19,488 matches
-
și unul rămas de la Eufrosina Lazu (1851). În prezent, prin curtea acestei biserici se intră în cimitirul actual al mănăstirii, amplasat spre nord-vest. Turnul-clopotniță este o construcție masivă din zid, cuprinsă în corpul de chilii de pe latura de est a incintei, construit în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Acest corp de chilii are două nivele, cu prispă largă, sprijinită pe șiruri de coloane din lemn. Amplasat la 80 m est de Biserica "Adormirea Maicii Domnului", turnul-clopotniță are un gang
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
oferă să-i însoțească la mănăstire, dar poetul nu vrea să primească, iar în cele din urmă maica Eugenia le recomandă o maică care urma să le deschidă casa sa drumeților și să le ofere găzduire. Înainte de a intra în incinta monahală, "„trecurăm printr-un sat. Acest sat este format în mare parte de casele călugăriților. Un oraș de călugărițe!”". El descrie casa maicii Eugenia, unde găsește o bibliotecă în care se aflau toate cărțile tipărite până atunci în limba română
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
de protecție antipluviale. Aceste inundații au dus la distrugerea unor bunuri inestimabile ale teatrului și culturii românești, manuscrise și cărți, tablouri și obiecte de recuzită - lucru ce l-a afectat și emoțional. De altfel, tremura pentru orice artefact ce părăsea incinta muzeului, pentru a fi prezentat în alte locuri. În lipsa lui - fiind în concediu medical sau de odihnă - au fost scoase din muzeu piese inestimabile pentru etalarea lor în foaiere nesupravegheate. Pe 8 august 2013, ora 5:45, Ionuț Niculescu ne
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
de către Fl. Costea, el publicând și un amplu studiu pe această temă). În urma acestor cercetări s-a putut constata o continuă locuire a cetății pe întreaga durată a neoliticului, epocii bronzului și cea a fierului. Cetatea era compusă dintr-o incintă împrejmuită cu ziduri dacice, val de pământ și palisade. Aceasta din urmă este presupusă a fi având rol de drum de rond pentru străji ori platformă pentru lupte. În incinta fortificației se mai afla și un turn-locuință. După o vreme
Cetatea de la Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/306591_a_307920]
-
bronzului și cea a fierului. Cetatea era compusă dintr-o incintă împrejmuită cu ziduri dacice, val de pământ și palisade. Aceasta din urmă este presupusă a fi având rol de drum de rond pentru străji ori platformă pentru lupte. În incinta fortificației se mai afla și un turn-locuință. După o vreme, construcțiile s-au înmulțit prin terasarea unei părți a incintei. În acestea s-au descoperit urme de ceramică — atât comună cât și de lux — precum și obiecte de fier. Totodată s-
Cetatea de la Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/306591_a_307920]
-
Aceasta din urmă este presupusă a fi având rol de drum de rond pentru străji ori platformă pentru lupte. În incinta fortificației se mai afla și un turn-locuință. După o vreme, construcțiile s-au înmulțit prin terasarea unei părți a incintei. În acestea s-au descoperit urme de ceramică — atât comună cât și de lux — precum și obiecte de fier. Totodată s-a semnalat existența unei cisterne săpată în stâncă, pentru apă ori provizii. Tot prin metode arheologice a fost stabilit și
Cetatea de la Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/306591_a_307920]
-
în pământ de către călugări și au putrezit. La 12 februarie 1618, domnitorul Radu Mihnea a ridicat biserica la rangul de mănăstire , păstrându-i închinarea la Muntele Sinai. În 1653, arhidiaconul Paul de Alep a menționat existența mai multor case în incinta mănăstirii. În veacul al XVII-lea, Mănăstirea Balica a beneficiat de mai multe danii, în principal de la domnitorii Movilești. Cu toate acestea, războaiele și proasta administrare a averilor sale de către călugării greci au dus mănăstirea la starea de ruină. După cum
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
extins și reparat biserica, adăugându-i un pridvor, acoperind-o di nou, zugrăvind-o pe interior și înzestrând-o cu obiectele de cult necesare, a împrejmuit-o cu ziduri de piatră, a construit un turn-clopotniță deasupra porții, case domnești în incintă, iar, la nord de zidurile mănăstirii, a adus meșteri care au amenajat o grădină cu fel de fel de flori și fântâni arteziene. În spatele mănăstirii, în valea de sub Dealul Cetățuia, s-au barat apele pârâului Nicolina, formându-se un lac
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
de bani"". După cum scrie Neculce, ""Meneh l-au pus la calaur (strajă, n.ns.) și s-au mâniet și au trimis de au strâcat casăle de la Frumoasa"". În primăvara anului 1740, Ghica a pus să se clădească alte case în incinta Mănăstirii Frumoasa. Cronicarul Enache Kogălniceanu a scris următoarele: ""Iară când a fost de primăvară s-au apucat iară de casele domnești de la Frumoasa și le-au isprăvit până în toamnă, după cum se văd și astăzi"". Cronicile vremii menționează că s-au
