19,103 matches
-
s-a căsătorit în 1479 cu fiica guvernatorului insulei Porto Sânto. Unicul copil al lui Cristofor Columb din această căsătorie, "Diego", s-a născut în 1480.Bazându-se pe informațiile acumulate de-a lungul călătoriilor sale și studiind cărțile și hărțile din vremea să, Cristofor a ajuns la concluzia că Pământul este cu 25% mai mic decât se credea până atunci. Pornind de la această premiza, Columb credea că se poate ajunge în Asia mai repede, navigând spre vest. În anul 1484
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
cartarea terenului, aflorimentele (roci expuse la suprafață) fiind punctul de plecare.Urmează faza de prospecțiune cu forare de suprafață care ajută la formarea profílurilor geologice, cu luare de eșantioane (probe pentru determinarea conținutului), aceste date se vor înscrie pe o hartă geologică la scară cu aliniamente (cote de nivel)Prin metode de extrapolare se pot prezice poziția rocilor din adâncime, o examinare amănunțită la nivel microscopic oferă date despre structura mineralogică și paleontologică (fosile) a rocilor.Cercetarea în domeniul geologiei are
Geologie () [Corola-website/Science/298339_a_299668]
-
formează la adâncimi mari, ieșind la suprafață sub formă de magmă, în cazul când magma rămâne în staturile profunde unde prin răcire devine plutonit (granit), vulcanitul (lava) se formează din aceeași magmă care a ajuns la suprafața pământului. Vezi și Hartă geologică <noinclude> Precambrian Poziția României între cratonul Panonic, cel Getic și cel Scitic determină structura sa geologică articulată în jurul lanțului Carpatic, parte din orogeneza alpină. Punctul unde cele trei cratoane se întâlnesc este țara Vrancei, epicentrul multor cutremure. În timp ce podișul
Geologie () [Corola-website/Science/298339_a_299668]
-
a descoperit Marea Okhotsk, construind o tabără de iarnă la gură râului Ulya. În 1640, cazacii au navigat pe marea Okhotsk spre sud, atingând gură râului Amur și descoperind insulele Shantar la întoarcere. În 1642, Kurbat Ivanov a desenat prima hartă a extremului orient, conducând un grup de cazaci în 1643 către sudul Munților Baikal și descoperind Lacul Baikal. În 1643, Vasily Poyarkov a traversat Stanovoy și a atins râul Zeya, iar în 1644, a fost primul rus care a atins
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
Srednekolymsk către Arctic, înconjurând Capul Dezhnyoy, traversând strâmtoarea Bering, descoperind Chukotka și Marea Bering. În 1651, Stadukhin a descoperit golful Penzhin și a explorat plajele Kamchatkei. În 1660, Kurbat Ivanov a navigat din golful Anadyr către Capul Dezhnyoy, creând prima hartă care cuprindea strâmtoarea Bering. Rușii își extind frontierele estice, Vladimir Atlasov cucerind Kamchatka și descoperind coasta Arctică și Alaska, încheind marea expediție Nordică din 1733-1743. Rusia , prin intermediul Siberiei, începea să facă comerț cu Chină. A debutat o perioadă de explorare
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
ceea ce i-a permis construirea unor "astrolabi" (instrumente astronomo-geodezice) și a ceasurilor solare. De o importanță istorică deosebită este lucrarea sa "Geographia", în care Ptolemeu folosește o rețea asemănătoare paralelelor și meridianelor, care a servit multe secole în orientarea pe hărți. Tot lui Ptolemeu i se datorează unele denumiri geografice, de exemplu Alouion pentru Marea Britanie. Lui Ptolemeu i se mai datorează lucrarea "Harmonik" de teorie a muzicii, bazată sistemul pitagoreic al numerelor. În optică ("Optik") descrie unele proprietăți ale luminii, în
Ptolemeu () [Corola-website/Science/298397_a_299726]
-
și al patrulea într-un top similar la nivel european. Prima atestare documentară a localității (numită atunci Căbiceni) datează din 1546, într-un act de danie semnat de către domnitorul Petru Rareș. Localitatea este numită pentru prima oară Darabani într-o hartă din 1725, ca apoi să fie amintită în celebra “Catagrafia Moldovei” din 1774. La acea vreme în Darabani locuiau 90 de familii. În 1834, hatmanul și marele logofăt Theodor Balș, proprietarul moșiei Darabani, își inaugurează aici conacul cu douăzeci și patru de
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]
-
Râușor, Lăpușnicu Mare, Pietrele, Rotunda, Buta, Bucura, Zănoaga, Poiana Pelegii, Câmpușel, Stâna de Râu, Râu Mare. Centru al vechiului district hunedorean omonim, spre care gravitau toate localitățile din împrejurimi, orașul Hațeg a constituit un important punct strategic și comercial pe harta Transilvaniei medievale. Cu toate acestea, din punct de vedere bisericesc, comunitatea românească din localitate, umilă ca stare socială, nu a reușit să se remarce în vreun fel pe scena confesională a comitatului. Nobilimea, așezată statornic în Hațeg abia din secolul
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
