19,017 matches
-
trebuie să crească. Un număr mai mare de județe s-ar justifica numai în situația în care elementele lor componente, adică municipiile, orașele și comunele ar fi lipsite de autonomie, ceea ce ar face necesară coordonarea întregii lor activități. Or, întărirea autonomiei unităților administrativ-teritoriale de bază comune și orașe constituie un obiectiv central și statornic al înfăptuirii reformei în administrația publică. 5. Criterii și cerințe de îmbunătățire a organizării administrative a teritoriului României De la început precizăm, așa cum rezultă și din acest subtitlu
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
vieții publice, 4) Hristos mai presus de cultur], care se refer] la Biserică triumf]toare ce caut] s] dețin] controlul asupra vieții publice, 5) Hristos transform] cultură, un stimulent pentru viața personal] și cea public], ce ofer] disciplinelor laice o autonomie legitim] și caut] s] influențeze instituțiile, si nu neap]rât s] dețin] controlul asupra lor. Toate cele cinci abord]ri au la bâz] același material biblic, accentuând importantă c]îi alese pentru adaptarea Bibliei la cerințele lumii moderne. De obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
m]sura în care presupune exercițiul rațiunii și alegerea voluntar] (o persoan] nu poate alege ceea ce nu cunoaște), iar majorit]ții, dac] este capabil] m]car s] imite armoniile descoperite de superiorii s]i intelectuali, trebuie s] îi fie luat] autonomia. Acesta, în orice caz, este modul în care propune Platon Republică. În alte dialoguri, ideea existenței unei posibilit]ți de a descoperi adev]rurile etice prin introspecție rațional] începe s] dispar], pentru a fi înlocuit] printr-o accentuare a nevoii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
decât natură uman] și a accept]rii ideii c] morală poate proveni din ins]și aceast] natur]. Etapă a echivalat cu abandonarea credinței c] morală trebuie impus] ființelor umane și cu acceptarea aceleia c] morală poate fi înțeleas] în formă autonomiei ființei umane. Debutul acestei etape e marcat de Eseurile lui Montaigne (1595), punctul culminant constituindu-l opera lui Kant (1785), a lui Reid (1788) și a lui Bentham (1789). 2) În cea de-a doua etap] a sa, filosofia moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Bentham și Kant și se încheie în cea de-a treia parte a secolului XX. 3) Din acel moment, atenția filosofiei morale s-a transferat de la problema individului autonom la noi aspecte ce țin de morală public]. i. C]tre autonomie Montaigne (1533-1592) a încercat s] arate c] principiile unei vieți drepte, așa cum era ea v]zut] de c]tre clasicii antici, nu puteau funcționa că ghid deoarece cei mai mulți oameni nu le puteau respectă. Deși era un catolic fervent, Montaigne nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rolului bun]voinței și al egoismului în psihologia uman]: poate explica vreunul dintre aceste concepte comportamentul moral? Convingerile morale sunt rezultatul sentimentului, așa cum sugera Shaftesbury sau al rațiunii, așa cum susțineau adepții dreptului natural? În ambele dezbateri majore era inclus] problemă autonomiei ființei umane. Toate p]rțile implicate în dezbateri erau de acord cu faptul c] virtutea cere că oamenii s] lucreze în slujba binelui celorlalți. Unii suțineau c] acest lucru este indicat oamenilor prin sentimentele morale de aprobare și dezaprobare, alții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atunci societatea trebuie reformat] pentru că acest lucru s] se întâmple; în caz contrar, oamenii nu vor fi îndemnați s] acționeze așa cum o cere morală. Nu din întâmplare Bentham și filosofia să au fost centrul unui grup activ de reformatori politici. Autonomie și teorie: pentru și contra În a doua să etap] dup] Kant, Reid și Bentham, demersul filosofiei morale a devenit mai fragmentat în funcție de naționalit]ți și s-a transformat treptat într-un curs universitar tehnic mai degrab] decât într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
curs universitar tehnic mai degrab] decât într-o preocupare a elitei educate. Cu riscul ignor]rii unor evenimente complexe, m] voi axa aici pe trei aspecte ale acestei perioade: 1) Continuarea eforturilor de a ap]ra și de a explica autonomia moral]; 2) Eforturi de a stabili primatul comunit]ții asupra individului; 3) Apariția nihilismului și a relativismului și imporanța crescut] acordat] epistemologiei moralei. 1. Teoria utiliatrist] a lui Bentham a adus și noi întreb]ri. Principiul p]rea s] conduc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
