18,106 matches
-
de comportare, de activități. Cunoașterea și asumarea miturilor permite accesul omului la sacralitate, integrarea sacrului în viața omului, trăirea lui în lumea sacrului și îngemănarea sacrului cu profanul. Cunoașterea și asumarea mitului înseamnă pentru om, după Lucian Blaga, revelarea misterului, privilegiul de a trăi întru mister și revelare, ceea ce reflectă nevoia de religiozitate primară, cunoașterea unei realități originare ce codifică credințe, aspirații morale, imperative, constrângeri și interdicții morale, acțiuni practice întemeiate pe înțelepciune. În construcția mitică de creație teogonică, cosmogonică și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
alăturate sau interioare. Haremuri aveau și prinții și înalții dregători. Unele împărătese și prințese își rezervau plăcerea și capriciul de a se desfăta în haremuri masculine. Femeile care intrau în sfera preferințelor împăratului, prințului sau înaltului demnitar se bucurau de privilegii deosebite: primeau pavilioane, aveau servitori, bani, haine somptuoase, bijuterii. Cele care ofereau suveranilor moștenitori băieții erau preferați, ocupau ranguri superioare de soții și concubine de rang superior. De aceea, pentru a ajunge în asemenea poziții râvnite, femeile aflate în concurență
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
după competențe, obținea permisiunea demiterii slujbașilor infideli, se răzbuna pe adversari și oameni incomozi. Avea corpul ei de spioni împărăteasa de care se folosea pentru a-și pune în practică hotărârile. Inteligentă și abilă, intervenea în reorganizarea administrativă, în reducerea privilegiilor nobililor. Se implica și în politica externă a imperiului care avea ca scop unirea Imperiul Roman de Apus cu cel de Răsărit. De aceea generalul Belizarie (505-565) a fost trimis în fruntea armatei să recucerească Italia, să lupte cu goții
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a doua ca rang în harem după împărăteasă. Împăratul, căzut în transă, îi compunea cântece și îi dedica poezii. Îi satisfăcea orice dorință. Era copleșită cu daruri scumpe, cu suluri de țesături de brocart, cu bijuterii, îi acorda onoruri și privilegii nu numai ei dar și familiei. Rudele ei, încălcându-se regulile etichetei, erau primite la Curte, astfel încât clanul Yang devenise tot mai sfidător. Mai mult, vărul ei, Yang Guozhong, i-a cerut împăratului încuviințarea ridicării unui templu memorial pentru tatăl
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
creat de femeile frumoase de la Curtea sa, una dintre favorite a fost Françoise de Chateaubriant. Ea și soțul ei au fost invitați la botezul Delfinului (viitorul rege Henric al II-lea). Cel puțin opt ani Françoise s-a bucurat de privilegiul de a-i fi favorită, metresă en titre, suveranului pe care l-a inspirat în a scrie versuri; și ea era autoarea unor versuri. De îndată ce interesul regelui s-a îndreptat spre altă frumusețe, aceasta fiind Anne de Pisseleu, viitoarea ducesă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ce a determinat creșterea prestigiului ei la curțile europene. I s-a propus, de către Comisia Legislativă, în 1767, apoi în 1780, apelativul "cea Mare" pe care, diplomatic, l-a refuzat. Unii nobili erau nemulțumiți de politica economică a țarinei, întrucît privilegiile lor erau afectate. Încercase să îmbunătățească situația iobagilor, a renunțat, a generalizat și a întărit iobăgia. Între timp situația țăranilor se înrăutățise, ceea ce a dus la declanșarea răscoalei conduse de cazacul Emilian Pugaciov (1774-1775) care își revendica și dreptul de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
amantă oficială. Favorita regelui Bavariei primea daruri din partea regelui o rentă ce-i permitea să locuiască într-o vilă elegantă, bijuterii, titlul de contesă de Landsfeldt și apoi cel de baroană de Rosenthal. Nu se mulțumea frumoasa dansatoare cu aceste privilegii și se amesteca în politică, decidea numirea unor demnitari. Cu cei care nu o agreau era violentă verbal și fizic. Cetățenii münchenezi, prinși de febra anului revoluționar 1848, erau revoltați de implicarea regelui în această relație, dat fiind reputația ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ar fi vrut să se căsătorească. Și-a făcut un aliat de nădejde din eunucul Li Lianying, amantul ei secret. În 1842 se semnase Tratatul de la Nanjing cu Anglia, după războiul opiumului. În 1854 englezii doreau revizuirea tratatului și noi privilegii comerciale ce au fost acceptate în 1858. Împăratul a plătit despăgubiri mari Angliei, patru milioane liang de argint, Franței, două milioane. Occidentalii au ocupat Cantonul / Guangzhou, au ajuns la Beijing și, uimiți de bogăția palatului, l-au incendiat și l-au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cărui picioare și cap nu vor răspunde unui tip unic. Pictorii și poeții, totdeauna, au avut