19,515 matches
-
a lungul secolelor, această localitate a devenit un centru al intelectualilor polonez evrei, devenind centrul cultural și spiritual, în care și-au desfășurat activitatea mai mulți teologi de renume. Dezvoltarea Kazimierz a încetinit în secolul al XVII-lea, când curtea regală s-a mutat la Varșovia, astfel încât meșteșugarii și artiștii au pierdut comenzi profitabile. În timpul războaielor cu suedezii orașul a fost jefuit de ambele părți opuse. După prăbușirea statului polonez, orașul a intrat sub stăpânirea austriacă, iar Kazimierz a devenit o
Kazimierz () [Corola-website/Science/329510_a_330839]
-
și co-domnitor până în 1352, este posibil ca napolitanii să-l fi considerat monarhul lor din momentul în care a început să se comporte ca atare. Ludovic a profitat de turbulențele provocate de un alt atac maghiar pentru a smulge autoritatea regală completă de la soția sa. El a îndepartat toți susținătorii ei, l-a doborât pe favoritul ei, Enrico Caracciolo, pe care l-a acuzat de adulter în aprilie 1349 și pe care, foarte probabil, l-a executat. În 1350, regele Ungariei
Ludovic I de Neapole () [Corola-website/Science/330927_a_332256]
-
Constantin cavaler de Flondor (n. 14 februarie 1889, Roman, județul Neamț - d. 15 iunie 1942, Cernăuți), a fost un jurist și diplomat (ministru plenipotențiar) român, apoi mareșal al Curții Regale. Constantin provenea din una dintre cele mai vechi familii boierești din Bucovina - începând cu Mic Albu, boier descălecător din Maramureș - membrii ei deținând dregătorii încă din secolul al XVI-lea. Ioan Flondor (1710-1784), vornic de Câmpulung Rusesc, strămoșul tuturor Flondorenilor
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]
-
în două părți. Străbunicul viitorului diplomat, Nicolae, a moștenit Storojinețul. Gheorghe, fiul acestui Nicolae, a fost tatăl dirijorului și compozitorului Tudor cavaler de Flondor. Tudor (1862-1908) în sfârșit, căsătorit cu Maria Ciuntu (1865-1950), a fost părintele lui Constantin. Ultimul rezident regal al Bucovinei, Gheorghe Flondor a fost fratele cel mai tanăr al lui Constantin. După absolvirea studiilor secundare la Liceul German din Cernăuți (k.k. Ober-Gymnasium in Czernowitz) cu diplomă de bacalaureat în 1908, a studiat la Facultatea de Drept a
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]
-
a îndeplinit cu succes diferite însărcinări într-o serie de capitale europene: Sofia, Stockholm, Helsinki și Copenhaga. În perioada activității sale din minister ocupă printre altele funcția de director al Cancelariei Ordinelor. În 1937 a fost numit mareșal al curții regale și președinte al Societății de Radio. A păstrat postul de mareșal până în 1939. În acest timp l-a însoțit în această funcție pe regele Carol al II-lea cu ocazia vizitei sale în Marea Britanie (15-18 noiembrie 1938), alături de ministrul afacerilor
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]
-
Bayt-u-d-Dīn") și în cadrul altor festivaluri din Jaraș, Rabat, Bosra, Tunis, Al Ain. Pe scena din Paris a concetat de două ori, în 1993 și 1998, la deschiderea Operei din Damasc, în Sala de Concerte în Grecia, în Londra în Sala Regală Albert. Prezența ei a ajuns și în Canada în 2003 și New York. În 2010 a făcut parte din festivalul anual din Maroc, Festivalul Mawazine, iar în 2011 a participat la Festivalul Internațional Jounieh. Majida a avut ocazia să concerteze în
Majida El Roumi () [Corola-website/Science/330933_a_332262]
-
