18,301 matches
-
paradoxismului, și al șaselea manifest paradoxist în general. F. Smarandache, Pentru o nouă mișcare literară: paradoxismul, în Sensul Nonsensului (în limba franceză), Ed. Artistiques, Fes, Maroc, 1983 [prima publicație paradoxistă]; <br> http://fs.gallup.unm.edu//LeSensDuNonsens.pdf Titu Popescu, Estetică paradoxismului, Ed. Offsetcolor, Rm. Vâlcea, 2001, <br> http://fs.gallup.unm.edu//Estetica-Paradoxismului.htm <br> I. Soare, Paradoxism și Postmodernism, Ed. Adrianso, Rm. Vâlcea, 2000,<br> http://fs.gallup.unm.edu//ParadoxismSiPostmodernism.pdf <br> C. M. Popa, Mișcarea literară paradoxistă, ARPress
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
Olivera) și a conchis într-un studiu publicat în 1938 în "Revista Fundațiilor Regale" că, exceptând traducerea în proză a lui Stéphane Mallarmé, traducerea realizată de Emil Gulian este cea mai reușită. Același critic constată că traducătorul a păstrat efectele estetice din textul original: cadru, anecdotă, dramatizarea simțirii, timbru, dificultăți formale, refrenul original "nevermore", păstrând „felul de a rima al versurilor, monorima în or”, sistemul rimelor interioare și chiar versul povestitor. Text Commentarii Audio Video Multimedia
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
Arnold Böcklin. Debutează cu lucrări dramatice, versuri și povestiri. În anul 1854 se stabilește în capitala Bavariei, frecventează cenaclul literar ""Die Münchner Schule"", în cadrul căreia se practică un gen de neoclasicism: promovarea cultului frumosului, aprecierea formei poetice realizate, a farmecului estetic al unui creații închegate sub raport arhitectonic - reacție cu precădere subiectivă față de eșecul revoluției de la 1848 - corespundeau concepțiilor tânărului scriitor. Natură poetică polivalentă - a ilustrat genul liric, drama, nuvela, romanul - și de o fertilitate prodigioasă - a scris peste 160 de
Paul Heyse () [Corola-website/Science/298192_a_299521]
-
Uslar Pietri, Adriano González León, Miguel Otero Silva, Mariano Picón Salas și Andrés Bello (mare poet și umanist). Pozitivismul venezuelan este reprezentat de Laureano Vallenilla Lanz și José Gil Fortoul. Anul 1910 este considerat punctul de plecare a noii experiențe estetice ca reacție la curentul modernismului, încercând să descrie viața obișnuită printr-o expresie literară realistă. Nume relevante din literatura Venezuelei din această perioadă sunt: José Rafael Pocaterra ("Memorias de un venezolano de la decadencia"), Teresa de la Parra ("Ifigenia") și marele scriitor
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
este o știință auxiliară a istoriei, care studiază evoluția artelor vizuale, adică a acelor produse ale activității umane destinate scopurilor estetice, deci care exprimă idei, sentimente, emoții. Un istoric de artă este o persoană care studiază istoria artei. De-a lungul timpului, se înregistrează mai multe modalități de clasificare a artei, de la distincția medievală dintre artele liberale și arte vulgare până la
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
din locurile cele mai vizitate și admirate din Anglia. Clasicismul atinge apogeul în secolul al XVII-lea și este arta academică prin excelență. Se inspiră din antichitate și Renaștere și respectă, cu strictețe, tratatele de artă și canoanele de reprezentare estetică. Pornind de la modelele artistice (arhitectură, sculptură, literatură) ale Antichității, considerate ca întruchipări perfecte ale idealului de frumusețe și armonie, clasicismul aspiră să reflecte realitatea în opere de artă desăvârșite ca realizare artistică, opere care să-l ajute pe om să
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
folosit pentru atingerea sentimentelor menționate mai sus. Alții, folosind figuri mai mici, au ales pictura istorică, cum ar fi Salvator Rosa, care picta în maniera lui Claude Lorrain, artist baroc târziu cu elemente romantice în picturi. Realismul este o ideologie estetică, în care se pune accentul pe relația dintre artă și realitate. Instrumentul indispensabil al artei autorului este observarea atentă a realității și reflectarea ei veridică, obiectivă în creație. Realismul a avut un impact major în epică, în special asupra romanului
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
mediu, dintre individ și societate. Elementele unui stil realist pot fi identificate în diferite culturi și epoci istorice. În cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea, realismul capătă, pe plan european, caracterul unui curent, al unei orientări estetice, teoretizate de către artiști și de către critici și ilustrate prin numeroase creații. Autori celebri de romane realiste sunt considerați a fi Honoré de Balzac, Stendhal și Gustave Flaubert - în Franța, Charles Dickens și William Makepeace Thackeray - în Anglia, Lev Nikolaevici Tolstoi
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
