19,706 matches
-
moartă de trei săptămâni, fusese fosta profesoara de gimnastică a mamei, la liceul de fete din Bolgrad, cu numai câțiva ani mai mare decât elevele ei. Acum, probabil, nici ea nu se mai află printre cei vii. Încerc să-mi imaginez, cinematografic, o luminos-idilică lecție de gimnastică pe când mama avea 15 ani, iar profesoara ei vreo 18-20. Obțin secvența, o „fixez” și mă încumet s-o trec „dincolo”: radioase, mama și profesoara ei mai tânără cu câțiva ani fac gimnastică în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
timpul, niște Matusalemi ai Morții. Numărătoarea anilor nu încetează niciodată: în timpul vieții și-i numără fiecare, după obștescul sfârșit alții sunt cei care nu-i numără. Luând-o de la început. O numărătoare ceva mai lungă... * Macabre. După cutremurul din 1977, imaginându-mi cutremurul morților, cum se vor fi zgâlțâit, ca niște bețe de chibrit, cadavrele tinere în cutiile sicrielor încă întregi, tefere... * Să instalezi într-un coșciug un aparat ultraperfecționat, rezistent, capabil să transmită în direct întregul proces de descompunere al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
una sau două sau trei sute de pagini... Sau, dacă cititorul co-autor nu are, nici el, chef să tragă la jug (și nu are!), poate să nici nu (de)scrie. Romanul-pilulă oferă avantajul de a putea fi scris și citit mintal, imaginat cu alte cuvinte, potrivit sugestiei primite din partea autorului prim, principal, primordial și demiurg (un demiurg cam leneș!), prin formularea ideii centrale, prin redactarea frazei liminare sau a unui foarte rezumativ rezumat... Ei, ce zici, critic literar ce ești, ai cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
termină cu „căci morți sunt cei muriți”. Ultimul cuvânt rostit de recitatorul improvizat a fost acoperit de „Aplauze puternice, prelungite” (citez din România liberă din 24 iunie 1988, p. 3). Poate, altădată, și de urale. Căci această scenă greu de imaginat s-a petrecut nu o singură dată. Vreau să spun că, de-a lungul anilor de tristă amintire, oratorul a declamat nu o singură dată exact aceleași versuri și că sala care asculta cu obișnuită evlavie comandată a reacționat nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fi asemenea unei locuințe frumoase, dar în care trebuie să te muți cu „mobila” ta: sau: o construcție ridicată exclusiv din prefabricate (pământești). Dacă Dumnezeu ne va dărui altul mai bun, cu atât mai bine. Deocamdată însă, nu-mi pot imagina un rai mai bun! Și cum ce-i în mână nu-i minciună... Orice cititor, cu condiția de a fi un cunoscător relativ bun al operei lui V.Cr., poate deveni coautorul, editorul romanului genial, reproducând pasajele potrivite. La început, desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
3 la număr, si cu noi doi eram o familie de 5 persoane. Am ieșit din serviciu o perioadă, că nu aveam cu cine să-i las. Erau mici: de 6 ani, de 4 ani și de câteva luni. Vă imaginați: unul începuse școală, al doilea grădiniță plus cel din fașa. Singură, dar cu ajutorul lui Dum9 nezeu, m-am descurcat. Părinți nu aveam ca să ne ajute. Cum te ajută acum toți: și Statul și Biserica. Mult am muncit și mult
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sau mi-au făcut ei mie. Mare dreptate și adevăr este să oferi o carte de rugăciuni. Părintele Viziteu Gheorghe ne-a mai învățat: când avem de rezolvat o problema, de luat o hotărâre și nu știm cum, să ne imaginăm că ne întâlnim cu Domnul Iisus și-i spunem problemă pe care o avem. Și ce ne-ar spune El, aceea să facem. Și chiar și material ne ajută. Este iubit și apreciat de foarte multă lume. El i-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ce-I dăm în schimb? Păcate și răutate. Aprindem fiecare pelerin câte o lumânare și ieșim din acea închisoare, acea peșteră. Aproape nu mai putem respiră. Ne oprim în curtea în care a fost judecată. Privim curtea și ne-o imaginăm cu mulțime multă de oameni. În această curte s-a primit sentința: „Ia-L, ia-L! Răstignește-L!”. Ce cuvinte de groază! Ce cutremurător! Ce DURERE ..! Vai, vai, vai, ce s-a făcut!? Pe Cine să răstignească!? Pe Cel ce
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
închini, să-ți întipărești toate în minte. Însă acolo parcă ai vedea Cerul deschis, si toți suntem așteptați. Dacă nu putem ajunge cu trupul, putem ajunge cu cugetul, cu inima și putem vedea cu ochii minții și ai sufletului. Ne imaginăm din auzite și din Sfintele Evanghelii, dar e minunat lucru să te afli acolo, în acea sfințenie, daca nu cu trupul, măcar cu inima. Locul ne cheamă tainic pe toți. Nimeni nu are nimic de pierdut dacă ajunge acolo. Dimpotrivă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