puterea plină de justețe de a îndrăzni orice, știu asta, și eu nu fac decât să cer și să acord rând pe rând un privilegiu, dar nu chiar până acolo încât să pun laolaltă animale pașnice și fiare, să împerechez șerpii cu păsările, mieii cu tigrii."27 Regulile lui Horațiu sunt dictate din grija de a păstra unitatea și verosimilul piesei de teatru. El reia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nici apartamentul Cleopatrei, nici cel al lui Rodogune în piesa cu același titlu, nici cel al lui Focas, al lui Leontine sau Pulheria, în Héraclius; ci o sală spre care se deschid mai multe apartamente, căreia i-aș atribui două privilegii: unul, ca fiecare din cei care vorbesc aici să o facă cu aceeași discreție ca și cum s-ar presupune că ar fi în camera lui; celălalt, ca în loc să intre în obiceiul comun de bună cuviință ca cei care ocupă scena să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care consideră ca un element esențial serviciul făcut altora, fără a gândi la avantaje personale; criteriile acestei teorii sunt: competența, servirea clienților, un cod de etică profesională; b. teoria schimbului care consideră acțiunea umană în funcție de un câștig personal; se consideră privilegii tradiționale ale profesorilor: un grad de autonomie, un salariu asigurat, o competiție restrânsă. Din această perspectivă se pune întrebarea: ce câștigă profesorul într-o cooperare cu familia? Se apreciază ca acest câștig poate fi un statut revalorizator în ochii societății
Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
ce s-a petrecut În societatea românească spre finele secolului XVIII, când regimul fanariot devenise de nesuportat și, În egală măsură, ineficient. În acest context, boierimea românească sub influența ideilor luministe, a cristalizării spiritului și programului național a pretins „vechile privilegii ale țării”, adică Înlăturarea domniilor fanariote și instituirea domniei pe viață și ereditară prin alegerea unui domn din rândurile ei. Revenirea la domniile pământene, acceptată de Poartă, a intrat În vigoare din 1822, ca numai după cinci ani, prin Convenția
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
ca printr-un „veac de iarnă”, răbdând povara umilinței, dar răzvrătindu-se atunci când ajunge la capătul răbdării. Ce poate să însemne pentru greu încercatul domn puterea în împrejurări mereu neprielnice, dacă nu renunțare, jertfă (laitmotiv la O.): „Domnia nu e privilegiu. E jertfă de sine. Datorie.” Legenda Meșterului Manole vălurește peste aceste gânduri cu sonorități retorice. Drama în care se zbuciumă exponențialul domn nu exprimă impasul unui eu repliat în solitudine, ci angajează soarta unei colectivități („Eu nu-mi apăr numele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
antică a mitului, În timp ce În varianta asiriană este vorba despre Ninurtaxe "Ninurta", iar Într-un imn al suveranului asirian Assurbanipal (668-629 Î.Hr.), despre Mardukxe "Marduk". Din păcate, nu deținem tot mitul lui Anzûxe "Anzû". Partea păstrată scoate În evidență privilegiul de a dețin „Tablele Destinelor”. Partea finală, care lipsește, conținea, desigur, istoria recuperării „Tablelor Destinelor”, pe care le acaparase vulturul. Dar aceste două mituri nu epuizează doctrina mesopotamiană despre destinul care guvernează Întreaga lume. Această doctrină privește și faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cult, erau considerate adevărate cetăți sacre, deși nu le cunoaștem cu exactitate orânduirea (Archi, 1975). Este vorba despre vechile cetăți hatice, amintite mai sus, Arinnaxe "Arinna", Nerikxe "Nerik", Zippalanda, pentru care legile hitite prevedeau, Încă din cele mai vechi timpuri, privilegii speciale și scutiri de la plata dărilor. Putem să presupunem că În epoca lui Șuppiluliuma I, statutul de cetate sacră se extinsese și la Kummannixe "Kummanni", unde suveranul hitit l-a pus preot pe fiul său Telipinuxe "Telipinu", devenit mai apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai apoi rege al Alepului, cetate care era centrul principal al cultului zeului furtunii din Siria nordică. În tratatul cu Kuruntaxe "Kurunta", Tut¿alliya al III/IV-lea prevede mai apoi pentru cetatea Tar¿untașșa o serie de scutiri și privilegii asemănătoare cu cele În vigoare pentru capitala Hattușaș, astfel Încât pentru aceste două centre se configurează condiția de cetăți sacre (vezi subcapitolul 2). 5. CULTULTC "5. CULTUL" 1. Raportul om-zeutc "1. Raportul om‑zeu" Concepția pe care hitiții o au despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
singur zeu, Dionysosxe "Dionysos", este invocat ca heros 1 Într-un imn. Dar Dionysos, care avea și un mormânt la Delfi, a fost primit În Olimpxe "Olimp", În timp ce eroii Își Încheie existența pe pământ sau, În unele cazuri, pot avea privilegiul de a fi mutați În Insulele celor Fericiți, unde Îi așteaptă o nouă viață, Într-un loc paradiziac situat „la marginile pământului” (Hesiod, Munci și zile, 166-173). Adesea În cult ei sunt puși În legătură cu o zeitate, ca Erechtheus cu Atenaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