în continuare pe acest drum, dezvoltând, însă, mai departe spontaneitatea și virtuozitatea predecesorilor lor. Tendința predominantă este realizarea unui tablou reprezentând o construcție de sine stătătoare, obiect al unei combinații pure între formă și culoare, cu scopul provocării unei emoții estetice și al transmiterii nemijlocite a sensibilității subiective a artistului. Tabloul este împărțit într-un eșafodaj de suprafețe și linii, care se îndepărtează de reprezentarea obișnuită a corpurilor și obiectelor. Petele de culoare pot constitui suprafețe de lumină sau umbră, uneori
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
N. Mihăiescu și R. Mihăiescu adoptă o soluție specifică arhitecturii neoromânești interbelice, utilizând detalii de origine brâncovenească și un joc al învelitorilor înalte din țiglă verde smălțuită. În perioada interbelică, locuințele orășenilor erau construite în spiritul modernismului românesc, cu calități estetice noi, bazat pe scoaterea în evidență a cromaticii și facturii materialelor de construcție, pe raporturi simple, clare, din elemente de forme geometrice. Aceste construcții au constituit opera arhitectei Etti-Rosa Spirer, singurul arhitect cu licență la acel timp, care activa în cadrul
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
un scop bine definit. Termenul de turism sau turist sunt folosiți uneori cu sens peiorativ, implicând interesul superficial pentru cultura sau locurile vizitate de turiști. „Turismul sustenabil a fost conceput pentru a administra toate resursele, astfel încât necesitățile economice, sociale și estetice să fie satisfăcute, menținându-se în același timp integritatea culturală, procesele ecologice esențiale, diversitatea biologică și sistemele de susținere a vieții”(Organizația Mondială a Turismului). Dezvoltarea sustenabilă implică „satisfacerea necesităților prezente fără a compromite abilitatea generațiilor viitoare de a-și
Turism () [Corola-website/Science/297475_a_298804]
-
realitate în imagini artistice bidimensionale, create cu ajutorul culorilor aplicate pe o suprafață (pânză, hârtie, lemn, sticlă etc.). Scopul este de a obține o compoziție cu forme, culori, texturi și desene, care dă naștere la o operă de artă în conformitate cu principiile estetice. O mare parte din pictura artei occidentale și orientale este dominată de motive religioase; exemple ale acestui tip de pictură sunt scenele biblice luate din pereții catacombelor și din plafonul interior al Capelei Sixtine, iar ale artei orientale sunt scenele
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
acestui conflict, se reunesc în mod regulat în jurul scriitorului român Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului „Voltaire”, în Zürich, capitala Elveției, pe atunci stat neutru. Vrând să răspundă absurdului prin absurd, ei își manifestă revolta mai curând prin provocare, decât prin idei estetice. Marcel Iancu va scrie: "„Ne-am pierdut încrederea în cultura actuală. Tot ceea ce este, la momentul actual, trebuie distrus, demolat. Trebuie să reîncepem actul creaței pornind de la o "tabula rasa". La Cabaret Voltaire, noi vrem să zguduim ideile, opinia publică
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
Kurt Schwitters (Germania). Asociind unor elemente ale futurismului italian, cubismului francez și expresionismului german, un negativism declarat, dadaismul cultivă arbitrariul total, neprevăzutul, abolirea formelor constituite, provocând dezordinea și stupoarea, și prin organizarea unor spectacole de scandal îndreptate împotriva artei, gustului estetic, moralei tradiționale, programatic puse sub semnul întrebării. În manifestul acestei mișcări, „Dada”, se vorbește despre o căutare a unei extreme limite a divorțului dintre gândire și expresie, contrazice totul, neagă totul, ridicând nihilismul și mistificarea la rangul de principii supreme
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
cu barca la Martinique, în 1941, Breton îl cunoaște pe antropologul Claude Lévi-Strauss cu care discută despre creația artistică. Claude Lévi-Strauss critică definiția dată de Breton unei capodopere spunând că este un rezultat al spontaneității minții fără a analiza valoarea estetică a operei. Breton îi răspunde că „foarte puțin îl interesează ierarhia operelor suprarealiste - chiar dacă am făcut o ierarhie a operelor romantice și simboliste.” În timpul războiului Breton a scris trei poeme epice în care a tratat tema exilului. După cel de-
André Breton () [Corola-website/Science/297543_a_298872]
-
editor, eseist, poet tradiționalist și publicist român. Pe linie maternă a fost înrudit cu familia Brătianu. Bunicul său a fost cunoscutul politician Ion Brătianu, acesta fiind adesea evocat în poeme din volumul său cel mai complet din punct de vedere estetic, " Pe Argeș în sus", în poeme precum "Bunicul", "Bunica", " Aci sosi pe vremuri" sau "Ochelarii bunicului". Și-a petrecut copilăria la moșiile Florica, pe Argeș și la Miorcani, pe râul Prut. După 1945 poezia sa este trecută la "index", evident
Ion Pillat () [Corola-website/Science/297550_a_298879]
-