clădirii sunt deschise unde-i mormântul. Dar este și om de pază și privești de la distanță, nu intră nimeni înăuntru. Nimeni nu are voie să atingă o floare sau o frunză. Nici poze nu dau voie să se facă. Va imaginați ce strictețe este. Și ce curățenie, ce clădire îngrijita! în care stă un om mort. Iar Domnul Iisus câte a făcut! A făcut numai bine și nimeni nu mai repara un zid la o biserică. De flori nici nu mai
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
beduini și ne-au cerut bani (dolari) pentru ca le foloseam paturile. N-au ajuns la înțelegere cu părintele Irineu, cât să le ofere, și ne-au alungat. Eram cu toții obosiți și fără să ne odihnim a trebuit să plecăm. Vă imaginați ce supărați puteam fi, era singurul loc din lume de unde se poate vedea Răsăritul Soarelui la 430 dimineață. Unicul loc în lume! După efortul nostru făcut pe întuneric, la lumina lunii, merita să-l vedem. Dimineață se deschidea și biserica
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Prostia și Răul sunt realități transcendente, cu caracter numinos, sunt ceva ungeheuer, ca să mă exprim ca Rudolf Otto. Priviți (ocaziile sunt nenumărate) cât de vicleni pot să fie imbecilii, ce tertipuri le dau prin cap, pe care inteligența nu le imaginează, nu fiindcă ar fi incapabilă, ci fiindcă nu-și pierde vremea cu stupidele scopuri ale tertipurilor (tertipurile nu au decât scopuri stupide și, firește, rele, distrugătoare). Prostia este eternă și invincibilă ; e o hidră cu nenumărate capete care cresc la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aproape nimeni nu-și mai asumă și nu-și recunoaște vreo obligație. Numai pretenții, numite „drepturi”. În primul rând, cel la „fericire personală”. Dar e o utopie, o himeră nenorocitoare. Nu există fericire personală. Numai egoismul vecin cu nebunia își imaginează așa ceva. Pleacă unul în Canada sau naiba știe unde, părăsindu-și nevasta și copilul. Pleacă să „se realizeze”. Să fie liber. Pleacă de acasă, ca acel Jean din La soif et la faim a lui Eugen Ionescu. Poate că se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
consultând enciclopedii, căutând izvoare care trimit fatalmente la altele, și așa mai departe, uitând apoi toate datele acumulate de care, odată cartea terminată, n a mai avut nevoie ; „În realitate sunt - iertați-mi expresia tare - de o incultură greu de imaginat la un scriitor de renume mondial”, adaogă el, evident exagerând. Cum se știe, el a citit întâia oară Don Quijote la 60 de ani, mulțumită răgazului oferit de călătoria cu transatlanticul spre exilul american. Altfel poate n-ar fi apucat niciodată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
că în interval a fost în țară, atât pentru munca de transcriere, cât și chemat de activitatea sa de redactor-șef la o mare editură, neputându-și permite o prea lungă absență de la ocupațiunile ce-i incumbă. Încerc să-mi imaginez cum s-a ivit inițiativa acestei extraordinare cărți. Din câte am înțeles, Mircea Ciobanu, aflat în călătorie în Elveția și plimbându-se prin împrejurimile Genevei, a avut ideea de a încerca marea cu degetul anunțându-se la Versoix. Regele, pentru
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
așa numiții despoți luminați. Dar a trecut vremea lor. Despoții veacului nostru numai luminați n-au fost, iar admiratorii lor, infatuați și oportuniști, uluiesc prin imbecilitate. Priviți evenimentele ce se desfășoară accelerat și spectaculos sub ochii noștri. Și-ar fi imaginat „realiștii” așa ceva? Pe noi, „naivii”, adică pe noi, lucizii, evenimentele acestea nu ne miră. Nu le mai speram, dar nu ne miră. Cum apare azi celebra întrebare a lui Stalin, așa de gustată de lumea unui Averell Harriman : „Câte divizii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Știam bineînțeles că „tânăra generație” care se manifesta furtunos și al cărei „șef” declarat era Mircea Eliade ducea o campanie de radicală contestare a valorilor reprezentate de „bătrâni” (dintre care unii nici nu împliniseră 40 de ani) și împotriva cărora imagina (hiperbolic, evident, formula fiind a lui Cioran) o „noapte a sfântului Bartolomeu”. Fără să ader la ele, atitudinile acestea nu mă contrariau (îl admiram pe Nietzsche și-mi plăcea spiritul de tăgadă și frondă, care altminteri mă încântase și la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la Roma, și la Madrid, și la Uppsala, și la Oxford, dar strict în domeniul disciplinei ; ca „presă”, de asemenea, numai buletinele și „actele” congreselor de specialitate. În anii treizeci ne-ar fi fost cu neputință, nouă, contemporanilor, să ne imaginăm un Mircea Eliade fără susținută activitate publicistică și fără implicare în social. Atitudinea definitorie a lui Mircea Eliade, pe care am numit-o „încercarea înțelegerii”, a rămas constantă în cărțile lui și ei i se datorează caracterul lor atât de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