-lea, în locul acelui edificiu a fost ridicată, la marginea târgului, înspre actualul sat General Berthelot, o biserică de lemn, in care slujeau, în 1681, preoții Gheorghe, Mihai, Gheorghe și Găină; transferată în posesia uniților după 1701, aceasta apare menționată pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773). La o dată neprecizabilă, în paralel cu aceasta s-a ridicat încă un edificiu, tot din bârne, în cimitirul vechi din hotarul nordic al localitătii menționat si el în izvorul cartografic austriac citat; pe un "Liturghier" (București
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
contextul marilor tulburări confesionale de la începutul secolului al XVIII-lea, dată fiind opoziția preoțimii hațegane față de unirea cu Biserica Romei, trebuie să fi apărut și celălalt lăcaș de cult, tot din lemn, aparținător obștii ortodoxe a târgului. Într-adevăr, pe harta iosefină, în partea centrală a localității, este menționat încă un edificiu, din păcate, nu se poate preciza dacă este înaintașul bisericii ortodoxe actuale sau al celei reformate. În tabelele conscripțiilor epocii moderne, aceste lăcașuri de cult apar deja bine individualizate
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
vedere potrivit căruia numele actual se trage de la cuvintele "hîrsîz-ova" ceea ce înseamna "vadul hoților" este cu totul eronat și nerealist din punct de vedere topografic. În documentele cadiilor din perioada stapânirii otomane, cetatea este trecută cu numele Harisova, iar pe hărțile germane din secolele XVII-XVIII o găsim cu numele de Chirschowa, Hirsowe, Kersova, iar în secolul al XIX-lea, Hirsowa. În secolul al XVII-lea celebrul călător Evlia Celebi, care a vizitat localitatea, preciza că numele vine din expresia odovan "hîrs
Hârșova () [Corola-website/Science/297071_a_298400]
-
orașului este râul Crișul Alb cu malurile sale cuprinse de o explozie a vegetației, paradis al păsărilor și cu o faună acvatică de excepție. Cele mai reprezentative fabrici sunt: Bineînțeles că există și alte unități mai mici bine integrate în harta industrială a orașului. Desigur că în următorii ani se așteaptă noi investitori, unii dintre aceștia (F.N.C.) și reprezentanții „Hock Metal Technologies" SRL (fabrică de SDV-uri, cu 200 locuri de muncă) sunt în curs de finalizare a proiectelor, terenurile fiind
Chișineu-Criș () [Corola-website/Science/297091_a_298420]
-
este cunoscută nu numai pentru frumusețea peisajului, dar și pentru personalitățile care au marcat istoria românilor, ca Horea, Cloșca și Crișan, conducătorii răscoalei de la 1784, și Avram Iancu, cel care a adus o contribuție însemnată în cadrul Revoluției de la 1848. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 121), localitatea apare sub numele de „Topanfálva”. La cca 0,5 km spre est de Câmpeni pe hartă este indicat un loc al căutătorilor de aur cu șaitrocul din aluviunile Arieșului („"Gold Wäscherei"”). De-alungul
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
1784, și Avram Iancu, cel care a adus o contribuție însemnată în cadrul Revoluției de la 1848. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 121), localitatea apare sub numele de „Topanfálva”. La cca 0,5 km spre est de Câmpeni pe hartă este indicat un loc al căutătorilor de aur cu șaitrocul din aluviunile Arieșului („"Gold Wäscherei"”). De-alungul unei văi afluente pe dreapta a Arieșului din apropiere sunt marcate numeroase șteampuri pentru prelucrarea minereurilor bogate în aur („"Stampf Mühlen"”). Câmpeniul este atestat
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
stratului de zăpadă este de . Caracteristica zonei Bărăganului este lipsa acută de precipitații în anumite sezoane ale anului, care conduce la un mare deficit de umezeală în sol. Localitatea se caracterizează din punct de vedere geomorfologic ca fiind amplasată conform hărții geologice pe formațiuni cuaternare, predominant fiind nisipul de dună, acoperite cu o pătură de loess cu o grosime de . Din punct de vedere al reliefului, orașul Pogoanele este situat în totalitate în zona de câmpie. Relieful zonei face parte din
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
parte din vestul și nordul Carpaților Vestici Exteriori din Polonia, Ucraina și Slovacia sunt tradițional numiți Beskids. Granița geologică dintre Carpații Vestici și cei Estici, parcurge aproximativ linia (de la sud la nord) dintre orașele Michalovce - Bardejov - Nowy Sącz - Tarnów. În hărțile vechi granița era mai la est - la linia (de la nord la sud) trasata de râurile Sanna și Osława (Polonia) - orașul Snina (Slovacia) - Tur'ia (Ucraina). Biologii, totuși, muta granița și mai la est. Granița dintre Carpații Estici și cei sudici
Munții Carpați () [Corola-website/Science/297117_a_298446]
-
