18,301 matches
-
n-am să fac acest lucru cel puțin din doua motive; odată pentru faptul că metoda de analiza a textelor - potrivit afirmațiilor lui Alain Vaillant, reprezintă în fond o banală axiomă sintagmatică și în al doilea rând pentru că limita canonului estetic occidental a fost deja depășită. Conform previziunilor făcute de Alexandre Leupin într-un articol intitulat La fin du sex și apărut în Art Press [noiembrie 1999], epoca sexismului a început să apună iar încercările puerile de revigorare au fost și
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
fi putut bănui, acum vreo câțiva ani, ce-o să se întample în aceasta zonăde interes. Minimialismul, fugitivismul, biografismul, nonmetrismul, post-textualismul si mai ales deprimismul, sunt idei culturale care au încercat să decripteze și într-un fel să deconstruiască fundamentele canonului estetic occidental. Deprimismul [ref.fr. - deprimisme] este un curent literar desprins din zona new wave și se caracterizează prin abordarea tematică a unei realități bazate pe suprimarea conceptului de individualitate și pe încarcerarea lui într-un sistem globalizant, destructiv și restrictiv
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
conceptul minimal de abordare a unei realități dificile /dinamice /dureroase, care își supune individualul prin absorbție. Această critică a formei apreciază forma prin raportare la obstacolele antiformale învinse, deci prin raportare la elementele anestetice reale transformate în materiale ale imaginației estetice. Deprimismul are intenția de a depăși sfera liricului tradițional și de a include în conceptul de metaforă toate transferurile complete de termeni și de structuri vizionare, demonstrând că elementul negării tradiționalismului este un argument pentru credința ad litteram în capacitatea
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
morții tăi/ vedea-i-aș ca florile-n văi”. Prozele din volumul „Trântorul” fac parte din aceeași zonă a gândirii poetice emilbotteiene. Spectrul „damnării” motiv incurabil al întregii sale beletristici este aici mai vehement ca oriunde. Personajul tutelar se „repausează estetic, abandonându-se febril unei neînfrăne trâiri în ficțiune” (C. Robu). Gustul unei astfel de proze este învățat, probabil de la Fr. Kafka, tradus la noi, în epocă, de către Felix Aderca. Emil Botta este unu dintre poeții mari ai liricii noastre, fiind
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
din învățământ pe termen de un an printr-un Decret semnat de Mihail Ralea, proaspăt ministru al Artelor. Ulterior, Oscar Han s-a adaptat noului regim și s-a aflat printre cei care au realizat și lucrări de o calitate estetică inferioară. Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, sculptorului Oscar Han i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată
Oscar Han () [Corola-website/Science/297690_a_299019]
-
case Pruitt-Igoe creat de Minoru Yamasaki. Postmodernismul este reticent în fața pretențiilor unora că sunt deținătorii secretelor adevărului, eticii, sau frumosului care au rădăcini în orice altceva decât percepția individuală sau construcția de grup. Idealurile utopice ale adevărurilor universal aplicabile sau estetice lasă loc unor petit recits locale, descentrate sau provisionale, care în loc să se refere la adevăruri universale sau la alte idei sau artifacte culturale, ele însele fiind subiecte ale interpretării sau reinterpretării. Adevărul poate fi înțeles dacă toate conexiunile sunt perpetuu
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
le-au preluat și celelalte arte. După cum se întâmplă adesea și în cazul altor mișcări artistice, cele mai vizibile idei și trăsături ale postmodernismului se observă în arhitectură. Spațiile funcționale și formalizate ale mișcării moderniste sunt înlocuite de diverse abordări estetice; stilurile se ciocnesc și se întrepătrund, formele sunt adoptate pentru ele însele, și apar noi modalități de vizualizare a stilurilor familiare și a spațiului arhi-suficient. Exemplele așa numite "clasice" de arhitectură modernă pot fi considerate clădirile Empire State Building sau
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
printre cele mai faimoase, Stuttgart State Gallery și Guggenheim Museum Bilbao. Arhitecții moderniști consideră clădirile postmoderne drept vulgare și clare forme de kitsch. Arhitecții postmoderni privesc spațiile moderniste proiectate de aceștia ca fiind lipsite de suflet și de delicatețe. Diferențele estetice de bază privesc nivelul tehnicității arhitecturii, cu accentul pus pe dorința modernismului de a reduce deopotrivă cantitatea de material și costurile unei structuri, respectiv de a-i standardiza construcția. Postmodernismul nu are asemenea imperative și caută exuberanța în orice, în
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
budistă pentru adevăr, sinceritate, bunăvoință și politețe exclude tehnici umoristice de genul sarcasm, satiră, exagerare și parodie și nu pune prea mare preț pe umorul prostesc, pe umorul negru sau pe glumele despre religie, minorități defavorizate. Dar este acceptat umorul estetic, caracterizat prin subtilitate, reproșuri sau mustrări blânde sau indirecte, care îi atacă uneori pe ascultători nesimțite, însă fără a-i agresa, lăsând loc pentru un răspuns și oprindu-se exact la timp pentru a nu le știrbi demnitatea.
