18,847 matches
-
humaine de Zola se poate face. Cu Adam și Eva Liviu Rebreanu a încercat un fel de poem metafizic asemănător cu Avatarii faraonului Tlà, având ca temă transmigrația a doi prototipi (bărbat-femeie) prin șapte ipostaze fenomenale până la trecerea în lumea duhurilor pure. Pe rând trec prin fața noastră India, Egiptul, Babilonul, Roma, Evul mediu, Franța revoluționară, România contemporană. Arheologia e meritorie, fără coloristica lui Th. Gautier sau a lui Flaubert. Scenele crude (jupuiri de viu, gâturi străpunse de săgeți, siluiri publice, masacrări
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se întrupează în alimente nevinovate, pește de baltă, știucă, biban, plătică. Dar totdeodată izbânda ascetului e cu atât mai mare și mai parfumată de sfințenie cu cât ispita a fost mai grozavă. De aceea Ghervasie, în tradiția patrologică, provoacă fățiș duhul răului, punîndu-și înainte mâncări ispititoare, pentru a sili pe "ticălosul de pântec să treacă prin toate sudorile iadului". Limba scriitorului e savuroasă și savantă, căci are cultură întemeiată pe Biblie și pe Viețile sfinților, cultură nu de simple lecturi ci
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
scurmă gheara-i otrăvită și adâncă; Și sufletul, bucată cu bucată mi-l mănâncă; Și-n mine-ntemnițată ca-ntr-o cușcă Zbiară și mușcă... Apoi aspiră la voluptăți mai sublime, la topirea în flacăra solară. Spiritul îi e zbuciumat de duhuri negre, de "visul rău", și atunci scăparea este într-un Crin grandios, sau, bolnav, își caută vindecarea în extirpațiune: Mi-e bolnav cugetul și-aș vrea să-l rup - Cum rupi unui păianjen un picior! Aci întunecat, spiritul merge în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
formală, se simt aripi de Edgar Poe, Baudelaire, Novalis și Hölderlin. Viziunea din cutare poezie, începînd cu descrierea unui cartier dezolat de mahala cvasi-londoniană, e de tehnică dantescă. Poetul mânuiește gnomismul cu măiestrie: Voi fi atuncea unul dintre Acele anonime duhuri Care se-nghesuie să intre Pe poarta marilor văzduhuri. * Am fost mai singur decât niciodată, Un Robinson cu insula în suflet În lirica lui somptuoasă și neagră, Al. A. Philippide e un mare elegiac. CAMIL BALTAZAR Sanatoriul servește în poezia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un sistem face valoarea poeziei. Întristatul ia poza tuberculosului într-un pat de sanatoriu, dând mâinilor un gest stilizat: ..și ca să ne simțim mai bine vom împleti mâinile în chip de frăținătate. Morții iau poziții smerite de sfinți adormiți în duh de fericire, iar bolnavii se îngrămădesc să-i vadă, cuvioși ca niște arhangheli prerafaeliți: Asară mi-a murit vecinul de pat, acum odihnește în capelă, în straie albe stângaci îmbrăcat. Bolnavii care au venit să-l vadă l-au compătimit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Să ospătăm În cămara SoareluiMarelui Nun și stea, Abur verde să ne dea, Din clădiri de mări lactee, La surpări de curcubee, - În Firida ce scânteie eteree. În ciclul Domnișoara Hus poetul intră în folclorul suprarealistic, expurgat de noțiuni. Conjurația duhurilor infernale este tot ce s-a scris mai turburător după Mihnea și baba: Buhuhù la luna șuie, Uhù, Scorpiei surate, Pe gutuie să mi-l suie, Să-l întoarcă dandarate, Ori de-o fi pe rodie: Să nu-i rupă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
legăturilor cvasi-matrimoniale, fără obligații legale. Liceenii plănuind fugi în America amintesc literatura lui André Gide. Mihail Celarianu e și poet remarcabil, la modul prelung elegiac al lui Shelley, în care cântă uimirea în fața universului, a pădurilor bunăoară: Pădurile, pădurile-nnegrite Cu duhuri la tot pasul de-ntuneric, Ce murmură cu freamăt negrăit, Eu știu, în șoapta lor nemuritoare Ce taină uriașă-a-ncremenit. Într-alte poezii mai recente face elogiul florilor, mallarmeizînd în linia Macedonski-Anghel. ANTON HOLBAN Anton Holban era și el în căutare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1983; Gabriel Gheorghe, Proverbe românești și proverbele lumii romanice, București, 1986; Constantin Negreanu, Alexandru Stănciulescu-Bârda, Istoria proverbului românesc, Bârda, 1998; Stelian Dumistrăcel, Dicționar de expresii românești, Iași, 2001; Pavel Ruxăndoiu, Proverb și context, București, 2003; Alexandru Stănciulescu-Bârda, Povestea vorbelor de duh, Bârda, 2003. L.Bd.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
