180,883 matches
-
anunțate în revista bucureșteană „Prepoem”, an I, nr. 11 din mai 1940) un volum de poezii intitulat „Iarmaroc” și un volum de epigrame „Flori veninoase”, dar care, din păcate, nu aveau să mai vadă lumina tiparului, întrucât revista și editura „Drum” au fost suspendate de cenzură în același an. Cunoscutul publicist și istoric literar Stan V. Cristea, membru în Uniunea Scriitorilor din România, consemna în „Caligraf” din iulie 2005: „Surprinzător, prin 1943 - 1944, Ion Pena pare că evolua spre un nou
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
1842 î.Hr.) când acesta a încercat în zadar să invadeze țara. Alții au făcut din triburile colchide descendenți ai colonilor egipteni. Apollonius din Rodos declară că „egiptenii” din Colchida păstraseră drept moștenire unele "tablete de lemn" care reprezentau mările și drumurile cu o exactitate considerabilă. La sfârșitul mileniului al II-lea î.Hr., în Asia anterioară, la est de Pontul Euxin și la sud-vest de Transcaucazia, două regate se dezvoltă, cel al lui Diadochi Daiae și cel al lui Kolkha (în greaca
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
Locarno. Guvernul a crescut cheltuielile militare pentru modernizarea fortificațiilor de la Namur și Liège. Au fost construite noi linii defensive de-a lungul canalului Maastricht-Bois-le-Duc, unind râurile Meuse, Scheldt și Canalul Albert. Protecția frontierelor estice, bazată în principal pe distrugerea unor drumuri, a fost dată în sarcina unei noi formații de grăniceri cicliști, „"Chasseurs Ardennais"”. Până în 1935, pregătiriel defensive fuseseră terminate. Chiar și așa, se considera că defensiva era deja depășită. Era nevoie de o rezervă mobilă cu efective importante pentru păzirea
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de-a lungul Canalului Albert, care făcea legătura cu fortificațiile de pe Meuse la vest de Maastricht. Linia își schimba direcția spre sud și continua spre Liege. Sectorul Maastricht-Liège era foarte bine fortificat. Fortul Eben-Emael apăra flandul nordic al orașului și drumul de pătrundere spre vestul țării. Alte linii defensive se întindeau spre sud-vest, acoperind direcția Liege-Namur. Armata belgiană beneficia în plus și de sprijinul Armatei I franceze, care urma să înainteze spre Gembloux și Hannut pe flancul sudic al BEF și
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
fortifice capetele de pod și au respins atacurile belgienilor. A existat o a treia operaține aeropurtată, Operațiunea Niwi, în timpul căreia, pe 10 mai, au fost transportați pe cale aerului două companii din cadrul Diviziei Grossdeutschland la Nives și Witry, pentru deschiderea unui drum sigur pentru Diviziile 1 și 2 Panzer, care înaintau prin Ardeni. Planul inițial a prevăzut folosirea a unui avion de transport Junkers Ju 52, dar în final s-a optat pentru 200 de avioane Fi 156. Aceste avioane aveau avantajul
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
au reușit să exploateze în continuare acest succes pentru că nu au plecat în urmărirea germanilor aflați în retragere. A doua zi, Divizia a 2-a Panzer a ajuns în regiune, restabilind situația frontului în favoarea germanilor. Germanii au reușit să blocheze drumul pe care se puteau deplasa întăririle franceze care ar fi încercat să ajungă în regiunea frontierei belgiano-luxemburghezo-franceze și în plus au distrus și liniile de comunicație telefonică ale belgienilor. Distrugerea liniilor telefonice i-a împiedicat pe comandanții belgieni să comunice
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
avariate pe câmpul de luptă, în vreme ce germanii au avut posibilitatea să și le recupereze și reparea pe ale lor. În dimineața zilei de 15 mai, Grupul de Armate A a străpuns liniile apărării franceze de la Sedan și și-a deschis drumul spre Canalul Mânecii. Aliații au luat în acest moment decizia retragerii tuturor trupelor din Belgia, unde erau în primejdie să fie încercuite. Retragerea avea să cuprindă trei etape. Prima din noapetea de 16/17 mai s-a desfășurat spre aliniamentul râului
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de situația Armatei I franceze de pe flancul stâng al britanicilor, care fusese redusă la o masă dezorganizată de militari, temându-se că blindatele germane ar fi putut să îi atace trupele pe care le comanda la Arras ori Péronne în drumul lor spre porturile Calais și. Cum pozițiile defensive proprii păreau compromise în Belgia, BEF a luat în considerație retragerea spre Ostend, Bruges ori Dunkirk, ultimul fiind port aflat cam la 10-15 km în interiorul teritoriului francez Propunerile pentru executarea unei retrageri
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
