18,272 matches
-
unghiurilor, mi se pare interesant ce faci. Original. Iar unele dintre aceste scene, În fine, sunt reale. Mai mult decât pozele dumitale. Și asta cauți, firește. Trăsăturile i s-au luminat pe neașteptate. A aprins altă țigară. Cu chibritul Încă aprins În mână, s-a ridicat și s-a Îndreptat spre frescă, apropiind luminița de imaginile pictate acolo. Faulques a observat chipul femeii din planul cel mai apropriat, descompus În trăsături violente, ocru, siena și roșu de cadmiu, gura deschisă În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
imagine scurtă, până s-a stins flăcăruia chibritului. - Chiar așa e? a Întrebat celălalt, de-acum pe Întuneric. - Așa Îmi amintesc. Altă tăcere Între ei. Markovic s-a mișcat, poate căutându-și scaunul. Faulques n-a vrut să-l ajute, aprinzând o lanternă ori felinarul cu gaz pe care Îl avea alături. Întunericul Îl făcea să se simtă Într-un ușor avantaj. Și-a adus aminte de spatula de pe masă și de flinta de la catul de sus. Dar vizitatorul vorbea iar
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
bombe inteligente, știrea unei creșteri ori a unei prăbușiri la bursă, dată la toate telejurnalele din lume la aceeași oră. Fotografia unui ostaș care până În clipa aceea era Încă un chip anonim. Pictorul de război a intrat În turn. A aprins felinărașul cu gaz și a rămas o vreme În picioare, neclintit, cu mâinile În buzunare, privind panorama neagră din jurul lui. Lampa nu putea lumina Întreaga frescă uriașă de pe zid, dar, În penumbră, Îi reliefa părțile albe și negre, unele fețe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
veneau rând pe rând, urmați de stolurile de pescăruși zgomotoși, să-și descarce cutiile pentru băcănie. În unele după-amiezi, Faulques comanda un castron cu orez și rămânea la cină lângă o sticlă cu vin, privind cum se Înnegrea marea, se aprindea felinarul verde de pe mol și licărea, alb și intermintent În depărtare, farul de la Capul Rău. Un chelner a adus berea, și Faulques a dus-o la buze, golind halba pe jumătate din prima dușcă. Punând-o jos, a observat că
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să alunece pe verticală, peste sticla aburită, privind picăturile care se adunau În cercul ud de pe masă. În fine, fără să bea Încă, a scos pachetul cu țigări din ranița pe care o pusese pe jos, lângă scaun, și a aprins una. Briza mării ducea fumul dintre degetele lui când, Încă aplecat peste flăcăruia chibritului, pe care o ferea cu podul palmelor, s-a uitat la Faulques. - Credeam că ți-e sete, a spus acesta. A aruncat chibritul stins, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
merg dis-de-dimineață, știi dumneata, cu flinta. Bum, bum. Continua să privească marea, cu ochii mijiți În fața luminii soarelui care reverbera lângă cheiul pescarilor. - Cine ar fi zis? a adăugat, cu un gest răsucit. Apoi a lăsat capul În jos, ca să aprindă altă țigară. Faulques i-a zărit cicatricea de pe mâna stângă, apoi cea de pe frunte, verticală și mai adâncă. O sprânceană ruptă, fără Îndoială. Obiect contondent. Cicatricea aceea nu apărea În fotografie, și nici Markovic nu pomenise de ea când vorbise
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
spună vreo vorbă, s-a șters la gură cu dosul palmei. Celălalt dădea din cap cu scurte gesturi afirmative. Părea să confirme ceva. La sfârșit, și-a deschis berea, a băut nițel, a pus-o pe jos și și-a aprins o țigară. - Vrei să vorbim despre femeia care a murit pe șosea? - Nu. - Eu am vorbit despre a mea. S-au privit mult timp În tăcere. Markovic a tras de trei ori din țigară, Faulques a băut de două ori
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Întorcându-se să-l privească. Te iubesc, spusese senină, fiindcă ochii nu te Înșală. Nu permiți niciodată așa ceva. Și asta dă o greutate tăcută bagajului tău. A intrat În turn, a căutat pe pipăite o cutie cu chibrituri și a aprins felinarul cu gaz. Ca efect al penumbrei, imaginile pictate pe perete păreau să-i dea ocol ca niște fantome. Ori poate că nu era penumbra, și-a spus, aruncând o privire Înceată și circulară peisajului pe care noaptea aceea, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a Întors, croatul Îl privea curios. - Necazuri? - Uneori. S-au privit fără alte comentarii. Apoi, când au terminat de mâncat, Faulques a urcat să facă o cafea și a coborât cu câte o ceașcă aburindă În fiecare mână. Musafirul Își aprinsese altă țigară și