lucrurile lumești și prin părăsirea trupului către viața spirituală prin intermediul practicilor ascetice și a austerității. Dar, cum acest ideal îi depășea pe marea majoritate a oamenilor, albigenzii s-au împărțit în două categorii: "desăvârșiții" care puteau obține "consolamentum" (botezul Sf. Duh prin punerea mâinilor) în această viață și, "credincioșii" care puteau duce o viață normală dar trebuiau să aștepte până vor fi murit pentru a atinge perfecțiunea.12 Învățăturile și practicile albigenzilor erau în mod evident eretice și lucrul acesta a
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
o frază bine echilibrată, fără asperități. Prefața evocă atmosfera de însuflețire patriotică întreținută de reprezentațiile teatrului românesc. Se face un elogiu al teatrului, „oglinda în care se vede triumful faptelor celor cu adevărat mari”, și al foloaselor lecturii, care „înflorește duhul” și îndeamnă la fapte bune și nobile. Traduceri: Alain-René Lesage, Dracul șchiop, pref. trad., București, [1836]. Repere bibliografice: Dicț. lit. 1900, 787. L.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289454_a_290783]
-
eu, o spune Isus”, subliniază episcopul Romei - să i se lege o piatră de moară și să fie aruncat în mare. „Aici nu este vorba de iertare, deoarece această persoană amăgește”, în relație cu Cartea Înțelepciunii 1,1-7, unde citim: „Duhul Sfânt, care învață, fuge de păcăleală, se ține departe de discursuri fără sens și este îndepărtat de apropierea nedreptății”. „Unde există amăgeală - subliniază Papa Francisc - nu este Duhul lui Dumnezeu. Aceasta este diferența între păcat și corupt. Cel care trăiește
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
această persoană amăgește”, în relație cu Cartea Înțelepciunii 1,1-7, unde citim: „Duhul Sfânt, care învață, fuge de păcăleală, se ține departe de discursuri fără sens și este îndepărtat de apropierea nedreptății”. „Unde există amăgeală - subliniază Papa Francisc - nu este Duhul lui Dumnezeu. Aceasta este diferența între păcat și corupt. Cel care trăiește o viață dublă este un corupt. Cel care păcătuiește, dar nu vrea să păcătuiască, ci este slab sau se găsește într-o condiție la care nu poate găsi
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Cel, El, Lui etc. La nivel morfologic, un alt aspect semnalat de Gh. Chivu este cel al articulării hotărâte a substantivelor comune, chiar și atunci când nu sunt subiecte sau nu au determinări atributive, acestea comportându-se ca adevărate nume proprii (Duhul, Domnul)98. Pronumele de întărire, care a dispărut din româna literară, continuă să fie folosit în limbajul religios, conferindu-i o notă de arhaicitate pronunțată (Însuți, Doamne, primește și rugăciunile noastre...!). La nivelul sintaxei, limbajul religios se remarcă prin elidarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și virulența judecăților de valoare: " Daca tonul foii noastre e uneori de-o estraordinară asprime, cititorii desigur că nu vor fi uitând ce cumplită e starea de lucruri în care se află țara și că pana lui Tacit și limba Duhului Sfânt abia ar ajunge ca să zugrăvească estrema decădere socială a României și primejdiile care atârnă asupra țării, nedându-i răgaz de a-și veni în fire. În altă țară de am trăi, în care mai e credință, onestitate, respect ca
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mit. Potrivit unei credințe străvechi, noile construcții, îndeosebi edificiile mărețe, nu puteau dăinui dacă în temelia lor nu era zidită o ființă omenească. Semnificațiile ritualului erau multiple. Cel mai adesea, sacrificiul reprezenta ofranda adusă „spiritului locului”, care urma să devină duhul protector al clădirii. Numeroase legende atestă această largă circulație a mitului. Cunoscut de lumea antică, el era răspândit atât în Europa, cât și în Asia, Africa și chiar în America precolumbiană. Formă poetică a îmbrăcat însă în aria sud-est europeană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
pe malul Argeșului în căutarea unui zid părăsit, pe ruinele căruia urmează să-și înalțe ctitoria. Un ciobănaș întâlnit în cale îl ajută să ajungă la locul căutat, aflat într-o poiană, lângă o mlaștină. Rămășițele zidului par să adăpostească duhuri nefaste: „Câinii cum îl văd, / La el se repăd/ Și latră a pustiu/ Și urlă-a morțiu”. Meșterii încep să lucreze cu febrilitate, dar munca lor rămâne zadarnică aproape trei ani în șir, deoarece „Ziua ce-mi zidea/ Noaptea se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
debutului este temperată de conștiința tulbure a chemării pământului: „Din fiecare cruce rumegată de carii / Se-aud vocile părinților ruginite și grele / [...] Sarea pământului îmi viscolește spatele / Cu steaguri împunse de bouri și putrede, - / Mă scufund în balade și-n duhul părinților / Care îmi ațin calea la crucile drumurilor.” SCRIERI: Anotimpurile Griviței, București, 1962; Lumina de dragoste, București, 1964; Bucurii pentru copii, București, 1966; Minus durerea, București, 1966; Emoții la trapez, București, 1967; Un cățel ca vai de el, București, 1968
