 2008, p. 2). Noua misiune
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
acest sens sunt exemplele lui Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu, ambii proslăviți ca sfinți de către Biserica Ortodoxă Română în 1992. Privită în durata lungă a devenirii sale istorice, memoria națională românească trece prin acest crescendo în două cicluri complete, despărțite de scurtul intermezzo al anilor 1947-1964 în care patosul naționalist a fost substituit cu la fel de înflăcărata doctrină a internaționalismului proletar. Primul ciclu a debutat în epoca postpașoptistă, când memoria națională românească a prins cheag, evoluând pe parcursul unui secol pentru a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
străbăteau slabe și abia călduțe printre crengi goale. Grămezile ude de dorobanți se strânseră necăjite și amenințătoare. „Adjectivul cu funcțiune de predicativ circumstanțial poate sta și înaintea verbului, în cazul când nu-i precedat imediat de substantivul determinat, ci este despărțit de acesta prin alte părți de propoziție. Dacă, stând înaintea verbului, este precedat imediat de substantivul la care se referă, adjectivul apare numai ca determinant direct al substantivului, adică cu funcțiune de atribut: razele slabe străbăteau ...” El poate preceda însă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
datând de acum 15 ani, când, la Podul Înalt, actorii Naționalului ieșean au dat viața evocării mele dedicate lui Ștefan cel Mare. Figura ilustrului voievod m-a preocupat dintru început, simțind că îmi este foarte aproape, că nu ne poate desparte nimic. Alături de aceasta încercare au mai fost și altele, însă îmi ieșeau prea poetice și am renunțat la ele. Cât îl privește pe Eminescu, ideea m-a ispitit încă din copilărie. Elev fiind, la Piatra Neamț, am făcut o călătorie pe
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
În ce stadiu se află și când considerați că veți încheia acest ciclu? Proiect vechi, de la douăzeci de ani, care nu m-a slăbit în următorii cincizeci. Descoperisem că oricare zi este unică, alta, irepetabilă și de fiecare m-am despărțit tot mai greu. De-atunci sunt în plin șantier. Pe manșetele copertelor am desenul construcției. În acest an aș trece de jumătate. Am primit și câteva semne încurajatoare despre ce și cum s-ar vedea din afară. Însă nu simt
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
în ființa umană și eu am căutat să pun în ecuație aceste personaje și, într adevăr, a ieșit o piesă surprinzătoare și pentru mine, dar m-a 99 ajutat foarte mult într-un moment în care am vrut să mă despart puțin de Dramele decăderii și de Psihodramele Apocalipsei. Am vrut să pun un contrapunct în creația mea, pentru că așa cum în fiecare piesă de teatru contrapunctul pentru dezvoltarea conflictului și a relațiilor dintre personaje este un segment al dramei, contrapunctul trebuie
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
împiedice nimeni să ducem la bun sfârșit dialogul. Ești gata de start? Ce vrei, de fapt? Sunt un tip neinteresant, nu știu ceaș putea să-ți spun. Am crezut chiar că promisiunea ta e doar o formulă de a ne despărți prietenește. Sunt un om pur și simplu! Te știu modest, dar nici chiar atât ca să-mi stopezi elanul. Promit să te ajut, deși un om care a evoluat în fața a zeci de mii de spectatori nu e deloc simplu! Cum
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
privind o hotărnicie din 20 martie 1803 pentru moșiile Voronețul și Bușăuca de la ținutul Orheiului, prima a boierului Manolachi Donici biv vel spătar, iar a doua a vel logofătului de Țara de Sus, Mihail Sturza, se precizează că ele se despărțeau la capete înainte de reclamata „împresurare prin linii drepte, adică dintr-o piatră ce esti chiotoare și colț la capătul moșiilor de sus numite și pără în ceialaltă piatră ce esti chiotoare și colț moșiilor. Și așa să se despartă”. Noțiunea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
