20,085 matches
-
treabă și să auz ge bine ge tine și ge tătă lumea. Multă sănă tace, Cora. Timișoara, 6 august 1922.“ Cea mai cenzurată a fost scrisoarea expediată din Arad la 14 august 1922, din care nu s-a publicat textul: „Dragul meu Beldie, M-am aflat În Arad Într-un cerc de ostași simpatici și Îndatoritori cum nu-ți Închipui. M-au plimbat cu trăsura lor prin Împrejurimi, la pescuit și la vânat, În păduri de stejari locuite de cocoși sălbatici
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
solicitat și adresa regelui de la Paris, ca să-i scrie, și-l frământa formula de la Început: „Sire“ sau „Excelență“? Până la urmă, scrisoarea, care a fost expediată din Stroești, dar nu se știe unde a ajuns, a fost redactată În următorii termeni: „Dragă prietene! Cum de ai plecat și ți-ai lăsat patria singură?“ Dina, una din surorile lui Dumitru, la care acesta ținea foarte mult, a fost la fel de originală ca și frații ei. Se măritase cu Ion Trufășilă, căruia nepoții Îi ziceau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să-și apere țara și să-și facă datoria. Este memorabilă convorbirea telefonică avută de Vizanty în dimineața zilei de 24 august în auzul camarazilor săi care erau în birou cu colonelul german Eduard Neumann: În jumătate de ceas, Vizanty dragă, voi declanșa un bombardament asupra Bucureștiului. Ce vei face ? Ridic aviația de vânătoare. Te înțeleg, fiecare cu datoria lui. Nu avem de ales. Tristă realitate ! Dacă o vrea Dumnezeu, ne vom reîntâlni într-o bună zi pentru a ne aminti
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
într-o luptă aeriană (în care doborâse trei avioane americane) și își pierde ochiul drept. După o perioadă de refacere, devine instructor de zbor (1942-1944). Cere insistent să zboare din nou în misiuni de război, ca pilot de vânătoare, pe dragul său avion Mitsubishi A6M Zero. În iunie 1944 această dorință îi va fi îndeplinită. Lipsit de vedere la ochiul drept, pe 24 iunie 1944 doboară din nou nu mai puțin de trei avioane americane F6F Hellcat (de vânătoare), superioare Zero
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
da tiparului cartea. Și când afirm asta, mă gândesc la faptul că mai am nu numai de efectuat unele corecții, ci chiar de scris 1-2 profiluri, rămase În proiect de la celelalte volume. Până atunci, am Încă un ecou de la Focșani: Dragă prietene, Cu rețeta, sunt mai mult decât interesat! Dar... ești la mutare! Am citit jurnalul, spovedanie, justificare față de tine și de semeni, proză de idei, informații istorico-literare pentru cei ce vor veni (oare?!), l-am citit, cum se spune, dintr-
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
în sinea lui. Mă înalț încet, încet și de sus zăresc totul ca-n palmă, zăresc câmpul alb, imaculat, și zăresc mașina salvării ca o pată de lapte căzută pe o foaie de hârtie, zăresc totul și-mi este foarte drag spațiul acesta, nu mă îndur să mă desprind de aici, aș vrea să mă întorc la mama, aș vrea să mă întorc în propriul meu corp, care acum zace, inert, pustiu, aș vrea să mă întorc, mai am atâtea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
largul meu, mai în siguranță aici, în văzduh. Totuși, cel mai preocupat sunt, în continuare, nu de viața din văzduh, ci de cea de pe pământ. Tot timpul aproape mi-l petrec privind jos, spre orășelul meu, Serenite. Spre familia mea dragă, din care fusesem smuls atât de abrupt. După numai câteva zile, are loc un fenomen cu adevărat catastrofal, comparabil cu însăși moartea mea: Ca de obicei, privesc spre Serenite, dar încep să văd orășelul și pe locuitorii săi ca prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
împotrivească acelora „ce siluiesc viața“, altfel i-ar fi rușine să se mai privească în oglindă și nu s-ar mai chema om și nu ar mai merita nici iubirea ei. A lăsat un bilet și alor săi: Iubită mamă, dragă frate Vlad, vă iubesc, am hotărât să plec la partizani, iertați-mă de alegerea mea, dar numai aceasta e varianta în care cred, sper să izbândesc și să ne vedem cu bine, Victor. Apoi, după miezul nopții, când s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se comporta al unui înger, își reia Lazarus micul său monolog. Am oprit căderea îngerului mort, dar am găsit pe cineva, vreau să zic un înger de-adevăratelea, care e dispus să îndeplinească misiunea asta, să coboare în Serenite. Așa încât, dragul meu copil, lasă-te în voia somnului, lasă-te cuprins de vis și ai să-l zărești pe acest mesager viu, pe acest sol adevărat, ai să-l zărești acolo, în orășelul tău. 19 TC "19" \l 1 S-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fața pământului moștenirea cumplită a acestuia. Atunci, Truman, m-am trezit din acest vis. A fost al doilea vis cu tovarășul Cameniță. 