deja un cap de pod peste canal la vest de Eecloo. Nu se pune probleme unei retrageri belgiene spre Yser. Un batalion în marș la NE de Yopres a fost practic distrus azi în atacul a șase avioane. Retragerea pe drumuri deschise fără sprijinul adecvat la aviației de vânătoare este foarte costisitor. Absolut toate proviziile lor sunt la este de Yser. Ei consideră cu tărie că ar trebui făcută o încercare de refacere a situației pe Leie prin intermediul unui contraatac britanic
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
și materiale importante. Între forțele belgiene și cele germane nu mai exista niciun obstacol natural important, iar retragerea nu mai părea o opțiune valabilă. "Luftwaffe" reușise să distrugă căile ferate care legau Dunkerque de restul regiunii. Mai rămăseseră doar trei drumuri practicabile: Bruges-Torhout-Dixmude, Bruges-Ghistelles-Nieuport și Bruges-Ostend-Nieuport. Folosirea acestor drumuri în condițiile superiorității aeriene germane părea imposibilă. Bombardamentele distruseseră sursele de apă potabilă, gaze și electricitate. Canalele fuseseră secate și folosite ca locuri de depozitare pentru muniție sau alimente. Belgienii mai controlau
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
germane nu mai exista niciun obstacol natural important, iar retragerea nu mai părea o opțiune valabilă. "Luftwaffe" reușise să distrugă căile ferate care legau Dunkerque de restul regiunii. Mai rămăseseră doar trei drumuri practicabile: Bruges-Torhout-Dixmude, Bruges-Ghistelles-Nieuport și Bruges-Ostend-Nieuport. Folosirea acestor drumuri în condițiile superiorității aeriene germane părea imposibilă. Bombardamentele distruseseră sursele de apă potabilă, gaze și electricitate. Canalele fuseseră secate și folosite ca locuri de depozitare pentru muniție sau alimente. Belgienii mai controlau doar aproximativ 1.700 km². În regiunea se
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
În dimineața zilei de Crăciun, Susan este dezamăgită deoarece Kris nu i-a oferit cadoul mult dorit. Kris îi dă lui Fred și Doris indicații pentru a ajunge acasă mai repede prin evitarea traficului auto pe o rută alternativă. Pe drum, Susan vede casa visurilor sale având în curtea din față un semn pe care scria "De vânzare". Fred află că Doris a încurajat-o pe Susan să aibă credință și îi sugerează să se căsătorească și să cumpere casa. Apoi
Miracolul din Strada 34 () [Corola-website/Science/333187_a_334516]
-
ale războiului Imjin (1592-1597). După căderea Busanului, armata japoneză a trebuit să asigure baza sa de atac. La câțiva kilometri în nordul Busanului se afla cetatea Dongrae. Aceasta era un castel puternic situat pe vârful unui deal și proteja principalul drum spre Hanseong. După ce s-au odihnit peste noapte la Busan, prima divizie a plecat la șase dimineața, a mărșăluit în jurul golfului fără întârziere și după încă două ore au început să atace cetatea Dongrae. Prefectul său, Song Sang-Hyeon a adunat
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
sus a porții mari conform obiceiului coreean și a bătut o tobă mare îndemnând soldații la luptă. La fel cum a făcut și la Busan, Konishi Yukinaga a rostit cererea japonezilor: ,Luptați dacă doriți sau lăsați-ne să trecem” (pe drumul către China). Prefectul i-a respins cererea cu curaj spunând: ,Este ușor pentru mine să mor, dar dificil să te las să treci.” Konishi Yukinaga a luat personal conducerea în atacul fortăreței în ziua a XV-a din luna a
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
au auzit de căderea cetății ei și oamenii lor au luat-o la fugă. După căderea Dongrae mlți oameni au fost uciși într-un masacru similar celui de la Busan. Odată cu căderea Dongrae, baza japoneză de la Busan a fost asigurată și drumul spre nord a fost deschis. Busan și Dongrae au fost repede transformate în garnizoane ale japonezilor iar portul Busan a început să fie folosit pentru debarcarea în siguranță a 100 de mii de soldați cu arme, echipamente și provizii în
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
pentru sine. Nabeshima Naoshige a propus un compromis împărțind trupele japoneze în două grupuri diferite. Cele două grupe mergeau pe două căi diferite către Hanseong (capitala Joseon-ului; azi orașul Seoul) iar lui Katō Kiyomasa i-a fost permis să aleagă drumul pe care îl va urma divizia a II-a pentru a ajunge la Seoul. Cele două divizii au început întrecerea pentru cucerirea Hanseong pe data de 8 iunie. Katō a ales calea cea mai scurtă peste râul Han în timp ce Konishi
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