membru al consiliului de administrație al companiei Silatech. Ameera provine din clasa de mijloc, din tribul Al-‘Utaibi din regiunea Najd. Ea a obținut titlul de prințesă în urma căsătoriei cu prințul saudit Al-Waleed bin Talal. Spre deosebire de celelalte femei din familiile regale din Arabia Saudită, Ameera este recunoscută ca fiind singura prințesă saudită care și-a însoțit și reprezentat soțul de multe ori în deplasările sale în străinătate. Acest lucru a condus la o creștere socială semnificativă în rândul poporului saudit, mai ales
Ameera al-Taweel () [Corola-website/Science/330945_a_332274]
-
implicat. Un mare număr de acte poartă prin natura sistemului monarhiei constituționale antetul regelui, fără ca acesta să fi avut vreo contribuție la elaborarea lor; astfel de documente nu au fost incluse în prezenta listă. -------- 1927 Întrucât este un minor, atribuțiile regale și tutela copilului sunt asigurate de regența regală. Copilul este crescut de mama sa, principesa Elena, locuind în vila de la Șosea cunoscută și drept Palatul Kiseleff. Carol, aflat în Franța, speculează situația internă și tatonează terenul în vederea unei reîntoarceri. Politicianul
Cronologia regelui Mihai () [Corola-website/Science/330961_a_332290]
-
natura sistemului monarhiei constituționale antetul regelui, fără ca acesta să fi avut vreo contribuție la elaborarea lor; astfel de documente nu au fost incluse în prezenta listă. -------- 1927 Întrucât este un minor, atribuțiile regale și tutela copilului sunt asigurate de regența regală. Copilul este crescut de mama sa, principesa Elena, locuind în vila de la Șosea cunoscută și drept Palatul Kiseleff. Carol, aflat în Franța, speculează situația internă și tatonează terenul în vederea unei reîntoarceri. Politicianul Ionel Brătianu, artizanul și garantul îndepărtării de la succesiunea
Cronologia regelui Mihai () [Corola-website/Science/330961_a_332290]
-
își asume în ciuda presiunilor responsabilitatea pentru menținerea acestei stări de fapt, noul rege a început o campanie de șicane împotriva acesteia, neezitând să-și folosească fiul drept instrument. În primă fază, ziua „voievodului” era petrecută sub tutela tatălui, în Palatul Regal, iar seara principele se întorcea la vila de la Șosea a mamei sale. -------- 1930 -------- 1931 -------- 1932 -------- 1933 -------- 1934 -------- 1935 -------- 1936 -------- 1937 -------- 1938 -------- 1939 -------- 1940 După pierderile teritoriale din 1940, încheiate cu acceptarea Dictatului de la Viena, popularitatea lui Carol al II-lea
Cronologia regelui Mihai () [Corola-website/Science/330961_a_332290]
-
sporite, apoi îl obligă pe monarh să abdice. Odată cu abdicarea lui Carol al II-lea, începe a doua perioadă de domnie a regelui Mihai. Inițial este lipsit de orice atribuții și izolat de evenimentele politice, între generalul Antonescu și familia regală crescând o antipatie care se manifestă prin sfidări și ieșiri necontrolate ale generalului, care este însă conștient de potențialul monarhiei ca sursă de legitimitate pentru dictatura sa. Cu cât soarta războiului se întoarce, poziția regelui se întărește, culminând cu victoria
Cronologia regelui Mihai () [Corola-website/Science/330961_a_332290]
-
a regelui, principesa Margareta, se căsătorește în 1997 cu actorul Radu Duda, un fapt controversat, speculându-se că Duda are relații cu fosta Securitate. După 2000, are loc o reconciliere a fostului suveran cu Ion Iliescu, fiind criticată apropierea Casei regale de Partidul Social Democrat. În 2003, Mihai îi înmânează prim-ministrului Adrian Năstase un premiu din partea unei reviste tabloide. Regele dobândește în natură conacul de la Săvârșin și apoi alte proprietăți, printre care castelul Peleș. -------- [[1997]] -------- [[1998]] -------- [[1999]] -------- [[2000]] -------- [[2001]] -------- [[2002
Cronologia regelui Mihai () [Corola-website/Science/330961_a_332290]