fi, omul se izbește implacabil de un termen final, ceea ce constituie, cum se intitulează cel de-al doilea volum, Călcâiul său vulnerabil (1966). Salvarea se află în aspirația spre puritate, condiție etică, dar și în sublimarea vieții în artă, condiție estetică. Altfel spus, nemurirea se obține prin identificarea cu universul, nu prin imitarea naturii, arta e un fel de transsubstanțiere, o mutație ontologică (A treia taină, 1969). Mai departe poeta caută hotarul dintre bine și rău, dintre înnorat și senin, dintre
Ana Blandiana () [Corola-website/Science/297559_a_298888]
-
restaurarea acestor construcții. Un obiectiv demn de menționat este podul care traversează râul Olt, construit între anii 1888-1891. Podul, construit de inginerul Davidescu, este primul pod de metal peste un râu din România. În plus față de valoarea sa practică și estetică, podul este una dintre primele încercări de a folosi fierul în arhitectură, idee lansată la Expoziția Mondială de la Paris, din anul 1889. Monumentul “Ecaterina Teodoroiu” a fost construit în anul 1925 de către Dumitru Mățăoanu. Ion Irimescu a creat în anul
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
a inițiat un program de reparații al complexelor de sere, la Institutul Botanic, s-au asfaltat alei și s-a modernizat iluminatul public. La o parte din alei li s-a schimbat pavajul din asfalt cu unul nou, mult mai estetic. Lucrările au fost derulate însă cu greutate, fondurile disponibile nefiind nici pe departe suficiente. La momentul de față grădina deține peste 10 000 de specii de plante, număr foarte mare pentru o grădină botanică, fapt care a dus la o
Grădina Botanică din Cluj () [Corola-website/Science/296744_a_298073]
-
artistul este o persoană care exprimă personalitatea să printr-un mijloc care poate fi o artă figurativa sau performativă. Cuvântul este folosit și că sinonim al lui "creativ". În sens strict, artist este definit creatorul de opere dotate de valoare estetică în ambientele așa-zise ale "culturi înalte", cum sunt: desenul, pictură, arhitectura, scultura, perorația, dansul, literatura, regia, fotografia, și muzica. ul este considerat ca fiind o persoană care își folosește talentul pentru a se exprima în domeniul în care excelează
Artist () [Corola-website/Science/317010_a_318339]
-
sunt cele specifice zonei noastre de câmpie, în timp ce pe Mureșul de Sus catrința cu trup vânăt a fost înlocuită de șorțul de mătase sau catrința de stofă ori catifea bogat ornată cu flori colorate, preferate celei vechi datorită aspectului mai estetic. Costumul popular purtat de Ramona fără excepție la fiecare eveniment, îmbrăcat imaculat, evidențiind o ținută ireproșabilă, este piesa lăudata de public odată cu fiecare expunere. Mănunchiul de cântece pe care le interpretează Ramona Fabian și care îi aparțin, definind-o, acoperă
Ramona Fabian () [Corola-website/Science/317048_a_318377]
-
preocupată de proces decât de rezultat, de construirea eului decât de exprimarea eului. Conceptul occidental al „frumosului” subliniază ideea că ceva este admirat pentru ceea ce este, nu pentru la ce este folositor, ceea ce Immanuel Kant numește „finalitate fără scop” Ideile estetice japoneze sunt mai apropriate de cele ale ideile estetice occidentale pre-iluministe, ca exemplu putând fi amintit conceptul lui Geoffrey Chaucer "Beautee appertenant to Grace" („Frumosul ca accesoriu al grației), sau definiția „calității” a lui Jean de La Bruyère: "Entre le bon
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
decât de exprimarea eului. Conceptul occidental al „frumosului” subliniază ideea că ceva este admirat pentru ceea ce este, nu pentru la ce este folositor, ceea ce Immanuel Kant numește „finalitate fără scop” Ideile estetice japoneze sunt mai apropriate de cele ale ideile estetice occidentale pre-iluministe, ca exemplu putând fi amintit conceptul lui Geoffrey Chaucer "Beautee appertenant to Grace" („Frumosul ca accesoriu al grației), sau definiția „calității” a lui Jean de La Bruyère: "Entre le bon sens et le bon gout il y a la
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
efect”) Conform lui Donald Keene, „efemeritatea” este caracteristica cea mai distinctivă a esteticii japoneze., ceea ce este în concordanță cu termenul budist "mujō", care poate fi tradus prin „impermanență”. Unul dintre puținii occidentali care a considerat conceptul de „impermanență” în context estetic ca fiind important a fost Vladimir Nabokov, care în prelegerea sa despre povestirea lui Franz Kafka "Metamorfoza" spune: "Where there is beauty there is pity for the simple reason that beauty must die: beauty always dies..." („Acolo unde este frumos
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
spune: "Where there is beauty there is pity for the simple reason that beauty must die: beauty always dies..." („Acolo unde este frumos este și milă, pentru simplul motiv că frumosul trebuie să moară: frumosul totdeauna moare...”) Termenul japonez pentru „estetică” (美学, "bigaku") a fost folosit pentru prima dată (și probabil inventat) de către filosoful Chōmin Nakae (1847-1901) cam prin 1883. În 1886, Universitatea Tokio a ținut primele prelegeri despre estetică, cursul fiind ținut de către un occidental. Prin urmare, primii esteticieni japonezi
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]