se despărțeau la capete înainte de reclamata „împresurare prin linii drepte, adică dintr-o piatră ce esti chiotoare și colț la capătul moșiilor de sus numite și pără în ceialaltă piatră ce esti chiotoare și colț moșiilor. Și așa să se despartă”. Noțiunea din hotărnicie referitoare la colțurile moșiilor, prezintă un interes deosebit pentru înțelegerea și posibilitatea înfăptuirii mentale și intuitive a procesului de reconstituire a vechilor structuri teritoriale cu semnificația lor istorică, reconstituire ce se poate face atât pe baza documentelor
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
îndeosebi). În planul/hartă întocmit de C. F. Robescu în 1893, mai întâlnim pe traseul acestui hotar denumirile: Valea Arcașului și de două ori consecutiv Drumul Robilor. După ce traversa Bârladul, hotarul continua spre apus, dar dintr-un punct mai nordic, despărțind Umbrăreștii de satul și moșia Bârlădenii (actualul Podoleni), continuând spre vest până „să tâmpină cu hotarul Movilenilor”; mai departe, trece Siretul și „purcede cu măsura cătră apus, alăture cu moșia Bilieștii prin două pietri, până în pârâul Dimaciului”, menționează un alt
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și al treilea frate, Grigori, destul de sărac, s-au însurat și acela (sic), au luat o fată nebună, corcitură grecească, a Elencăi Manu, cu trei moșii”, printre ele și „Torceștii la Tecuci”; au făcut „vreo doi copii și s-au despărțit”. Adevărul este că au avut patru copii în momentul divorțului, prin 1843, toți băieți. Redăm mai departe din Arhondologia Moldovei: „au venit îndată după ei și un văr a lor, Grigori Suțu, s-au însurat, au luat pe Mavroghinească, soacra
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
o moșie, fără să știe niciunul dintr-înșii care este partea lui, ce știe numai în idee fieștecare câtă parte i să vin dintr-acel tot nedespărțit. Și că pe megieș, aceasta îl face megieș, că locul ce stăpânește este despărțit cu hotare și sub a lui numai deosebită stăpânire. Și că, din ceasul, ce un răzaș ș-au despărțit partea lui cu hotare de loc, din ceasul acela au încetat a fi răzaș și au rămas numai megiaș, cu moșia
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
parte i să vin dintr-acel tot nedespărțit. Și că pe megieș, aceasta îl face megieș, că locul ce stăpânește este despărțit cu hotare și sub a lui numai deosebită stăpânire. Și că, din ceasul, ce un răzaș ș-au despărțit partea lui cu hotare de loc, din ceasul acela au încetat a fi răzaș și au rămas numai megiaș, cu moșia răzașilor nedespărțiți. Într-dânșii; că alminterea n-ar avea deosebire megiașul de răzeșie”. Textul merită a fi analizat. Prin
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
contextul și sensul dat în textul din 1773 reprodus mai sus. S-a văzut că locuitorul din Soloneț-Ciripcău precizează care este deosebirea dintre răzeș și megieș atunci când zice că „pe megieș, aceasta îl face megieș, că locul ce stăpânește este despărțit cu hotare” dinspre cel al răzeșilor și rămâne sub a lui singură stăpânire, unică proprietate. Cu alte cuvinte, cuiva, căruia nu-i mai convine să stăpânească în devălmășie, i se separă, la cerere, partea cuvenită, fixându-i-se terenul la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
obligații, rămâne alături de locul răzeșilor rămași încă devălmași, cel separat devine megieș al lor, vecin de moșie și nimic mai mult. Că așa stau lucrurile ne-o demonstrează textul prin surplusul de precizări: „din ceasul ce un răzaș ș-au despărțit partea lui cu hotare de loc, din ceasul acela au încetat a fi răzaș și au rămas numai megiaș cu moșia răzeșilor nedespărțiți într-dânșii, că alminterea n-ar avea deosebire megieșul de răzeșie”. Cel separat nu mai face parte
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
acordat de către oamenii acelor timpuri pentru o trăire sufletească, mai aparte decât cea obișnuită, adecvată condițiilor respective de evoluție a muncii și a gândirii. La un moment dat însă, viața spirituală se îmbogățește și se amplifică într-atât încât se desparte, ca interes și scop, de viața materială, oamenii din fiecare așezare, epocă și diviziune socială rezervându-și intenția și pretenția de a se impune prin ceva deosebit de original în contemporaneitate, pe de o parte, chiar și în posteritate, pe de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]