-
(sau Æțeling, Aetheling, Atheling, Etheling) sau Edgar al II-lea (c. 1051 - c. 1126) a fost ultimul membru pe linie masculină a casei regale de Wessex. A fost proclamat rege al Angliei în 1066 dar niciodată încoronat. Edgar s-a născut în Ungaria, unde tatăl său Eduard a trăit mare parte în exil, fiind trimis după moartea lui Edmund și după cucerirea Angliei de către
Edgar Ætheling () [Corola-website/Science/330968_a_332297]
-
bine planificat și organizat, având și un sistem subteran de canalizare unitară a apelor. În insula Creta există conducte de canalizare din teracotă care datează din perioada civilizației minoice, 3000 - 100 î.Hr., iar unele conducte sunt folosite și astăzi. Palatul regal din Cnossos a fost dotat cu o toaletă cu șezut confecționat din lemn și cu rezervor de apă aflat la înălțime, în care se colecta apă pluvială. Canalizările deschise ale Atenei antice executate încă din anul 500 î.Hr. deversau apa
Canalizare menajeră () [Corola-website/Science/330966_a_332295]
-
întors în Anglia pentru a se alătura unei revolte răspândite în nord. La sfârșitul anului 1070, Malcolm s-a căsătorit cu sora lui Edgar, Margareta de Wessex, viitoarea Sfântă Margareta a Scoției. Numele copiilor ei reprezintă o rupere a tradiților Regale Scoțiene, cum ar fi Malcolm, Cináed and Áed. Fii lui Margareta au fost: Eduard, numit după tatăl ei, Eduard Exilatul; Edmund, după bunicul ei, Edmund Ironside, Ethelre după stră-stră bunicul Edgar Nepregătitul. După mai multe încercări de a prelua puterea
Malcolm al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/330997_a_332326]
-
teatru: Bayaz demonstrează că regele mai are un urmaș, bastard, iar acesta n-ar fi nimeni altul decât Jezal dan Luthar. Noul rege este încoronat și se căsătorește cu o prințesă styriană, dar Glokta este pus să verifice autenticitatea originii regale a lui Jezal. Ancheta sa este oprită de conducătorii băncii care-l ajutaseră financiar să organizeze apărarea Dagoskăi în fața gurkienilor. Mai mult, aceștia îi cer să-și spioneze superiorul, pe Arhilectorul Sult. Glokta se simte prins în capcană, dar invadarea
Puterea armelor () [Corola-website/Science/330977_a_332306]
-
reușește să împiedice o conspirație din interior să pericliteze situația lui Bayaz, arestându-l pe Arhilectorul Sult. Din nefericire, folosirea Seminței aduce cu ea o molimă devastatoare, căreia îi cade victimă și West. Jezal află că nu are nicio ascendență regală, ci e doar o marionetă în războiul dintre Bayaz și Khalul, profetul gurkienilor. El este lăsat să conducă Uniunea avându-l alături pe Glokta, ridicat la rangul de Arhilector și transformat în ochii și urechile lui Bayaz. "SF Site" compară
Puterea armelor () [Corola-website/Science/330977_a_332306]
-
Regicidul a declanșat o mare controversă. De-a lungul vieții, Henric al IV-lea a scăpat din cel puțin douăzeci de atentate. Teza istoricului și filozofului iezuit Juan de Mariane, din 1589, "De rege regis institutione", (Despre rege și instituția regală), in care un tiranicid era legitim cu condiția ca acesta să fie de ordin divin, a fost condamnată de Sorbona în ziua execuției lui Ravaillac. După publicarea acestei cărți, în 2 august 1589, Henric al III-lea al Franței a
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
la "Școala Superioară de Război", dar Racovitză trebuia sa aștepte sfârșitul Primului Război Mondial, pentru a se putea prezenta la admitere la aceasta școală. La începutul războiului pentru România la 27 august 1916 ofițerul se afla in serviciu la Regimentul de Escortă Regală din București (1. iulie 1916) și intra in campanie ca ofițer detașat la Biroul de Operații din comandamentul Diviziei 18 Infanterie la Călugăreni. În tot acest timpul urmea și Școala Superioară de Război, ce conta in pregătirea sa ca ofițer