Thailanda () [Corola-website/Science/297703_a_299032]
-
lui", în „Reacțiunea literară”, I, nr.1, 16 iulie 1933, p.4. DUMA 1997: Dionisie Duma, "Ștefan Petică - "„"Fecioara în alb"”", "în „Bârladul”, anul II, nr. 2 (5), serie nouă, 16-31 ianuarie 1997, p. 3. DUMA 1992: Dionisie Duma, " Concepția estetică a lui Ștefan Petică, "în „Orizonturi”, Galați, pp. 207-210. DUMITRESCU-BUȘULENGA 1965: Zoe Dumitrescu-Bușulenga, "Ștefan Petică și prerafaelismul englez", în „Limbă și literatură”, X, București, Societatea de științe istorice și filologice din R. S. R., 1965, pp. 211-215. DUMITRESCU-BUȘULENGA, SAVA 1987
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
filosofice din Sărmanul Dionis? Trecerile de la o ipostază filosofică la alta, modificările în concepția despre lume și erou a poetului, raportul dintre gândul filosofic și ideea mito-poetică sau imagine se limpezesc numai luminate de proză, care oferă adesea și valori estetice de mâna întâi.” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eminescu-cultură și creație) Primul traducător al lui Mihai Eminescu a fost scriitorul maghiar József Sándor, care a publicat în anul 1885 traducerea poeziei , sub titlul "Cseresznyefa fehér virága" ("Floare albă de cireș"). Al doilea traducător
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Alvar Aalto a absolvit "Institutul Tehnic" din Helsinki, iar în 1925 s-a căsătorit cu Aino Marsio, care i-a fost colaboratoare. Aalto a realizat construcții și a designat diferite obiecte care vădesc preocuparea pentru simplitate, ergonomie, respectiv pentru încadrarea estetică, economică și funcțională în mediu. Aalto a planificat Centrul Cultural și Palatul Finlandia din Helsinki, opera din Essen și multe blocuri de locuințe în Jyväskylä, unde și-a petrecut mult timp din viață. Opera sa cuprinde piese de arhitectură, mobilier
Alvar Aalto () [Corola-website/Science/296683_a_298012]
-
sunt printre primele în poezia europeană. Își încetează funcția prin desființarea județului Silistra la 9 aprilie 1879. La 12 aprilie 1879 este numit administrator al plasei Sulina. Călătorește în Insula Șerpilor, iar aici experimentează mari emoții de ordin senzorial și estetic, transfigurate ulterior în "Lewki" și "Thalassa". Apoi este numit de către liberali inspector general financiar. În 1880 i se oferă funcția de inspector al monumentelor istorice și medalia "Bene-Merenti", clasa I, dar nu stătu mult nici în aceste slujbe, astfel până în
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
lor ocazional, precum și scrisori. În momentele de criză militară, pachetele ajungeau cu greu. Armatele nu dețineau echipament de iarnă și au improvizat pe durata anotimpului rece. Divertismentul constă în artă, teatru, jocuri de cărți, jocuri de noroc, alcool. Apare medicină estetică și se făceau operații pe creier, în cavitatea abdominală și cea toracica. Noile arme puteau provoca noi tipuri de răni îngrozitoare, iar chirurgia plastică încerca să le dea soldaților mutilați o aparentă de normalitate. A apărut o schimbare a atitudinilor
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
romantismului militau pentru poezia obținută cu ajutorul meșteșugului, tematica lor viza subiecte clasice sau exotice pe care le tratau cu o mare rigiditate a formei și cu o maximă detașare a emoției. Elementele acestei detașări proveneau în foarte mare măsură din „Estetică” lui Arthur Schopenhauer. În 1972, Théodore de Banville (teoretician al parnasianismului) publică documentul „Micul tratat de poezie franceză” ("Petit traité de poésie française"), adevăratul manifest al noului curent. Parnasianismul european este bine reprezentat de poeții francezi: Théophile Gautier («Leș Emaux
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
paisprezece scene înfiorătoare: ""Doi bătrâni mâncând supă"", ""Saturn devorându-și copiii"" etc., care produc o impresie extraodinar de deprimantă, adeseori de-a dreptul insuportabilă. În creația lui, drumurile artei și ale frumuseții s-au separat, temele pictate necesitau alte categorii estetice, incluzând și ""urâtul"". Privirea artistului transformă oroarea realității în opere pline de dramatism și cruzime. În anul 1823, Ferdinand al VII-lea le cere francezilor ajutor armat pentru a înăbuși revoluția care izbucnise la Madrid. În 1824, Goya pleacă la
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
animală evocă teroarea în fața morții (prin devorare) sau a schimbării (prin diferența de nivel ontologic). Teriomorfia în forma ei devoratoare, părul alcătuit din șerpi, exprimă o dramatizare negativă a feminității, într-o atmosferă de teroare și catastrofă. Dacă o valorizare estetică a unor asemenea figuri va fi posibilă în atmosfera intelectuală a Renașterii, pentru „stilistica” grecilor, posibilitatea deconstruirii frumosului prin grotesc e amendată simbolic. Himera, ca simbol al fanteziei, sau Sfinxul, ca simbol al realității (propune enigme despre lume și om
