18,073 matches
-
afla un cartuș de calibrul 12, plin cu balistită. Prin cădere pe tub, cartușul era detonat de un cui percutor aflat la bază și azvârlea proiectilul pe țeavă. După război, compania franceză Brandt a modernizat mortierul Stokes și a îmbunătățit muniția. Noul mortier a fost denumit "Stokes-Brandt de 81 mm Modèle 27" și a fost cel mai modern aruncător la vremea respectivă. Acesta a fost urmat în anul 1931 de "Modèle 27/31", muniția fiind îmbunătățită semnificativ. La începutul celui de-
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
a modernizat mortierul Stokes și a îmbunătățit muniția. Noul mortier a fost denumit "Stokes-Brandt de 81 mm Modèle 27" și a fost cel mai modern aruncător la vremea respectivă. Acesta a fost urmat în anul 1931 de "Modèle 27/31", muniția fiind îmbunătățită semnificativ. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, armata franceză deținea 8000 de aruncătoare "", fiecare regiment de infanterie având la dispoziție opt piese. Aruncătoarele de calibrul 81 mm au fost amplasate și în turele de-a lungul
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
1920, forțele naționale turce au organizat o rebeliune împotriva trupelor franceze care au fost alungate din oraș și care în schimb au asediat orașul. Francezii au adus întăriri din Siria și au izolat practic Antepul, interzicând aprovizionarea acestuia cu arme, muniție, medicamente sau hrană. Locuitorii orașului asediat au suferit puternic datorită lipsurilor și în principal datorită crizei de alimente și, după 10 luni de asediu, au fost nevoiți să se predea. Odată cu trecerea timpuli, forțele naționale turce au înregistrat succese tot
Asediul Antepului () [Corola-website/Science/327256_a_328585]
-
și algerieni ai trupelor coloniale și armeni din Legiunea franco-armeană) a opus o rezistență puternică atacurilor naționaliștilor turci și kurzi timp de 61 de zile. pe 7 aprilie, comandantul francez Hauger, luând în considerație faptul că rezervele de alimente și muniție ale unității sale erau aproape complet epuizate, a încercat să negocieze o încetare a focului. Hauger a cerut în schimbul predării orașului ca turcii să permită plecarea în siguranța a militarilor săi și să garanteze securitatea populației creștine din oraș. Ali
Bătălia de la Urfa () [Corola-website/Science/327262_a_328591]
-
principale: cucerirea orașului Haga și capitularea olandezilor. Ca urmare, armata olandeză a lansat un contraatac câteva ore mai târziu. Contraatacul a început la Ypenburg. În ciuda faptului că erau depășit din punct de vedere numeric și că erau în criză de muniție, grenadierii olandezi și-au croit drum prin luptă până la pozițiile care le-a permis să lanseze bombardamente de artilerie împotriva aeroportului, căruia i-au provocat distrugeri importante. După atacurile olandezilor, germanii au fost siliți să își evacueze trupele din clădirile
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
o înfrângere totală, dar i-a și scos din încercuire. Folosind avantajul terenului și știința condițiilor meteo, el a părăsit teritoriul Tanganyikăi și a trecut în Mozambic. Acolo a distrus câteva forturi și a capturat depozitele militare, reînprospătându-și rezervele de muniții și alimente. În următorii doi ani, Lettow-Vorbeck a pendulat între Mozambic, Rhodesia, Tanganyika și Congo, efectuând raiduri eficiente asupra bazelor militare aliate, dar nerefuzând confruntările deschise desfășurate în condiții prielnice. Astfel a reușit să obțină mai multe victorii, printre care
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
format din Yuichi Akatsu, Siochi Shimada și Kinshichi Kozuka si bineînteles, Onoda, a reușit să supraviețuiască. Aceștia au continuat să folosească tehnici ale luptei de gherilă pentru a hărțui trupele inamice, în timp ce și-au raționalizat strict proviziile de mâncare și muniții, prin suplimentarea rațiilor mici de orez cu banane, nuci de cocos și alte surse de hrană din jungla, precum și prin ceea ce obțineau prin raiduri sporadice asupra fermelor locale. În octombrie 1945, după ce au ucis o vacă dintr-o fermă locală
Hiroo Onoda () [Corola-website/Science/330223_a_331552]
-
echivalentei sale neerlandeze, se îndreptă spre ea, urmat fiind de către De Ruyter. Cele două escadre centrale virară pe un curs paralel și, în ciuda faptului că se aflau în raza de acțiune a tunurilor, printr-un consimțământ mutual, indus probabil de muniția pe terminate, se abținură de a se mai bombarda. La orele 4 după-amiaza, escadrele centrale și ariergărzile se reuniră de ambele părți și în jurul orei 5 a fost reluată lupta. Rupert arboră semnalul de formare a linie de-a lungul
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
Medalia Aeronautică de Război, iar Gheorghe Ernest cu Crucea „Meritul Sanitar”. La 6 noiembrie escadrila a încheiat campania și a fost retrasă la București. Prin reorganizare, la 10 aprilie 1942 s-a înființat "Grupul Aerotransport Militar", care efectua aprovizionare cu muniție și materiale, realiza legături, transporta personal militar etc. Grupul era format din piloți ai LARES, și cei ai Escadrilei Albe și era condus de cpt. cdor. Octav Grigoriu. Grupul era format din "Escadrila 105 Transport Greu", dotată cu avioane Junkers