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
la Marele Stat Major, apoi, pentru a-și îndeplini stagiul de comanda la trupa, la Regimentul 11 Roșiori în Cernăuți, din 1923 șef al Biroului 1 și subșef de Stat Major. La 10 august 1927 a fost avansat prin decret regal la gradul de locotenent-colonel de cavalerie și transferat la Marele Stat Major, Secția II-a, informații. Din dispozițiile Marelui Stat Major, a îndeplinit in perioada 31 august 1927 - 1 noiembrie 1930, ca bun observator politic și militar, funcția de atașat
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
pâine la 30 iunie 1936. În acest timp a fost avansat colonel la 1 ianuarie 1935. La 1 iulie 1936 colonelul a fost numit comandant al Regimentului de Garda 4 Roșiori, „Regina Maria”, unde s-a remarcat cu ocazia Manevrelor Regale în anii 1937 și 1938. Pe lângă comandatura a urmat cursurile Școlii Ofițerilor de Garnizoană, dovedind acolo cunoștințele necesare în comanda diverselor situații tactice. În perioada 1 noiembrie 1938 - 1 iulie 1939 Racovitză îndeplinește funcția de șef al Statului Major la
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
monografie monumentală, vol. I și II (în total peste 1200 de pag. format mare), București, 1970 și 1982; • „Reverii lucide” (medalioane, studii și eseuri), București, 1972; • „Georgeta Năpăruș”, monografie, București, 1983; • „Un modernist: M.H.Maxy”, apărut în Revista Fundațiilor Culturale Regale, București, aprilie, 1946. Primul studiu amplu documentat despre opera picotrului; Descoperirea în 1956 a faimoaselor cimitire greco-catolice (vechiul și noul) de la Săpânța, urmată de o comunicare la Academie, publicată în țară și în Franța, în 1957. Un album luxos cu
Radu Bogdan () [Corola-website/Science/334895_a_336224]
-
X sub comanda Corpului I. În perioada interbelică, efectivele forțelor armate italiene au variat foarte mult datorită valurilor de mobilizări și demobilizări. În momentul intrării în război a Italiei, erau mobilizați peste 1.500.000 de oameni. "Regio Esercito" (Armata Regală Italiană) a organizat din acest flux de recruți 73 de divizii. Dintre acestea, doar 19 aveau efectivele complete și erau gata de luptă. Alte 32 de divizii se aflau în diferite etape de pregătire și puteau fi folosite la nevoie
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Pe 11 iunie, regele a emis o proclamație către armată prin care îl numea pe Mussolini „comandat suprem al forțelor armate care luptă pe toate fronturile.” Din punct de vedere juridic, această proclamație era lipsită de putere, nefiind un decret regal. Din punct de vedere tehnic, proclamația restrângea comanda lui Mussolini doar la forțele aflate în luptă, dar aceasta nu a influențat în niciun fel puterea dictatorului italian. Pe 4 iunie, Mussolini a emis un document prin a schițat noile responsabilități
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
pe parcursul anului IV termină și Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu” cu nota 9. În vara anului 1932, respectiv 1933 organizează Campionatele Atletice Aiudene. În vara anului 1934 organizează acțiunea de cercetare a satelor, condusă de Dimitrie Gusti, fiind membrul echipei regale în comuna Văcăreni, lânga Măcin (Dobrogea). Cu acest prilej, la conferința studenților din Tulcea, îl cunoaște pe Mihai Manoilescu, consilierul regelui, care a devenit mai târziu ministrul Afacerilor Externe (acesta a semnat Dictatul de la Viena din 1940), și care, pentru
Bako Arpad () [Corola-website/Science/334947_a_336276]