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
sa spre universalitate, înlătură orice barieră care-i stă în cale, se arată curajos în proiectele sale și plin de forță în acțiune. Este prieten și cunoscător al artelor, colindă - fără dificultate - filosofia și literatura, înlocuiește legile morale cu cele estetice. "Omul Renașterii" este, în primul rând, un umanist cu larg spirit de toleranță. În contrast cu acesta, nu dispar fanaticii, partizanii unei singure idei, care văd în fiecare reprezentant al unei păreri contrare, nu un adversar de idei, ci un dușman personal
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
cursurile primare și medii, absolvă Facultatea de Filologie din Chișinău (1965), după care devine redactor al revistei „Nistru” (până în 1972) și consultant al Uniunii Scriitorilor. În 1973 îi este interzisă semnătura și activitatea publică, pentru că a „îndrăznit” să abordeze critica estetică de sorginte călinesciană în locul celei oficiale, sociologizante. Este angajat ca redactor la editurile „Cartea Moldovenească” (în 1974) și „Literatura artistică” (1977-1982), secretar literar la Teatrul Național (1982-1983) și la Teatrul liric „Al. Mateevici” (1986-1987). Din mai 1987 este ales secretar
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
ca povestea să devină veridică. Conflictul interetnic evoluează lent "„din spațiul public în cel privat, din mijlocul încleștărilor stradale în gospodărie, în bucătărie. Drama astfel concentrată este redusă la esență. (...) Povestea este, în fond, un mesaj. Avertizează, face un apel estetic la luciditate, la a nu lăsa cu nici un chip nesupravegheat virusul teribil al intoleranței etnice. Granița dintre cele două atitudini este, până la urmă, extrem de fragilă. Bătrânul cantonier moare în noaptea în care se hotărăște să renunțe la protestul absurd și
Război în bucătărie () [Corola-website/Science/297130_a_298459]
-
teatrului național. Operele sale, în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc. Elaborat în 1896, studiul "Câteva păreri" reprezintă un adevărat "„breviar”" al esteticii scriitorului. Socotit de unii comentatori un "naturalist", un "zolist" în nuvelele sale psihologice, opțiunea estetică a scriitorului este categorică și definitorie pentru idealul de artă ca sinteză a fantaziei: "„noi nu înțelegem o operă de artă din mult, ci din ceva, înțelegem un ce dintr´un cum”" (s.n.). Condiția obligatorie a artei este talentul, puterea
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
se poate conchide că fabula este o operă epică în versuri sau în proză, în care sunt povestite întâmplări puse pe seama animalelor, a păsărilor, a plantelor, a obiectelor și care are caracter satiric și moralizator, criticând anumite defecte omenești. Categoria estetică utilizată în fabulă este comicul, care se întâlnește într-o diversitate de forme - umor, satiră, ironie - având ca scop provocarea bunei dispoziții și a hazului, dar și o atitudine critică față de cei doi ipocriți, lacomi, proști, infatuați etc. În ceea ce privește versificația
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
Doinaș, Eugen Todoran, Ovidiu Drimba, Radu Enescu, V. Iancu, Letiția Papu, Eta Boeriu, Francisc Păcurariu, Ioanichie Olteanu, Deliu Petroiu ș. a. Gruparea este cunoscută în istoriile literaturii sub numele de Cercul literar de la Sibiu . „Actul de naștere“ al grupării, manifestul "Ardealul estetic - o scrisoare către d. E. Lovinescu a „Cercului literar de la Sibiu“", „un protest împotriva ideologiei oficiale“, „o adeziune“ la modernism / lovinescianism, a fost publicat la 13 mai 1943, de cotidianul bucureștean "Viața" (nr. 743). Marele critic literar interbelic receptează cu promptitudine
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
slujba valorilor nepieritoare“ (...); foarte moderni, fără să ajungă la extremismul avangardei (...), estetismul Cercului Literar ancora arta într-o sferă care depășește infinit artisticul și, în același timp, dezancora arta lăsând-o să plutească în voie pe o mare a libertăților estetice, jucându-se - prin ironie, parodie și cochetărie dezinvoltă - cu riscurile autoanihilării artei; dovada cea mai peremptorie a acestui estetism ambiguu al poeților și criticilor Cercului Literar din Sibiu o găsim în tezele „cerchiștilor“ privind resurecția baladei.» (Nicolae Balotă - Poezia, I
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
inspirație superbe.<br> “Non”-ul și “Anti”-ul din manifestele-mi paradoxiste au avut un caracter creativ, nicidecum nihilist (C. M. Popa). Trecerea de la paradoxuri la paradoxism a descris-o foarte documentat Titu Popescu într-o carte clasică asupra mișcării: “Estetică paradoxismului” (1994). Pe când I. Soare, I. Rotaru, M. Barbu, G. Niculescu au studiat paradoxismul în opera mea literară. N. Manolescu se exprimă despre un volum de versuri al meu că este "în răspăr".<br> Nu am avut un premergător care
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]