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
pripită și de modernizare a forțelor armate a fost astfel lansată. Proiectul a început în primăvara anului 1917, iar voluntarii au fost acceptați. Patru milioane de oameni și mii de femei s-au alăturat serviciilor pentru durată. În ceea ce privește producția de muniții, la 15 luni de la aprilie 1917, s-a ajuns la o paradă uimitoare de greșeli, entuziasm greșit, și confuzie. Americanii au fost destul de dispuși, dar ei nu își știau rolul lor corect . Tipic confuziei, a fost lipsa de cărbune care
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
pe durata, închiderea fabricilor o zi pe saptamana pentru a economisi combustibil, precum și aplicarea unui sistem riguros de priorități. În martie 1918 , criza cărbunilor se încheiase. Femeile au lucrat pe liniile de asamblare din fabrici, care produceau tancuri, camioane și muniții. Pentru prima dată, magazine angajau femeile afro-americane că operatorii de lift și chelnerițe la cafenele. Food Administration a ajutat gospodinele să prepare alimente nutritive și disponibile. Starea de spirit a femeilor a rămas ridicată, milioane de oameni s-au alăturat
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
de concentrare. Orașul vechi a fost jefuit și multe opere de artă au fost furate. Muzee, școli și teatre au fost închise. Profesorii au fost arestați. Sinagogile au fost devastate, jefuite de obiecte de ceremonie și transformat în depozite de muniții, echipamente de stingere a incendiilor. Pe 18 ianuarie 1945, forțele sovietice aparținând celui de-al doilea Front ucrainean, sub comanda mareșalului Ivan Konev a intrat în Cracovia forțând armata germană să se retragă. Cracovia a apărut ca un oraș liber
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
perioada interbelică, în industria românească de armament s-a investit masiv. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în Regatul României se puteau fabrica arme de foc, tunuri antitanc, de câmp și antiaeriene, avioane de luptă, nave militare și muniții. Fabricile de război au fost desființate la sfârșitul războiului din cauza prevederilor Tratatului de Pace de la Paris din 1947. În anii 1950, la îndemnul Uniunii Sovietice, au fost reînființate fabricile de armament, însă România a rămas în continuare dependentă de importurile
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
au fost desființate la sfârșitul războiului din cauza prevederilor Tratatului de Pace de la Paris din 1947. În anii 1950, la îndemnul Uniunii Sovietice, au fost reînființate fabricile de armament, însă România a rămas în continuare dependentă de importurile de armament și muniții din URSS. Procesul de modernizare și augmentare al industriei de armament a fost accelerat după anul 1968, în urma răcirii relațiilor cu Uniunea Sovietică. Autoritățile de la București au solicitat licențe de fabricație, însă produsele fabricate în România aveau un cost mai
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
În anul 1860, ministrul de război de la vremea respectivă, generalul Ioan Emanoil Florescu, a decis să-l trimită în Belgia, la o fabrică de armament din Anvers, pe căpitanul de artilerie Enric Herkt pentru a studia procesul de fabricație a muniției, în vederea înființării unei fabrici similare în Principatele Unite. În 1861, căpitanul Herkt s-a întors din Belgia cu un proiect privind construirea unei "capsulării". Acesta a fost aprobat de domnitorul Cuza, care a decis înființarea „Direcției stabilimentelor de material de
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
50.000 de cartușe pentru pușca model 1879, 100.000 de cartușe pentru pistolul semiautomat model 1912 Steyr, 30.000 de cartușe pentru revolverul model 1896, câte 2500 de tuburi-cartuș și focoase de artilerie, precum și multe alte componente ale unor muniții. Din 1913, s-a asimilat în producție proiectilul unic pentru tunul de câmp 75 mm model 1904 și proiectilul pentru obuzierul greu de 150 mm. Proiectilele din fontă încărcate cu pulbere neagră au fost înlocuite de proiectilele din oțel cu
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
ordona Arsenalului de Construcții al Armatei din București construirea unui avion după indicațiile și sub supravegherea lui Aurel Vlaicu. După Primul Război Mondial, fabricile de armament din țară s-au ocupat în principal cu recondiționarea și repararea armamentului și a muniției din dotare. Două noi arsenale de construcții au fost construite la Sibiu și Roman. Pirotehnia Armatei a recondiționat peste 5,6 milioane de proiectile și a fabricat aproximativ un miliard de cartușe, fiind aprovizionată de Fabrica de Pulbere în acest
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