În timp ce prima divizie se odihnea în Hanseong, divizia a II-a a pornit spre nord fiind întârziată cu două săptămâni doar de râul Imjin. Japonezii l-au trimis coreenilor de pe malul celălalt al râului mesajul obișnuit prin care cereau eliberarea drumului spre China dar coreenii i-au refuzat. După aceea, comandanții japonezi au retras forțele principale pentru a securiza cetatea Paju. Coreenii au văzut aceasta ca pe o retregere și au lansat în zori un atac împotriva forțelor japoneze rămase pe
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
nordic este puțin adânc și nisipos cu o plajă mare. Malul de sud este în cea mai mare parte stâncos. Prima divizie condusă de Konishi Yukinaga a continuat înaintarea spre nord jefuind localitățiile Pyongsan, Sohung, Pungsan, Hwangju, și Chunghwa pe drum. La Chunghwa, divizia a treia condusă de Kuroda Nagamasa s-a alăturat primei divizii și a continuat înaintarea spre orașul Pyeongyang situat în spatele râului Taedong. 10.000 de coreeni păzeau orașul împotriva 30.000 de japonezi. Coreenii erau conduși de
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
japoneze din provinciile nordice ale Coreei au suferit de foame și lipsă de muniții. Pentru a invada China, japonezii trebuiau să își asigure rutele de aprovizionare. Strategia alternativă a japonezilor a fost să transporte trupe și provizii pe uscat, pe drumuri dar acestea au fost blocate de forțele coreene Uibyeong ("Armata Drepților"). Mulți civili coreeni și călugări budiști au format o armată de voluntari pentru a se apăra de japonezi. După bătălia de la Hnsando în care amiralul coreean Yi Sun-sin a
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Kim Su, guvernatorul din Gyeongsang (慶尙右水營) i-a cerut comandantului Yi să blocheze traseul maritim. Amiralul Yi și-a unit flota sa cu cea a comandanților Yi Eok-ki și Won Gyun, formând o flotă unită de 166 de nave. Pe drumul spre Busan, Yi Sun-sin a învins 24 de nave japoneze la Seopyeongpo (西 平 浦), Dadaejin (多大 浦) și Jeolyoungdo (绝 影 岛). Flota Joseon-ului a învins navele japoneze în mod repetat datorită marinarilor săi bine pregătiți și tunurilor cu
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Chungchong, dar la trecerea frontierei gintre provincii a auzit că a șasea divizie a armatei japoneze condusă de Kobayakawa Takakage a plecat din cetatea de munte Geumsan pentru a ataca Jeonju (capitala provinciei Jeolla). Go Gyeong-myeong s-a întors din drum. După ce și-a unit forțele cu generalul Gwak Yong a plecat cu soldații spre Geumsan. Au ajuns acolo la 10 iulie și s-au luptat cu o armată japoneză care se retrăsese după ce fusese înfrântă cu două zile înainte în
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
vreo 6 ani, tatăl său, care era și învățătorul și conducătorul localității, convige o mare parte din consăteni să se mute în Imperiul Otoman. Se stabilesc în Anatolia Centrală, lângă orașul Polatlı aflat la 80 km vest de Ankara pe drumul spre Eskișehir și numesc noua așezare Karakaya. Șewkiy urmează școala primară în Karakaya și pe cea secundară în orășelul Haymana din apropiere. La vârsta de 17 ani își începe studiile la Universitatea din Istanbul unde întâlnește alți tineri de ascendență
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
prudente. Este onorat printr-o statuie în orașul său natal Vlissingen,unde privește către mare. Aproape fiecare oraș din Olanda are o stradă care îi poartă numele. Respectul pentru el s-a extins și dincolo de granițele Republicii. În ultimul său drum spre casă, răposatul De Ruyter a fost salutat cu salve de tun trase de pe coastele Franței la ordinele directe ale regelui Ludovic al XIV-lea. Orașul Debrecen i-a ridicat o statuie pentru rolul său în eliberarea din sclavie a
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
Germania în anii 1914-1918. Konstantin Fedin afirma într-o postfață scrisă în anii 1947-1951 că romanul „se bizuie, în parte, pe observațiile făcute de mine în Germania în preajma primului război mondial, ca și în timpul lui”, dar „oglindește numai în parte drumul străbătut de mine”. Întâmplările trăite de personajul Andrei Starțov nu coincid întru totul cu cele ale autorului, fiind un amestec de ficțiune și experiență personală. În primăvara anului 1914, când era încă student la Institutul de Comerț din Moscova, Fedin
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
ul este o îmbrăcăminte rutieră alcătuită din materiale în formă de blocuri, așezate pe un pat de nisip sau de mortar așternut pe fundația, pregătită în prealabil, a unui drum sau a unei curți. În România, în anul 2010 s-au produs 12 milioane de metri pătrați de pavaje și borduri și circa 12,5 milioane de metri pătrați în 2011, cu o valoare totală de circa 70 de milioane
Pavaj () [Corola-website/Science/333251_a_334580]