21,512 matches
-
pragul bătrânețelor, devine totdeauna vorbăreț și-i place a se desfăta în trecut; pentru că acest trecut așa cum a voit Dumnezeu să-l petrec, culegând din el numai impresiuni, îmi pare frumos, fiindcă este al meu și nu am a mă teme să ridic vălul de pe el; îmi pare frumos, fiindcă el conține primăvara vieței mele cu tot cortejul ei de speranțe, de iluziuni, de visuri ce și-au luat zborul, pentru a nu mai reveni. Dar să nu fiu nedrept. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu armatele sale, pe când celelalte trei puteri ne lăsase totdeauna în pace. Așa citisem în cărțile de școala. O! Biata Rusie, nu știa ce grozav protivnic 35 avea în mine. Cât despre Turcia, îmi închipuiam ca nu avem a ne teme, de vreme ce au trebuit sa sară trei puteri în ajutorul ei ca s-o scape. S-a întâmplat, deci, ca speranțele mele de copil sa se împlinească. Cu mare bucurie, primeam veștile sosite prin primele fire telegrafice stabilite în țară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bicisnic de vro 14 ani, căruia îi plăteam patru lei pentru o zi de vânat. Nu era mult, dar nici el nu știa să facă mare treabă; abiè dacă putea să mâie ziua calul pe loc drept, iar noaptea se temea și de umbra lui și mergea halandala, când spre dreapta, când spre stânga, încât trebuia să deschid ochii în patru, ca să nu suie cu roatele pe movilele de prund și să mă răstoarne. Înaintam așa ca culbecul cu multă băgare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ne cunoaște puterile unul altuia, Verussi dădea negreșit tonul între noi, deoarece era pictor de profesiune; dar cel mai guraliu și mai cu pretenții era Pogor. Noi ceilalți patru, nefiind tocmai încrezători în talentele noastre, lucram cu sfială și ne temeam să nu ne facem de râs. Am tocmit, deci, în primele zile după instalarea noastră un biet cerșetor cu patru lei pe zi, a cărui portret am întreprins cu toții să-l facem din diferite părți. Bietul om la început era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Din contra, făceam mai mare haz să ne vedem hurducați 180 pe pământ crud, pe costișe prăvălatice, prin păraie bolovănoase decât dacă am fi mers pe șosele netede și în cupèle181 închise, bune să legene cuconași de cei care se tem să nu-i pârlească soarele. Cu cât calea era mai anevoioasă, cu atât, mă rog, vrednicia noastră părea mai mare. Dar, în schimb, ce frumos, ce pitoresc era drumul acesta care șerpuia de-a lungul pe lângă poalele Carpaților. Aveam în stânga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
religioasă În acel caz, ca vrednice a sluji la un act tradițional. Numai că, dacă acolo există o cerere, impusă de o conștiință a tradiției, ce are nevoie doar de o certificare, iar nu de un Îndemn, la noi mă tem că e prea târziu... Cel puțin În ceea ce privește vinul. Dar las mâhnirea, aducându-mi aminte că ne vom reîntâlni la anul, sper cu mai multă iubire de natură și de noi. Frumosul, simplul și românescul “La mulți ani!” să vă Întâlnească
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
presupunea realizarea solidarității sociale la care se ajunge prin normarea tuturor acțiunilor oamenilor, prin stabilirea regulilor, a preceptelor de conviețuire socială, deci prin norme morale. Oamenii spunea Durkheim au față de valorile morale un sentiment dublu: pe de o parte, se tem de ele, pe de alta, le practică spre a se integra în societate. Funcția faptului moral este tocmai aceea că asigură solidaritatea socială. Viața socială provoacă reprezentări colective privind modul de existență al societății; se constituie astfel idealul social expresie
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în raportul său (33) o serie de propuneri menite să creeze condiții pentru efectuarea cercetărilor experimentale, îndeosebi înființarea unor laboratoare pentru experimentare pe lîngă universități. Cei care administrau atunci învățămîntul românesc, ca și alții, mai tîrziu, de altfel, s-au temut că elevii vor fi transformați în "cobai" și n-au dat curs propunerilor. Aceeași atitudine s-a manifestat și în alte țări, obligînd pe cei care propuneau introducerea unor inovații în învățămînt să-și organizeze laboratoare pe lîngă instituții școlare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de aplicație de pe lîngă școlile normale putea organiza clase de experimentare (31, pp. 1477-1478). Unul din colaboratorii apropiați ai lui D. Gusti în activitatea de la Ministerul Instrucțiunii, Stanciu Stoian, arăta și direcțiile în care urma să se experimenteze. Nu erau teme noi, se căuta doar adaptarea la realitățile școlii noastre a unor inovații de mare actualitate în epocă: centrele de interes, clasele omogene, școlile regionale etc. (45). Legea pentru organizarea și funcționarea învățămîntului primar și normal (din mai 1939) relua firul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Numirea persoanelor în astfel de cazuri este de obicei neplăcută și produce uneori resentimente, din moment ce aceia care nu sunt numiți pot crede că ar fi trebuit să fie, iar unii care sunt ar prefera poate să nu fi fost numiți, temându-se să nu li se impute și lor o parte din vină pentru eventualele deficiențe ale cărții. Ca întotdeauna, acea răspundere o poartă, și pe bună dreptate, numai autorul. Cu toate acestea, țin să adresez deosebite mulțumiri colegilor de la Universitatea