Un program de înzestrare fără precedent a fost demarat în anul 1935. Acesta cuprindea atât reorganizarea și modernizarea fabricilor existente, cât și înființarea unor noi fabrici de armament. În Regatul României urmau a fi fabricate tunuri, armament portativ de infanterie, muniții, chesoane și antetrene pentru piesele de artilerie, trăsuri pentru logistică și aparatură optică sub supravegherea și îndrumarea Inspectoratului Tehnic al Armatei. Astfel, înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, la Uzinele Reșița erau fabricate sub licență tunuri antiaeriene Vickers-Reșița de
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
erau fabricate sub licență tunuri antiaeriene automate de calibrul 37 mm Rheinmetall Model 1939 și unele componente ale tunului antiaerian Vickers-Reșița de calibrul 75 mm. Uzinele Concordia din Ploiești fabricau sub licență tunuri antitanc de calibrul 47 mm Schneider-Concordia și muniția respectivă. La Uzinele Voina din Brașov era repartizată producția aruncătoarelor Brandt de calibrul 60 mm Model 1935 și 81,4 mm Model 1927/31 și muniția acestora. La Uzinele Copșa Mică-Cugir erau fabricate sub licență puști-mitralieră ZB vz. 30 și
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
Concordia din Ploiești fabricau sub licență tunuri antitanc de calibrul 47 mm Schneider-Concordia și muniția respectivă. La Uzinele Voina din Brașov era repartizată producția aruncătoarelor Brandt de calibrul 60 mm Model 1935 și 81,4 mm Model 1927/31 și muniția acestora. La Uzinele Copșa Mică-Cugir erau fabricate sub licență puști-mitralieră ZB vz. 30 și cartușe (în timpul războiului au fost fabricate și pistoale-mitralieră Orița). Arsenalul Armatei fabrica grenade și corpuri de proiectile, iar Pirotehnia se ocupa de grenade și cartușe. La
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
corpuri de proiectile, iar la Uzinele Titan-Nădrag-Calan erau fabricate grenade și corpuri de proiectile. Uzinele Malaxa fabricau focoase și corpuri de artilerie. Tot aici erau asamblate și șeniletele Renault UE, fabricate în Franța. Uzinele Costinescu din Sinaia aprovizionau armata cu muniție antitanc și corpuri de proiectile, iar uzinele Lemaître, Wolff, Schell și Vulcan din București asigurau corpuri de proiectile și unele reparații. Explozivii și pulberile erau fabricate de Pulberăria Armatei și de Fabrica de explozivi. Producția chesoanelor, antetrenelor și trăsurilor era
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
multor nave de luptă. Monitoarele de pe Dunăre au fost modernizate între anii 1937-1943 la Galați. După un an și jumătate de la semnarea Tratatului de Pace de la Paris din 1947, guvernul de la București a decis reînființarea unor fabrici de armament și muniții, în ciuda protestelor venite din partea conducerii Statelor Unite ale Americii și guvernului Marii Britanii. În urma reuniunii de la Moscova din ianuarie 1951, guvernul comunist de la București a hotărât achiziționarea unor mașini-unelte și instalații în vederea augmentării industriei de apărare. Astfel, la începutul anilor 1960, în România erau
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
PPȘ-41, aruncătoare de grenade antitanc AG-2, aruncătoare de flăcări LPO-50, mitraliere antiaeriene grele ZU-2 de calibrul 14,5 mm, detectoare de mine UMIV-1, pod de pontoane P.R. 60, măști contra gaze model 1952 și 1958, precum și diverse alte echipamente și muniții. În ciuda sprijinului acordat de URSS, industria de armament din România a întâmpinat serioase dificultăți în asimilarea unor elemente electronice și electrotehnice. În anul 1965, doar 27% din tehnica armatei era fabricată în țară, restul echipamentelor fiind importate din alte țări
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
țări (în principal, URSS). În urma invadării Cehoslovaciei, procesul de augmentare al industriei de apărare din România a fost accelerat, fiind asimilate în producție numeroase echipamente, în concepție proprie sau sub licență. În cadrul Institutului 111 (Institutul de Cercetări și Proiectări Armament, Muniții și Aparatură Optică) erau concepute majoritatea echipamentelor terestre, iar la Institutul 222 erau dezvoltate produsele aerospațiale. Producția armamentului ușor era repartizată Uzinelor Mecanice din Cugir, Sadu și Mija (pistoale Carpați și TTC, pistoale-mitralieră PM md. 63/65, pușca automată PA
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
guru-ul fuge și este urmărit de locatari și bătut. Chemați la fața locului, milițienii îl arestează pe Siseanu. El este judecat de tribunal pentru infracțiunile de înșelătorie, șantaj, practicarea de jocuri de noroc, calomnie și nerespectarea regimului armelor și munițiilor. Judecătorul îl găsește vinovat și-l condamnă la șapte ani de închisoare. Rămas singur în boxa acuzaților dintr-o sală pustie, Siseanu se adresează unui univers „ostil” și amenință să dea în judecată pe toată lumea. Filmul conține unele inconsecvențe: titlul
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]