expediția lui Tezeu care coboară În lumea subpământeană Împreună cu Pirithousxe "Pirithous" ca să o răpească pe Persefonaxe "Persefona" este un act transgresiv, nu diferit de cel al lui Sisifxe "Sisif" care Înlănțuie moartea. Transgresiv este și Tantalxe "Tantal", care profită de privilegiul care Îi fusese acordat de către zei, cel de a lua parte la banchetele lor ca să răspândească printre oameni nectarul, ambrozia și „misterele” lor: un act de hybris ce are scopul de a le obține oamenilor nemurirea. Apare astfel un soi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1. Un politeism pentru cetatetc "1. Un politeism pentru cetate" Odată cu afirmarea instituției polisului, condiția cetățeanului pare să prevaleze asupra identității etnice comune a grecilor. Dacă veacul al VII-lea indică, poate, abandonarea instituției monarhice În favoarea familiilor aristocratice, odată cu cetatea privilegiile nobiliare sunt abolite progresiv și asumate de aceasta din urmă, care Își ia sarcina celebrării cultelor, subordonându-și și rolul sacerdotal ale acelor gene. Funcția familiei nu este Însă refuzată, ci proiectată la originea polisului Într-o Îndoielnică istorie evolutivă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Eleusis, În casele căruia Demetra aflase găzduire după ce părăsise Olimpul supărată pe Zeusxe "Zeus", care Îi dăduse voie lui Hadesxe "Hades", stăpânul Infernului, să o răpească pe Cora și să o ia de soție. Ceea ce trebuia să fie un privilegiu individual, zădărnicit de Metaniraxe "Metanira", mama micuțului, a devenit un avantaj colectiv, dar Demophon, ținut În brațele zeiței, a fost oricum, prin tratamentul pe care l-a primit, „cel dintâi inițiat” și, prin urmare, „cel dintâi om” sub semnul culturii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Atena, era ales preotul lui Poseidonxe "Poseidon" Erehteusxe "Erehteus" și al Atenei Polias sau Butipoi și Taulonides, cărora le era Încredințată, tot la Atena, desfășurarea bufoniilor. Dar În epoca polisului cultele controlate de aceste gene sacerdotale Își pierd caracterul unui privilegiu ereditar, fiind și ele absorbite În dimensiunea publică a cetății. Adică sunt tot culte publice, chiar dacă cetatea făcea distincție Între sacerdoțiile nobiliare și sacerdoțiile democratice. Așadar, În Grecia, sacerdoțiul se dovedește o funcție onorifică, având o durată de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lumea pământească la care ajung stăpânii din Etruria, pe care ei, prin picturile și sarcofagele mormintelor lor, au vrut să o transmită posterității ca mărturie a unei credințe de neclintit, nutrită În propriile Învățături, În propriile rituri și În propriile privilegii. BibliografieTC "Bibliografie" Sunt semnalate numai lucrările și articolele cu caracter general. Bayet, J. (1929), Herclé. Etude critique sur les principaux monuments relatifs à l’Hercule étrusque, Paris. Bloch, R. (1976), Prodigi e divinazione nel mondo antico, Milano. Catalano, P. (1966
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iudaismul a primit o situare precisă. În mod analog cu hotărârile luate de pontifi pentru continuarea vechilor culte În noile municipia romane, evreilor le-a fost garantată practica „legilor părinților”. Mai mult, cetățenilor evrei le-a fost acordat până și privilegiul de a fi scutiți de serviciul militar și cel de a nu fi duși la tribunal În zi de sabat. La Roma au fost stabilite pentru evrei scadențe aparte atunci când daniile de bani sau de grâu urmau să cadă În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu fi duși la tribunal În zi de sabat. La Roma au fost stabilite pentru evrei scadențe aparte atunci când daniile de bani sau de grâu urmau să cadă În zi de sabat (Filon, Legatio ad Gaium, 158). La baza acestor privilegii stă o serie de convenții, pe care le-am putea numi de drept internaționale, stipulate Între Înalții magistrați romani și regii, etnarhii și marii preoți evrei. Această serie Începe cu pactul pe care Roma Îl Încheiase odinioară cu Macabeii Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
loc „...În care puteți să vă Înființați cultul și arhiva”1. Asociația are nevoie de ustensile pentru cult: statuie, vatră, tămâie, vase pentru libații; În arhivă sunt păstrate statutele, calendarul cultual, lista membrilor și a funcționarilor, a donațiilor și a privilegiilor. Edificiul lor (schola) se poate afla În preajma unui sanctuar, ca În cazul unei schola hastiferorum lângă aedes Bellonae, În curtea interioară a templului zeiței Mater Magnaxe "Mater Magna" de la Ostia. Finalitatea specific religioasă a asociației este garantată de stat (Marcianus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]