social, în care fiecare își d] în mod autonom acordul asupra structur]rii instituțiilor sociale pentru că acestea s] fie drepte - Rawls încearc] astfel s] combine o recunoaștere hegelian] a primatului comunit]ții cu o reinterpretare a accentului kantian pus pe autonomie. Trei direcții principale ulterioare au marcat dezvolt]rile recente din filosofia moral]: 1) Se lucreaz] foarte mult asupra analizei problemelor sociale și politice reale. Așa cum o arăt] eseurile din partea a cincia a acestui volum, chestiunile legate de avort, etică mediului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din Grecia Antic] ce i-a avut pe Platon și pe Aristotel drept actori principali. Aceast] dezbatere s-a concentrat pe dou] concepte considerate esențiale în înțelegerea corect] a comportamentului uman: Nomos și Phusis. Nomos, din care avem derivate precum „autonomie”, se refer] la practicile unei societ]ți, fie ele obiceiuri sau legi pozitive (acele legi elaborate în întregime de c]tre om). De vreme ce aceste practici variaz] de la o societate la alta sau chiar în interiorul aceleiași societ]ți de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și constă în capacitatea de a raționa (corect); este evident deci c] a crede în Dumnezeu nu era un aspect esențial al doctrinei. Distincția f]cut] de Toma între dreptul natural și cel divin recunoștea implicit acest lucru: de asemenea, autonomia dreptului natural a fost afirmat] și de c]tre iezuiții spanioli raționaliști (în special Francesco Suárez). Poziția lui Grotius nu era deci nou], dar era suficient de direct] pentru a capta atenția unui public mai larg: „Tot ceea ce am înf
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a contura imaginea unui „Regat al Scopurilor în Sine” în care fiecare individ este în același timp surs] de legi și supus legilor, în care fiecare este ființ] autonom] (își d] propria lege) cu condiția ca legile sale s] respecte autonomia celorlalți. Pentru Kant, ca și pentru Rousseau, autonomia nu înseamn] numai voința liber] sau independența fâț] de ceilalți, ci și acel tip de control care ține cont și de statutul moral similar al celorlalți. A fi autonom, în viziunea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Sine” în care fiecare individ este în același timp surs] de legi și supus legilor, în care fiecare este ființ] autonom] (își d] propria lege) cu condiția ca legile sale s] respecte autonomia celorlalți. Pentru Kant, ca și pentru Rousseau, autonomia nu înseamn] numai voința liber] sau independența fâț] de ceilalți, ci și acel tip de control care ține cont și de statutul moral similar al celorlalți. A fi autonom, în viziunea lui Kant, înseamn] a acționa moral. Etică lui Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ofer] frecvent exemple de astfel de acțiuni. Aceast] acuzație reflect] probabil eșecul de a menține distincția dintre afirmația c] agenții liberi trebuie s] fie capabili de acțiuni autonome (în sensul kantian sau în cel al concepției lui Rousseau care leag] autonomia de moral]) de afirmația c] agenții liberi acționeaz] întotdeauna autonom. Imputabilitatea presupune capacitatea de a acționa autonom, dar este posibil ca aceast] capacitate s] nu fie întotdeauna exercitat]. Acțiunile incorecte nu sunt într-adev]r autonome, dar ele sunt mai degrab
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fidelitate”, „statornicie” în era victorian] și „loialitate” în zilele noastre. Aceast] virtute este diametral opus] dorinței de libertate a personajului. Analizate individual, ambele tr]s]turi sunt pozitive: loialitatea o ajut] pe Dorothea s] dep]șeasc] problemele c]sniciei, în timp ce autonomia proprie o împiedic] s] fie dominat] de alții. În acest caz, ne întreb]m dac] o persoan] onest] poate s] divorțeze din simplul motiv al incompatibilit]ții, mai ales dac] mariajul este lipsit de violent] sau abuz de orice fel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu privire la subiectele și conținutul drepturilor. O astfel de justificare ne este oferit] de c]tre filosoful american Alan Gewirth, care argumenteaz] faptul c] drepturile sunt necesare oamenilor pentru ca aceștia s] poat] funcționa în postura de agenți morali, dând dovad] de autonomie în exercitarea dreptului de a alege. Unii filosofi sunt ins] de p]rere c] drepturile nu au nevoie de alte justific]ri în afar] de faptul c] ele ins]și sunt exigente din punct de vedere moral. Dac] este așa
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