24 TC "24" \l 1 Când eram puști și eram viu și locuiam în Serenite alături de familia mea dragă, desigur, mergeam adeseori la cinematograf: dacă îmi plăcea un film, îl vedeam și de trei-patru ori, mă duceam la toate spectacolele, stăteam în rândul întâi, acolo era locul meu preferat, doream să fiu aproape de ecran, țineam gâtul ridicat până amorțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
acțiunile sale moralul unei întregi națiuni. Cu vioara sub braț, trecea prin saloanele de campanie unde erau aduși răniții de pe front, alinându-le sufletul cu muzica sa. Se oprea lângă patul suferinzilor, cântându-le în surdină, amintindu-le de cei dragi, îndulcind astfel clipele de agonie ale celor care se agățau de muzica sa ca de o ultimă rază de speranță. Nu se mulțumea însă cu atât și-i întreba pe răniți de familiile lor, de satele lor natale, deseori urcându
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
La plecare, asemenea momentelor creației, când cu automatisme își ștergea sudoarea frunții, se mai ștergea doar de stropii unei ploi mărunte care simbolizau parcă ultimul bocet al naturii însăși care se întristase că inegalabilul erou al culturii naționale părăsește meleagurile dragi, lăsând în urmă până și mormântul gol, gata pregătit. Să ne fie oare indiferentă grija pentru recunoștința reparatorie ce i se cuvine din partea unui neam întreg, capabil și interesat poate să-i șteargă lacrimile sufletului? În consecință, iată cum au
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
se roage la mănăstirile lui ștefan cel Mare, prin locurile sfinte ale Țării, iar când s-a îmbolnăvit a veghiat, în locul feciorului întemnițat, la perna ei. A publicat în presa românească mai multe interviuri cu mama lui Ilie, cu oameni dragi patriotului român, mărturii care vin să completeze într-un fel portretul acestuia. Cred că ele trebuiesc cunoscute de mai multă lume. Este un fragment din istoria noastră, care nu trebuie uitat sau abandonat, ci oferit spre luare aminte generațiilor viitoare
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Este unic pe întreg spațiul românesc, neînfricat în toate suferințele lui! Pentru noi rămâne cel mai splendid exemplu de dăinuire a întregului neam. îi urăm cu ocazia Sfintelor Sărbători lui Ilie Ilașcu, doamnei Nina, mamei Natalia și la toți cei dragi, la mulți ani și Dumnezeu să ajute să străbateți și să înfruntați cu bine toate greutățile! Precum Iisus din morți a înviat, așa și neamul nostru să fie scos din mocirla istoriei în care ne-a adus stăpânirea străină! întru
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
vestea ca să fie pregătită, că luni, 10 mai, vin cu o mașină. Măicuța era tare distrusă, destul de bolnavă și nu putea să se bucure. Voia ca fiul ei să poată merge, să fie liber, să fie tată la copilașii săi dragi. „știu, știu, și mă rog. Nu mai iese băietul meu, eu nu-l mai văd. De ce nu-l pomenește nimeni? Am să plâng până am să mor. Cum nu l a văzut tata lui, așa n-am să-l mai
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
relatare despre acest eveniment. O pagină specială a apărut în numărul din 24 iunie 1999, sub titlul: „Rugă pentru fiu, din mănăstire în mănăstire”, pagină realizată de bunul ziarist, Sergiu Nucă. Reproduc câteva din rândurile introductive ale redactorului: „Aș vrea, dragă cititorule, să nu par patetic. Mă străduiesc din răsputeri, dar sentimentele mi-o iau buluc înainte. Pesemne din cauza acelor vremuri de grea cumpănă pe care le-am trăit pe viu, îndurând cu vârf și îndesat ani plini de suferință. Ca
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
schingiuită a anilor 1930—1940, Grigore VIERU: A fost război. Ecoul lui și-acum mai este viu. Cămeșe vechi, mai noiAmară amintire de la fiu. De-atâtea ori Fiind spălate, S-a ros de acum uzurul. și-atunci Băietul el, cel drag băiat, Cu ce se-mbracă, bunul, Dacă vine? (Cămășile)” ] La 24 iunie 1999 revin la Iași Elisabeta și Ioan Alexa, de la fiica domniilor-lor, Elvira Opran, după trei luni de ședere în California. Ei îmi înmânează un ajutor financiar pentru grupul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