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
a ,,lucrat" în secret pentru a-l sprijini la alegerile primare pe câștigătorul final, George McGovern, situat atunci pe poziția a doua, și pentru a-l încurca pe contracandidatul mai bine plasat al acestuia, Edmund Muskie. În special, Nixon se temea de potențialul său dușman nedeclarat, Edward Kennedy, care, deși aștepta în culise momentul cel mai bun, era vulnerabil la orice rememorare despre incidentul de la Chappaquiddick (unde, beat fiind, potrivit unor informații neoficiale, se răsturnase cu mașina de pe un pod, fugind
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
de a menține un stat monopartid, a descentraliza puterea politică și a încuraja liberalizarea economică selectivă, toate în același timp, era în mod evident problematică, atât de explicat, cât și de urmat. Aceasta mai ales din moment ce ,,ori de câte ori guvernul central se teme chiar și de o pierdere temporară a controlului asupra unor aspecte ale economiei sau societății chineze, primul său impuls este recentralizarea" (Feinerman 2000: 313). În anul 1982, a douăzeci și doua plenară a Comitetului Permanent al celui de-al cincilea
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
cele mai grave acuzații. Pledând doar pentru un delict minor cu stupefiante pentru care a fost condamnat in absentia de un tribunal francez, Escobar putea anticipa în mod realist o eliberare rapidă. În închisoare, Escobar nu avea motive să se teamă. Era efectiv angajatorul propriilor gărzi. Închisoarea era echipată ca un hotel de lux, având în dotare ,,paturi cu apă, jacuzzi, sisteme de sunet costisitoare, televizoare cu ecran uriaș și alte bunătăți" (Bowden 2001: 153). Acolo, Escobar și prietenii săi găzduiau
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
multe probleme auxiliare, a contribuit la aceste eșecuri. Blair-Kerr a semnalat aceste probleme, dând o pondere variabilă fiecăreia dintre ele. El a observat că mulți membri din public nu erau dispuși să semnaleze corupția organelor de poliție, de care se temeau și în care nu aveau încredere, și că se susținuse că esprit de corps al Poliției ar putea descuraja inițiativele ofițerilor de a raporta unii despre alții (deși nici măcar Blair-Kerr nu a putut fi determinat să facă aceasta). Desigur, informațiile
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Comerțul este fără scrupule, nimeni nu se gândește la cumpărători, totul este să iasă bani cu orice preț, cu orice risc. Marile concerne producătoare de alimente conservate și semipreparate, ca și concernele farmaceutice, au o forță economică uriașă, nu se tem de reclamații și de procese, reușesc întotdeauna să iasă basma curată folosind legile universale ale corupției. Dacă s-ar reuși vindecarea cancerului sau a Sidei, concernele farmaceutice ar pierde sume fabuloase, de aceea ele nu doresc asta, ele doresc să
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și achiziționarea facilităților și caracteristicilor societăților din Europa Occidentală. Tot în cadrul acestor eforturi s-a manifestat clar atitudinea ambivalentă față de influențele străine. Cu toate că, lipsite de capitalul, resursele, specialiștii și de experiența necesară, statele balcanice aveau nevoie de ajutor, ele se temeau de exploatarea străină sau de dominația imperială. Subiectul atracției conflictuale și de respingere a influenței politice, ideologice și economice străine a constituit un element constant de-a lungul întregii istorii a Balcanilor. Cu toate acestea, deși societățile balcanice, fie de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
întîmpinau dificultăți și în ținerea sub control a boierilor, care erau dispuși să încheie alianțe cu ungurii, habsburgii, polonezii sau otomanii, preocupați doar de propriile lor interese. Ca și omologii lor din alte părți din perioada aceasta, oamenii aceștia se temeau de concentrarea unei puteri prea mari în mîinile unei persoane egale în rang cu ei. Cu toată instabilitatea politică din aceste regiuni, Imperiul Otoman nu a depus eforturi reale pentru încorporarea directă a Valahiei, Moldovei sau a Transilvaniei în cadrul granițelor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