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
isprăvit până în toamnă, după cum se văd și astăzi"". Cronicile vremii menționează că s-au construit două palate domnești la Frumoasa, unul destinat femeilor (în grădina domnească, deoarece mănăstirea Frumoasa era mănăstire de călugări) și unul destinat domnitorului și boierilor (în incinta mănăstirii). După cum relatează și abatele Giuseppe Boscovich, palatul femeilor era mai mare decât cel din incinta mănăstirii, el fiind descris în detaliu de călătorul străin. Istoricii Dan Bădărău și Ioan Caproșu au presupus că Ghica Vodă ar fi reparat casele
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
palate domnești la Frumoasa, unul destinat femeilor (în grădina domnească, deoarece mănăstirea Frumoasa era mănăstire de călugări) și unul destinat domnitorului și boierilor (în incinta mănăstirii). După cum relatează și abatele Giuseppe Boscovich, palatul femeilor era mai mare decât cel din incinta mănăstirii, el fiind descris în detaliu de călătorul străin. Istoricii Dan Bădărău și Ioan Caproșu au presupus că Ghica Vodă ar fi reparat casele mai vechi din incinta mănăstirii, care fuseseră menționate anterior de către Paul de Alep, iar palatul din afara
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
și abatele Giuseppe Boscovich, palatul femeilor era mai mare decât cel din incinta mănăstirii, el fiind descris în detaliu de călătorul străin. Istoricii Dan Bădărău și Ioan Caproșu au presupus că Ghica Vodă ar fi reparat casele mai vechi din incinta mănăstirii, care fuseseră menționate anterior de către Paul de Alep, iar palatul din afara mănăstirii a fost construit mai târziu. Urmașii la tron ai domnitorului Grigore Ghica au folosit și ei clădirile din complexul mănăstiresc ca reședință de vară, unde se retrăgeau
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
carte a stat aici timp de patru zile, în 1744), Hamza pașa, ginerele sultanului (1762) etc. În perioada domniilor fanariote, noii domnitori făceau uneori popas la Frumoasa înainte de a intra în Iași pentru a fi înscăunați. În anul 1812, în incinta Mănăstirii Frumoasa a fost construită o casă cu parter și etaj, cunoscută sub denumirea de „Palatul de pe ziduri“. Autorul planurilor a fost arhitectul Marin Kubelka. Aici s-a aflat sediul egumeniei, dar în unele perioade locuia aici și domnitorul, egumenul
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
parter și etaj, cunoscută sub denumirea de „Palatul de pe ziduri“. Autorul planurilor a fost arhitectul Marin Kubelka. Aici s-a aflat sediul egumeniei, dar în unele perioade locuia aici și domnitorul, egumenul mutându-se atunci în vechea clădire din sud-vestul incintei. Turnul-clopotniță a fost refăcut în perioada 1819-1833 de către arhimandritul Ioasaf Voinescu, egumenul mănăstirii, după planurile aceluiași arhitect. Actuala clădire a bisericii datează din perioada 1836-1839, fiind ctitoria aceluiași egumen Ioasaf Voinescu, care a rezidit-o din temelie, după cum arată și
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
mutat din casele egumenești ale Mănăstirii Frumoasa într-un depozit de cereale și furaje de pe dealul Copoului (pe Str. Dr. Vicol), ce aparținea Corpului IV Armată. Ocupanții vremelnici ai mănăstirii nu s-au îngrijit de repararea acesteia, unele dependințe din incintă dispărând cu totul, cu excepția unei case mai importante, lipită de zidul sudic al incintei, care a fost demolată de preotul paroh în 1948, șarpanta sa fiind pusă pe foc. După o perioadă destul de tulbure în istoria sa, această ctitorie voievodală
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
de pe dealul Copoului (pe Str. Dr. Vicol), ce aparținea Corpului IV Armată. Ocupanții vremelnici ai mănăstirii nu s-au îngrijit de repararea acesteia, unele dependințe din incintă dispărând cu totul, cu excepția unei case mai importante, lipită de zidul sudic al incintei, care a fost demolată de preotul paroh în 1948, șarpanta sa fiind pusă pe foc. După o perioadă destul de tulbure în istoria sa, această ctitorie voievodală și boierească a redevenit mănăstire, în vara anului 2003, cu binecuvântarea mitropolitului Daniel Ciobotea
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
anul 2004 de către Institutul Național al Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii, și așa-numitele Ruine ale Palatului „pentru femei“. Dan Bădărău și Ioan Caproșu afirmă că aceste ruine nu sunt ale Palatului destinat femeilor (care nu se putea afla în incinta unei mănăstiri de călugări, ci în afara acesteia), ci ale Palatului domnitorului, mai mic decât cel menționat anterior. Domnitorul Moldovei, Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748), care restaurase Mănăstirea Frumoasa începând din 1729, a construit „un ansamblu