sufletul meu: nu degeaba l-am visat și pe moșneag, parcă zicea: hai, hai, Natașa! Am murit eu, toți te pradă, toți te fură, nici nu ai ce mânca!” La rugămintea doamnei Rugină, măicuța Natalia explică: „Mie mi-a fost drag să învăț, și erau greutăți când am venit din refugiu, din războiul cela a lui Stalin... Nu era posibilitate, nu aveai putere cu ce să pornești să te duci... Trebuia la Bălți sau la Chișinău. Da’ măcar sămi fi dat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
nu le uit... Dar de acuma le uit. Tot, de dinainte mi-au rămas în minte. Apoi cu aspirantura (formă de învățământ universitar, n.n.). Lucra el în Chișinău când l-au arestat. Casa lor era la Tiraspol. Nu mai am dragă răbdare. Ieri a fost bine de prășit......... îi greu , da ce să facem. Să ne dăm deadura?. Hristos a răbdat, trebue să rabd și eu” „Nici singurică nu vă puteți descurca. Munca e grea și va ajuns oboseala și supărarea
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
bună dispoziție, măicuța a putut să coboare singură din pat, a mers până la fereastra camerei să poată privi afară, să vadă ce schimbări a mai făcut fiul ei prin jurul casei. A glumit, era bucuroasă că, în sfârșit, este în mijlocul celor dragi. Starea aceasta de bine n-a durat mult, începând din a doua zi s-a degradat continuu. Măicuța l-a rugat pe Iurie să meargă până la Taxobeni și să-i aducă tabloul cu Ilie, pictat de Nina Revuleț, pe care
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
un deal, pe toată, s-o aud. NICOLAE DABIJA LA TAXOBENI, DE PAȘTELE BLAJINILOR De Paștele Blajinilor, la Taxobeni, la fel ca peste tot în Basarabia, în toate cimitirele și la toate mormintele se fac slujbe de pomenire a celor dragi trecuți în neființă. în acest sat, situat la doar 30 km de Iași, nu departe de punctul de frontieră Sculeni, au venit, ca să aducă un pios omagiu la mormântul celor care au fost ștefan și Natalia Ilașcu, patriotul român , fiul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
burți mari rămase de pe vremea lui Ceaușescu pot să-și umple din nou paharele. „Acum îmi dau eu seama - spune fostul coleg - de ce-și târa Mișu picioarele când muta de colo-colo reflectoarele și dispărea când îți era lumea mai dragă la WC sau la bufet. Lupta în felul său, integru, cu comunismul, întârzia cum putea și el instaurarea dictaturii. Când se încuia Mișulică în closet, puteai fi sigur că dictatura, dacă vroia să-l înfrângă, mai avea de așteptat cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
motivele să plece acasă convinși că nu-s mai proști ca alții: sigla de pe sul împacă în mod fericit nevoia de cultură cu celelalte nevoi ale momentului, inclusiv cu factorul patriotic. Pe noul produs va fi imprimată imaginea atât de dragă românului, a Bătăliei de la Mărășești. Canapelele babei Cineva, un om milos, desigur, i-a adus cerșetoarei o canapea. În primele seri, mai ales că se culca devreme, când lumea încă mai ieșea la promenadă, situația femeii, care dormea pe canapeaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
târfulițele ce-și zic artiste și behăie la televizor: „Te iu-bee-heesc, te iu-bee-heeesc!...“ Cinstit vorbind, nu prea ne interesează relația altora cu cățeii lor. Dialogul e doar ocazia de a o povesti pe-a noastră cu cățeii noștri. Ni-s dragi câinii din motive prea multe și prea diferite ca să încercăm să le sistematizăm, însă iubirea pentru cățelul meu e de nepovestit. Conversațiile întâmplătoare cu tot felul de lume despre iubirea pentru cățeii noștri au ceva dintr-o parolă de conjurație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Că nu mai ști nici ce să alegi... Un singur fapt nu am uitat: C-am fost și am rămas colegi! Dar timpul trece peste toate Și vine vremea ca să pleci, Să rămâi nu se mai poate, Așa e viața...dragi colegi! Spre alte zări sunt cei căzuți, Sunt taine ce nu le dezlegi Că mâine fi-vom cei pierduți Din câți am fost atunci colegi! Fost-au bucurii... și fapte Ce mai tarziu le înțelegi, Dar când se apropie o
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93289]