Lămuritor" al științei. A publicat de asemenea "Ghidul lui Asimov în explicarea Bibliei", în două volume -- Vechiul Testament în 1967 și Noul Testament în 1969 --, pe care apoi (în 1981) le-a republicat într-un singur volum de 1300 de pagini. Oferind hărți și tabele, ghidul parcurge toate cărțile Bibliei, în ordine, explicând istoria fiecăreia în parte și influențele politice la care a fost supusă, și detaliind biografiile personajelor importante. A publicat două volume cu caracter autobiografic: "Cu amintiri încă verzi" (1979) și
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
de fapt era pronunțat „"Sachse"”. Alte ipoteze ar fi că: Acest fapt susține ipoteza că în cancelaria maghiară se dorea o diferențiere netă între germanii din Transilvania și din Spiss față de cei așezați în Panonia. Această deosebire apare și în harta publicată de către Mályusz Elemér în 1939 în revista „"Századok"”. Primii coloniști - germani (franci), valoni și flamanzi - au provenit din teritoriile situate în bazinele râurilor Rin și Mozela. Pe lângă coroana maghiară, un rol important în procesul colonizării germane în sudul Transilvaniei
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
săsești respective (ex. la Cluj, Dej, Lona Săsească, Feneșu Săsesc etc). Războaiele purtate de Ungaria și Monarhia Habsburgică împotriva Imperiului Otoman în secolele XVI-XVIII au dus la scăderea numărului sașilor transilvăneni și depopularea unor zone locuite anterior de sași (vezi harta alăturată). Odată cu intrarea Principatului Transilvaniei sub conducere habsburgică, grupul sașilor a început să se revitalizeze. Pe de altă parte, în sec. al XVIII-lea, Curtea de la Viena a colonizat în fundus regius, protestanți austrieci, așa numiții landleri. Dintre sașii transilvăneni
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
a fost adoptat la 16 august 1960. Este de culoare albă și înfățișează harta insulei, în portocaliu (oranj), și două frunze de măslin. Înainte de introducerea drapelului Ciprului, în insulă se foloseau steagurile Greciei și Turciei. Steagul actual a fost creat după un concurs organizat în 1960. Akrotiri și Dhekelia sunt două baze militare suverane
Drapelul Ciprului () [Corola-website/Science/297194_a_298523]
-
Imperii", îl pomenește cu numele de "Solina". Tot cronicile bizantine menționează că flota grecească a trecut pe aici în cadrul expedițiilor de apărare împoriva Bulgarilor, premergătoare bătăliei de la Ongal (anul 680). Apoi, Sulina poate fi întâlnită în mai multe portulane și hărți italiene din secolele XIV și XV, printre care se numără harta întocmită de Pietro Visconti în anul 1327 și portulanul genovez din secolul al XIV-lea, tipărit de către cărturarul Dimitrios Tagias. Cele mai multe informații despre localitatea Sulina încep să apară din
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
că flota grecească a trecut pe aici în cadrul expedițiilor de apărare împoriva Bulgarilor, premergătoare bătăliei de la Ongal (anul 680). Apoi, Sulina poate fi întâlnită în mai multe portulane și hărți italiene din secolele XIV și XV, printre care se numără harta întocmită de Pietro Visconti în anul 1327 și portulanul genovez din secolul al XIV-lea, tipărit de către cărturarul Dimitrios Tagias. Cele mai multe informații despre localitatea Sulina încep să apară din secolul al XVIII-lea, când turcii aleg drumul apei până la Constantinopol
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
(în , în , în ) este un oraș în județul Alba, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința), Abrud-Sat și Soharu, și din satul Gura Cornei. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 136), localitatea apare sub numele de „Abrud Banya”. De-a lungul unei văi („Váljé Korna”) la 1-2 km sud-est de Abrud, pe hartă sunt marcate mai multe șteampuri de prelucrare a minereurilor de aur
Abrud () [Corola-website/Science/297203_a_298532]
-
componente (reședința), Abrud-Sat și Soharu, și din satul Gura Cornei. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 136), localitatea apare sub numele de „Abrud Banya”. De-a lungul unei văi („Váljé Korna”) la 1-2 km sud-est de Abrud, pe hartă sunt marcate mai multe șteampuri de prelucrare a minereurilor de aur („Stampf-Mühlen”). Orașul Abrud este situat în depresiunea Abrudului, un spațiu dominat de un relief vălurit, modelat la contactul dintre Muntele Găina și Munții Metaliferi, adică în estul a ceea ce
Abrud () [Corola-website/Science/297203_a_298532]
-
Hamilton, guvernator al Banatului din partea împăratului Carol al VI-lea, reclădește băile și menționează existența termelor lui Hercules, Higeea și Esculap. Izvorul cu cel mai mare debit este Hercules, care are emergenta sub Hotelul Roman și acolo se înscrie în hartă Baia nr. 9. Stațiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalități, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef și împărăteasa Elisabeta. În 1852 împăratul Austriei considera Băile Herculane ca
Băile Herculane () [Corola-website/Science/297208_a_298537]