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
ansamblu de palate minunate după moda orientală de la Țarigrad“. Peste un deceniu, în timpul ocupației rusești de la 1739, casele clădite de Grigore Ghica la Frumoasa au fost dărâmate. În primăvara anului 1740, Ghica a pus să se clădească alte case în incinta Mănăstirii Frumoasa. Palatul domnesc este construit din piatră, având un parter înălțat de la nivelul pământului, unde se ajungea prin urcarea unor trepte din piatră. La intrare se afla un pridvor deschis, susținut de stâlpi de lemn, de unde se pătrundea într-
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
prin urcarea unor trepte din piatră. La intrare se afla un pridvor deschis, susținut de stâlpi de lemn, de unde se pătrundea într-o sală transversală, continuată cu o încăpere mai mare cu tavanul boltit. Pe toată lungimea fațadei înspre interiorul incintei se aflau două încăperi mai mici. Palatul avea tavanul susținut de pilaștri legați între ei prin niște arcuri de piatră. Sub palat, se aflau niște pivnițe, care se întindeau pe tot subsolul, fiind formate din mai multe încăperi. Până la construirea
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
egumenul se muta în vechea clădire, acesta fiind motivul pentru care a rezistat până în prezent. Ulterior, el a devenit o simplă dependință, fiind folosit ca depozit. În prezent, Palatul domnesc, aflat la mică distanță de turnul-clopotniță, este în ruină. În incinta Mănăstirii Frumoasa se află casa numită „Palatul de pe ziduri“, cu parter și etaj. Palatul a fost construit în anul 1812, după cum atestă devizul de lucrări și alte acte aflate la Arhivele Statului Iași. Construcția s-a efectuat după planurile arhitectului
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
o intrare cum erau cele pentru calești, care astăzi a fost zidită. Astăzi această fațadă iese din planul zidului mănăstirii spre exterior. În „palatul de pe ziduri“ a fost amenajat în anul 1841 paraclisul „Sf. Ecaterina“. Frumoasa și palatul domnesc din incinta ei au continuat să fie preferate ca reședință de vară mai ales în vremea domniei lui Mihail Sturdza (1834-1849) și a lui Grigore Alexandru Ghica (1849-1853 și 1854-1856). După mutarea de aici a închisorii militare a Corpului IV Armată, această
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
parohială. La palatul de pe ziduri s-au efectuat lucrări de consolidare între anii 1966-1970, ultima restaurare datând din perioada 1982-1983. Din construcțiile ridicate de către Grigore al II-lea Ghica, se mai păstrează astăzi zidul de piatră cu metereze care înconjoară incinta, având o înălțime de 4 metri. Pe latura de vest a incintei, la mijloc, se află turnul clopotniță, construit în manieră neoclasică, purtând pe cele patru laturi coloane zvelte în stil ionic. Autorul planului turnului clopotniței este arhitectul Martin Kubelka
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
anii 1966-1970, ultima restaurare datând din perioada 1982-1983. Din construcțiile ridicate de către Grigore al II-lea Ghica, se mai păstrează astăzi zidul de piatră cu metereze care înconjoară incinta, având o înălțime de 4 metri. Pe latura de vest a incintei, la mijloc, se află turnul clopotniță, construit în manieră neoclasică, purtând pe cele patru laturi coloane zvelte în stil ionic. Autorul planului turnului clopotniței este arhitectul Martin Kubelka, care a realizat și planurile „palatului de pe ziduri“. Cum vechiul turn de
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
a zidului turnului: ""Clopotnița bisericii Frumoasa Iași zidită în 1833 s'a renovat în 1952 cu sprijinul Î.P. Mitropolit Sebastian Rusan cu cheltuiala și osârdia Enoriașilor arhitecți A. Ionescu N. Sofronie Meșter Masari Giovani"". Turnul clopotniță și zidul de incintă au fost supuse unor ample lucrări de protecție între anii 1966-1970, cu scopul de a le consolida împotriva alunecărilor de teren (datorate infiltrației apei în sol), precum și a eroziunii materialelor folosite la construcția acestor monumente arhitectonice. Pe latura de est
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
unor ample lucrări de protecție între anii 1966-1970, cu scopul de a le consolida împotriva alunecărilor de teren (datorate infiltrației apei în sol), precum și a eroziunii materialelor folosite la construcția acestor monumente arhitectonice. Pe latura de est a zidurilor de incintă, se poate deschide și astăzi o poartă din lemn cunoscută drept Poarta Spânzuraților. Aceasta este confecționată din lemn și are două uși care se deschid din interior și se închid cu un zăvor. Totuși, neexistând nici un drum de acces astăzi
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]