hiatusului aparent. În ipoteza, în fond lipsită de rost, dar inevitabilă ca ispită a închipuirii, că poetul nu ar fi murit atât de timpuriu, și o mare parte din materialul rămas ar fi trecut desigur în antume, e greu de imaginat ce formă ar fi căpătat în stadiul ultim mai ales acele poeme lungi aruncate în fugă pe hârtie și rămase în stare brută, dar străbătute de suflul geniului (relevam mai înainte observația lui Călinescu că multe din versurile acestor poeme
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sfâșietoare că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință” (M.I.C., Opere, București, 1936, pp. 65 și 188). Discutând cu prietenii, ne întrebam : ce vals o fi fost ăsta ? Întrebare perfect stupidă : ce vals să fie ? Un vals imaginat de Matei, firește nu fără amintirea atâtor valsuri auzite. „Deși nu-i deloc sigur ca autorul să fi avut în vedere Valsul imperial (iar frazele descrierii nu se suprapun cu exactitate etapelor melodiei lui Strauss), la aceasta mă poartă (extatic
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
le semna lui Bogdan-Pitești, evident fără gândul de a le onora, nu erau cumva și ele un fel de polițe cu maimuță ? (cf. ibid.). 4. Proba de foc a creației mari în literatură, dincolo de cea hotărâtoare și eliminatorie de a imagina consistent și convingător, adică de a pune pe lume o lume, este darul de a surprinde esența femininului, de a plăsmui femei de neuitat, de care nu doar să te poți îndrăgosti, ci să te și îndrăgostești. Acest dar l-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
poet este a nu mai avea nimic sfânt, a da cu barda-n Dumnezeu, a te complace în ignominie și cinism. - Pe de altă parte, rafinații care au înscris pe steagul lor chipul enigmatic al poetului «diabolic» nu-și pot imagina brute mai refractare la frumusețile nepieritoare ale artei decât acei nătângi care admiră cu răgete țărănismele unui Coșbuc sau Goga”. O altă imputare dirimantă adusă criticului e stilul neîngrijit, expresia inabilă și lipsită de seducție. Obiecția e adevărată, multe pagini
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
venerabil, cu figura uscată, de o britanică distincție de baronet savant, arborând surâsul superior al dogmaticului tolerant, neclintit în certitudinea adevărurilor sale. Umbla cu un baston prea lung, care l silea să-și îndoaie brațul drept în unghi ascuțit. Îmi imaginez cu amuzament clandestin contrastul dintre acest personaj și interlocutorul său, trapu, foarte brun, sprâncenat, cu barbă neagră en collier, despărțiți prin distanța a trei generații și prin îndepărtarea primului de fostele sale preocupări, actuale și vii la cel de al
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pahare-flaut șampania „Veuve Clicquot”. După miezul nopții, când anul meu tragic s-a schimbat poate în unul mai bun, am ascultat la radio bătând toate clopotele din Suedia, plăcându-mi ca de obicei sunetul intens al clopotului domului din Lund - imaginându-mi că poate același sunet a fost primit de Carol al XII-lea ca o lovitură a destinului în coșul pieptului de erou. Apoi, pentru a concretiza ideea noastră că timpul poate fi înțeles numai prin muzică, Ingrid s-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
statuilor antice, el este modelul ideal la care fiecare pictor și sculptor a visat vreodată”. Se spune că în acest balet (coregrafiat de însuși Nijinski) el a întruchipat chiar sexualitatea și a dansat cu erecție. Am desenat mișcările corpului faunului imaginat de Nijinski (după sculpturile lui Rodin), pentru a înțelege frumusețea și geniul dansului. Citind jurnalul lui Nijinski, descopăr acum adâncimea gândurilor și a sentimentelor care stau în spatele artei, al talentului său. Felul său ideal de a se apropia de oameni
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]