privea pe pictura murală locul unde coloana fugarilor părăsea orașul În flăcări sub armele mercenarilor Îmbrăcați În fier, printre războinici medievali și soldați futuriști. - E o fisură În perete, acolo sus, a spus Markovic. - Știu. - Ce păcat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ilustrație reprezenta un tablou de Aniello Falcone, un pictor de război din secolul XVII: Scenă de jaf după luptă. - Ce vezi În acest tablou? Markovic s-a apropiat, scărpinându-și tâmpla. A pus ceașca de cafea pe masă și a aprins altă țigară. — Nu știu, a spus, scoțând fumul pe nas. A fost o luptă Îndârjită, iar acum ostașii Învingători fură hainele și giuvaierurile morților. Călărețul cu armură e comandantul lor și pare fără de milă. Dar pare și că le cere
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ne lăudăm În fața lor. - Nu-ți face griji. Drumu-i lung, incomod și urcă În pantă. Abia de suie vreunul până acolo. A invitat-o să ia loc, iar ea s-a așezat. I-a cerut chelnerului o cacao, și-a aprins o țigară, i-a povestit lui Faulques câteva amănunte din munca ei. Era dintr-un oraș fără mare și se ocupa de agenția din Puerto Umbría În timpul sezonului turistic. Iarna lucra ca interpretă și traducătoare pentru consulate, ambasade, judecătorii și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
enigmatic. Părea că aștepta o aprobare, un gest de complicitate. În cele din urmă, a scos un pachet cu țigări și a băgat una În gură. - Ți-ai Închipuit vreodată un sobol nebun, domnule Faulques? A plecat capul ca să-și aprindă țigara și a rămas cu ochii la brichetă, răsucind-o Între degete. Apoi a băgat-o În buzunar. - Când am ieșit din lagărul de concentrare și am aflat de nevastă și copil, așa m-am simțit. Ca un sobol nebun
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fără el. Fără briciul rupt Înfipt În creier. Oricum, asta n-avea să mai fie problema lui. Croatul s-a Îndreptat agale spre ușă. A făcut-o aproape fără nici un chef. Acolo s-a oprit și a ridicat mâinile, ca să aprindă altă țigară cu bricheta lui Faulques. Apoi a arătat spre frescă. - Nu te grăbi, domnule pictor. Poate că Încă mai poți... Nu știu. Sunt părți neterminate. S-a Întors să privească păduricea de pini de lângă faleză. Eu am să aștept
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Întrebat pe neașteptate croatul. Interesul lui părea real. Sincer. Faulques a zâmbit În sinea lui. - Ți-am mai spus. Dumneata, eu... Toți suntem acolo. Celălalt n-a vorbit imediat. - Simetrii, nu? - Exact. - Toate liniile și unghiurile pictate. - Da. Markovic a aprins o țigară. La lumina brichetei, care i se reflecta În lentilele ochelarilor, Faulques i-a văzut profilul aplecat, ochii mijiți sub lumina flăcării. Era un moment bun, a gândit. Cinci secunde de orbire ar fi fost de ajuns ca să pună
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a făcut frig. Mașinal, a atins mânerul cuțitului care Îi atârna de curea, În spate. - Ar trebui să terminăm odată cu asta, a spus În șoaptă. Markovic n-a dat vreun semn că l-ar fi auzit. Stinsese țigara, și acum aprindea alta. Flacăra brichetei Îi dădea croatului un aer gălbejit. Îi Înfunda obrajii și Întărea umbra din găvanele ochilor, În spatele ochelarilor. - De ce ai fotografiat-o pe femeia moartă? Altă enervare, a fost primul sentiment al lui Faulques, auzindu-l. O furie
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de multă -// Ce se-ngroapă tot se uită -// Vor da vlagă pentru mine -// Ca să mă scoată la bine -// Vină și-ai mei copilași -// Dragii tatii coconași -// Să vină și-a mea soție -// Ce mi-a fost la cununie -// Să-mi aprinză o făclie -// CÎnd făclia mi s-a stins -// Eu de pe lume m-am dus -// Stropiți-mi fața cu vin Că eu la voi nu mai vin -// Și de acum pînă-n vecie -// Mila Domnului să fie - O prea frumoasă pustie. ” İdeile
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Veniți frați, veniți surori De mă-npodobiți cu flori Veniți rude doritoare De-mi-aduceți cîte-o floare. Veniți prieteni cu toții De petreceți ceasul morții. O, vino, mă rog și ție Prea iubita mea soție Ce mi-ai fi fost la cununie De mi-aprinde o făclie CÎnd făclia mi s-a stins Eu de pe lume m-am dus. Stropiți-mi fața cu apă De mă petreceți la groapă. Stropiți-mi fața cu vin Că eu la voi nu mai vin, Mă duc În loc de suspin
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