degrab] pe rațiune decât pe religie, cu toate c] „omul nu are puterea de a dispune de viață să” (Kant, 1986, p. 148). Compasiunea pentru o persoan] care sufer] de o boal] incurabil] și, în cazul eutanasiei voluntare, respectul pentru autonomie, au reprezentat argumentele principale ale celor care au susținut aspectul moral al eutanasiei. În prezent, exist] o vast] susținere a anumitor forme de eutanasie, iar mulți dintre filosofii contemporani au afirmat c] eutanasia poate fi ap]rât] din punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vor alunecă pe o pant] periculoas] care va duce de la practici justificate la unele nejustificate. În versiunea să logic], argumentul pantei alunecoase nu este conving]tor. Nu exist] baze logice penru care motivele care justific] eutanasia - compasiunea și respectul pentru autonomie - ar trebui s] justifice în mod logic omorurile care nu sunt s]vârșite nici din compasiune, nici din respect pentru autonomie. În versiune empiric], argumentul pantei alunecoase susține c] omorurile justificate vor duce, de fapt, la omoruri nejustificate. Exist] foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
alunecoase nu este conving]tor. Nu exist] baze logice penru care motivele care justific] eutanasia - compasiunea și respectul pentru autonomie - ar trebui s] justifice în mod logic omorurile care nu sunt s]vârșite nici din compasiune, nici din respect pentru autonomie. În versiune empiric], argumentul pantei alunecoase susține c] omorurile justificate vor duce, de fapt, la omoruri nejustificate. Exist] foarte puține dovezi empirice care s] dovedeasc] aceast] afirmație. Chiar dac] programul „eutanasiei” naziste este deseori citat că un exemplu pentru ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
naziste este deseori citat că un exemplu pentru ceea ce se poate întâmpla în momentul în care o societate consider] c] unele vieți nu merit] s] fie tr]ițe, motivația din spatele acestor omoruri nu a fost nici compasiunea, nici respectul pentru autonomie; au fost, măi degrab], prejudicii rasiale și credința c] puritatea rasial] a poporului (volk) impunea eliminarea anumitor indivizi și grupuri. Dup] cum am mai spus, în Olanda se desf]șoar] în prezent un „experiment social” cu eutanasia activ] voluntar]. Pan
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Acest lucru este adev]rât atât în economiile socialiste, cât și în cele capitaliste, deoarece în ambele sisteme economice femeile trebuie s] fac] fâț] responsabilit]ții duble a munci pl]tite și a celei casnice. Contracepția și avortul nu garanteaz] autonomie reproductiv], pentru c] mulți oameni nu își permit s] aib] (și s] creasc] în mod adecvat) nici un copil sau, de asemenea, atâția copii câți își doresc; iar alții sunt infertili în mod involuntar. Dar, atât contracepția, cât și avortul sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și s] creasc] în mod adecvat) nici un copil sau, de asemenea, atâția copii câți își doresc; iar alții sunt infertili în mod involuntar. Dar, atât contracepția, cât și avortul sunt esențiale dac] femeile vor s] aib] un nivel minim de autonomie reproductiv], posibil în lume în modul în care aceasta este construit] la ora actual]. Pe termen lung, accesul la avort este esențial pentru s]n]tatea și supraviețuirea nu doar a femeilor ca indivizi și a familiilor, dar și a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fie evaluat] dup] aceleași criterii că și oricare alt] activitate uman]. Pe aceast] bâz], ei subliniaz] importantă consimt]mântului reciproc, voluntar și în prealabil anunțat, si evidențiaz] oportunitatea toler]rii diversit]ții sexuale că o recunoaștere a libert]ții și autonomiei umane. Unii contractualiști, precum Russell Vannoy în cartea sa Sex Without Love [Sex f]r] dragoste], sunt influențați de un curent al gândirii occidentale care descrie sexul că pe un dar de preț ce trebuie exercitat adesea și cu îndr
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
concentreze asupra unei concepții particulare a instituției c]s]toriei sau a unei înțelegeri particulare a funcției adecvate a sexului sau a unei percepții că lege natural] a leg]turii necesare între sex și personalitatea uman], aceast] abordare subliniaz] importantă autonomiei umane, reflectate în acțiunile pe care alegem s] le întreprindem. Reprezentanții s]i susțin c] cele mai importante valori sunt libertatea individual] și autonomia. De aceea, este considerat] despotic] insistența asupra unei anumite intreacțiuni sexuale sau promovarea unui spațiu anume
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
că lege natural] a leg]turii necesare între sex și personalitatea uman], aceast] abordare subliniaz] importantă autonomiei umane, reflectate în acțiunile pe care alegem s] le întreprindem. Reprezentanții s]i susțin c] cele mai importante valori sunt libertatea individual] și autonomia. De aceea, este considerat] despotic] insistența asupra unei anumite intreacțiuni sexuale sau promovarea unui spațiu anume pentru sexul acceptabil. Testul pentru sexul acceptabil moral este simplu: p]rțile, posedând capabilit]țile de bâz] necesare unei alegeri autonome, au c]zut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]