legilor și menținerea ordinii pe tot cuprinsul Balcanilor. În toate timpurile, anumite regiuni erau controlate de bande care sfidau poliția statului. Călătorii și negustorii trebuiau să se constituie în caravane apărate de slujitori înarmați, mai ales în munți. Aceștia se temeau în special de bandiții cunoscuți sub numele de klefți, haiduci sau haiduți, în funcție de limba vorbită în zonă; nelegiuiții operau în bande de pînă la o sută de oameni și se bucurau adesea de complicitatea deplină a locuitorilor respectivi. Pe vreme
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
înfrîngere suferită, Carol și Mazeppa au fugit la Constantinopol, unde, printr-o serie de intrigi, au încercat să determine Poarta să pornească un război împotriva Rusiei. Eforturile lor erau sprijinite de Franța și de căpeteniile tătarilor din Crimeea, care se temeau de invadarea de către ruși a ținuturilor lor de la nord de Marea Neagră și a Crimeei. În 1710, Imperiul Otoman a declarat într-adevăr război Rusiei. În același an, Petru a pornit o campanie ambițioasă în Balcani. Pentru prima dată în epoca
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
înăbușit revolta. În același timp, armata rusă a intrat din nou în Principate și a cucerit fortărețele otomane de la Chilia, Akkerman, Ismail, Bender (Tighina) și Brăila. Aceste victorii rusești le-au pus pe gînduri pe celelalte puteri europene, care se temeau de o răsturnare totală a echilibrului de forțe. Frederic cel Mare a făcut deci presiuni pentru o pace moderată cu Imperiul Otoman, care urma să fie încheiată în același timp cu împărțirea Poloniei. Tratatul de la Kuciuk Kainargi ( Kücük Kajnarca), semnat
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
principalelor orașe-porturi, flota rusească era la doar două zile, cel mult două zile și jumătate de Constantinopol. Capacitatea rușilor de a transporta o forță expediționară pe mare, al cărei țel ar fi fost cucerirea capitalei Imperiului Otoman, era cunoscută și temută de celelalte puteri. În ciuda slăbiciunii militare otomane, războiul nu putea fi evitat. Rusia continua să avanseze în Caucaz. Erau probleme și în Principate; încălcînd acordurile anterioare, în 1786 Poarta a schimbat un domnitor. În 1787, otomanii au declarat război Rusiei
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
mare de oameni de necesitatea lor. Reforma acționa totodată împotriva unor interese apărate cu strășnicie. O mare parte a celor aflați la conducere nu vedeau nici un motiv de schimbare a instituțiilor existente, care le dădeau putere și bogăție, și se temeau că orice modificare le-ar fi putut prejudicia interesele personale. De-a lungul întregului secol, cea mai clar și mai evident necesară reformă era cea a armatei. Planurile ambițioase ale altor state de împărțire a imperiului erau cunoscute la Constantinopol
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
notabil provincial, Ali Pașa al Ianinei. Franța, ca și Rusia, era preocupată și de evenimentele din Muntenegru. La Cetinje, în ciuda relațiilor lui nu prea strînse din trecut cu Rusia, episcopul Petru voia totuși să obțină sprijinul acestei puteri, din cauză că se temea de eventuala invadare a teritoriului său de către vreunul dintre ambițioșii lui vecini, mai ales din partea lui Ali Pașa, astfel încît a depus eforturi susținute pentru a primi ajutor de la Sankt Petersburg. Pavel a transmis în 1799 asigurări că flota rusă
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
la întărirea statului sau la unirea locuitorilor lui. Imperiul Habsburgic nu era doar un amalgam de unități poltice cu caracter divers, dar avea și o poziție geografică dezavantajoasă. Înainte de eșuarea celui de al doilea asediu al Vienei, conducătorii Austriei se temeau vrînd-nevrînd de activitățile a două puteri expansioniste, Franța și Imperiul Otoman, care colaborau adesea. Ulterior, Franța a rămas un probabil inamic. Monarhii habsburgi erau tot timpul implicați în afacerile Germaniei. Pe lîngă alte titluri, ei îl dețineau și pe cel
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
autohtonă rămînea pe poziții și era foarte sensibilă în privința drepturilor și privilegiilor ei. În 1688, după înfrîngerea armatelor turcești, dieta a declarat sfîrșitul dominației otomane. Ca și în alte părți, trecerea la dominația habsburgică nu a fost ușoară. Nobilimea se temea că sistemul politic existent va fi perturbat. În 1691, Leopold I a emis un act prin care era confirmată continuarea sistemului guvernamental bazat pe cele trei națiuni și pe cele patru religii; vechile legi și instituții erau deci menținute intacte
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]