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
divine, urează prietenilor săi dragi mântuire veșnică în Domnul. 2. Printre diferitele suferințe, neîncetatele dificultăți și frecventele hărțuiri ale pelerinajului meu, unicul remediu și de o deosebită mângâiere îmi este frecventa amintire a prietenilor mei. Bunătatea lor vine în ajutorul duhului meu ca el să nu se degradeze, iar rugăciunile lor îmi hrănesc sufletul astfel încât el să nu cedeze... După ce am plecat de la voi, Domnul a turnat adesea vin și ulei (cf. Lc 10,34) asupra rănilor mele, punându-mă la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Ordin, fratele Francino, un om simplu și fără studii, dar plăcut oamenilor și lui Dumnezeu (cf. Sir 45,1), căruia i se supun toți ceilalți considerându-l superiorul lor suprem. El era cuprins de o așa dragoste și fervoare a duhului încât, după ce a ajuns în mijlocul armatei creștine, înaintea cetății Damietta, pe pământ egiptean, a voit să meargă în tabăra sultanului Egiptului, hotărât și înarmat doar cu scutul credinței (Ef 6,6). Fiind capturat de sarazini, a spus: „Eu sunt creștin
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care, înflăcărați de zelul credinței, și-au propus să meargă la sultan și să-i vestească Evanghelia. După ce au cerut permisiunea (cardinalului) legatului papal, acesta a răspuns: „Nu știu ce fel de zel vă împinge să faceți aceasta: dacă sunteți conduși de Duhul lui Dumnezeu sau de tentația Satanei. Referitor la faptul de a merge sau nu, eu nu vă îndemn și nici nu vă împiedic. Dacă totuși faceți acest lucru, aveți grijă ca acțiunile voastre să aducă roade în fața lui Dumnezeu”. 2
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
aceea, se spune în cartea lui Iob: «Nu erau calde hainele tale, atunci când pământul a fost învăluit de vântul austral?» (cf. Iob 37,17). Ca și cum ar spune: Dacă virtutea este ferventă în tine, să nu atribui aceasta ție însuți, ci Duhului Sfânt. Iar pentru că onorurile, bogățiile și splendoarea hainelor, de obicei, fac să răsară mândria, ca formă de dispreț, sărăcia și hainele mizerabile generează umilința; cu cât vă veți însuși mai puțin din bunurile acestei lumi, cu atât veți apărea mai
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de acuze înaintea episcopului Enghelbert. Acesta,însă, le-a răspuns: „Cât timp lucrurile merg bine, lăsați-i în pace”. Priorii și parohii, în schimb, insistau spunând: „Ne este frică de aceștia ca nu cumva să fie chiar aceia despre care Duhul Sfânt a profețit prin gura Sfintei Hildegard că vor fi pricină de suferință pentru clerici și un pericol pentru oraș”. Atunci le-a răspuns pronunțând această sentință, demnă de luat aminte: „Dacă a fost profetizată de Duhul Sfânt, atunci trebuie
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
aceia despre care Duhul Sfânt a profețit prin gura Sfintei Hildegard că vor fi pricină de suferință pentru clerici și un pericol pentru oraș”. Atunci le-a răspuns pronunțând această sentință, demnă de luat aminte: „Dacă a fost profetizată de Duhul Sfânt, atunci trebuie să se împlinească”. Cu aceste cuvinte, i-a redus pe toți la tăcere. C) Alberic de Trois Fontaines Cronica lui Alberic († 1241), călugăr din abația cisterciană din Trois Fontaines, lângă Châlons-sur-Marne, în Franța, a fost compusă în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Cuvântului în bisericile parohiale. Cu cât se arată mai profunzi în contemplarea lucrurilor cerești, cu atât rămân realmente dezlipiți de lucrurile acestei lumi și de plăcerile trupului. Nu păstrează cu ei alimente de niciun fel pentru ziua următoare, pentru ca sărăcia duhului, care domnește în inima lor, să fie vădită tuturor prin faptă și prin îmbrăcăminte. Despre moartea fratelui care a fost întemeietorul Ordinului Minorilor 2. În aceste zile, un frate cu numele Francisc, din Ordinul Minorilor, al cărui întemeietor a fost
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și aprobarea cerută; apoi l-a binecuvântat și l-a lăsat să plece. După aceea, slujitorul lui Dumnezeu Francisc a construit un oratoriu în orașul Roma pentru a culege roadele contemplației; ca un luptător, a început bătălia sa spirituală împotriva duhurilor rele și viciilor trupului. Modul de a predica al lui Francisc și admirabila sa moarte 7. Francisc s-a dăruit astfel oficiului predicării exercitându-l cu zel prin toată Italia și în alte țări, dar îndeosebi la Roma. Poporul roman
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]