İmpresionantă este pomenirea morților În Joia cea mare. Joi dimineața cimitirul este luminat de lumînări. E ziua pomenirii morților, oamenii mergînd la cimitir. Femeile din toate casele merg la cimitir cu un brățișor de surcele de boji, pe care le aprind la capul morților din familie, la care foc este credința că se Încălzesc morții. Femeile Își plîng morții. Acasă În mijlocul curții, se așează 2-3 scăunele joase, o cană cu apă lîngă ele și se face focul cu bețe de boji
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
a luat Nouă buți cu băutură Nouă cuptoare cu pîine Ce-i trebuie pe-a lume. Nouă oale cu legume Nouă cuptoare de mălai Ce-i va trebui ( numele ) În rai. ” ,, Zorile sunt cîntate trei dimineți, avînd În mîini lumînări aprinse și cîte o basma de Îmbrobodit, care are ceva bani În ea și rămîne femeii care cîntă ,, zorile ” . Tot aceleași femei pregătesc și gulerele, În număr de patru. Acestea, sunt niște bucăți de pînză, late de 10 cm., lungi de
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
două basmale pentru cap. Cu aceste toiege, cineva din ai casei, Împreună cu copiii merg la rîul Motru. Fiecare copil are cu el și o mică troacă, făcută din coajă de dovleac. În această coajă se Înfig 4 lumînări care se aprind și se dă drumul pe apă la vale. Cu cît merge mai departe și mai liniștit, fără ca Revista Mitropolia Olteniei, nr.1-2/1957 lumînările să se stingă, Înseamnă că izvorul este bine primit. Apoi prin basmalele de la toiege se toarnă
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
la opera nemuritoare a humuleșteanului Ion Creangă: „plin de noroc, ca broasca de păr”, „când ai zile și noroc, treci prin apă și prin foc”, „toată pasărea pe limba ei piere”, „ce-i în mână nu-i minciună”, „mi-am aprins paien cap”, „îs mai aproape dinții decât părinții”, „păreții au urechi și fereștile ochi”, „nici toate ale doctorului, nici toate ale duhovnicului”, „goliciunea înconjoară iar foamea dă de-a dreptul”, „a fi om e lucru mare, a fi domn e
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Așa se zicea pe vremea mea, când a ieșit întâi moda asta la copii marinel." (I. L. Caragiale, D-l Goe...); * punctele de suspensie între paranteze pătrate marcă a lipsei unui fragment dintr-un text citat: "Erau cei șapte pitici [...] Ei aprinseră cele șapte lumânărele și, de îndată ce se făcu lumină în căsuță..." (Frații Grimm, Albă-ca-Zăpada); * ghilimelele marcă a începutului și a sfârșitului unui text citat ("O văz, ca prin vis. O văz limpede, așa cum era." Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunica) sau a unui
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
greier, crainic sprinten, / Ridicat în două labe, s-a-nchinat bătând din pinteni; / El tușește, își încheie haina plină de șireturi: / Să iertați, boieri, ca nunta s-o pornim și noi alături." (Mihai Eminescu, Călin (file din poveste)) (g) " În casă se aprinde lumina și se aude ușa scârțâind. Ciuboțel? iese unchiul somnoros în prag. S-a întâmplat ceva? Nu, acuși o să se întâmple..., zise băiatul și unde îl ridică pe unchiu-său în sus, de-i rămâne căciula agățată în streașină. Măi, tu
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
vocale finale: a citi a cita; * substituirea unei consoane inițiale: soc poc loc ioc toc joc boc coc doc foc șoc; * substituirea unei consoane mediane: a visa a viza; * substituirea unei consoane finale: literar literal; * adăugarea unei vocale inițiale: prinde aprinde; * adăugarea unei vocale mediane: crunt cărunt; * adăugarea unei vocale finale: ar are/ Aro; * adăugarea unei consoane inițiale: astronomie gastronomie; * adăugarea unei consoane mediane: ruină rutină; * adăugarea unei consoane finale: ar arc/ ars; * dublarea unei vocale: muze muzee; * repetarea unei vocale
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
prinde; * paronimia revizor regizor; omonimia cuvântului stat; polisemia cuvântului a descoperi; * paronimia astronomie gastronomie; omonimia cuvântului dar; polisemia cuvântului a acoperi; * paronimia petrolier petrolifer; omonimia cuvântului mai; polisemia cuvântului a atinge; * paronimia companie campanie; omonimia cuvântului ei; polisemia cuvântului a aprinde. Formulați enunțuri cu omonimele cuvintelor subliniate din textele de mai jos: (a) "Și Hänsel se grăbi s-o liniștească, spunându-i: Mai ai răbdare oleacă, până ce răsare luna, și atunci o să găsim noi drumul, n-avea grijă!" (Frații Grimm, Hänsel
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]