19,182 matches
-
Dumnezeu toți, stăpâni și sclavi, sunt egali. Însă pentru Hegel, deși genială ideea, este prea frumoasă, prea simplă ca să fie adevărată. Sclavul creștin doar atunci se poate considera liber și egal cu stăpânul, când recunoaște ca stăpân pe Dumnezeu, un stăpân absolut. Dar ceea ce face este doar a schimba stăpânul cu unul care îl face mai dependent de acesta decât era sclavul necredincios. Prima sclavie era prețul pentru viața sa biologică. A doua este prețul pentru viața eternă. Creștinismul apare din
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
Hegel, deși genială ideea, este prea frumoasă, prea simplă ca să fie adevărată. Sclavul creștin doar atunci se poate considera liber și egal cu stăpânul, când recunoaște ca stăpân pe Dumnezeu, un stăpân absolut. Dar ceea ce face este doar a schimba stăpânul cu unul care îl face mai dependent de acesta decât era sclavul necredincios. Prima sclavie era prețul pentru viața sa biologică. A doua este prețul pentru viața eternă. Creștinismul apare din frica sclavului față de neant, de neantul propriu, din neputința
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
biologică. A doua este prețul pentru viața eternă. Creștinismul apare din frica sclavului față de neant, de neantul propriu, din neputința de a accepta condiția existenței - adică cea a finitudinii, a morții. În opinia lui Hegel, neajunsurile creștinismului, eliberarea de către orice stăpân, inclusiv cel absolut, realizarea libertății și trăirea în această lume a simțurilor ca ființă umană, autonomă și liberă, poate avea loc doar cu o condiție. Și anume acceptarea ideii de moarte și prin urmare a ateismului. Aceasta are loc odată cu
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
Revoluția franceză din 1789. Religia este înlocuită de filozofia germană, de cea a lui Hegel. Dar pentru ca creștinismul să fie înlăturat, trebuie ca promisiunile acestuia să se realizeze în viața aceasta. Este vorba deci despre întrebarea, cum lumea păgână a stăpânilor a putut deveni o lumea creștină a sclavilor, fără ca să se ajungă la o luptă între stăpân și sclav, la o revoluție. Pentru aceasta trebuie să ne întoarcem la lumea antică. Statul antic păgân a recunoscut numai stăpânii drept cetățeni
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
creștinismul să fie înlăturat, trebuie ca promisiunile acestuia să se realizeze în viața aceasta. Este vorba deci despre întrebarea, cum lumea păgână a stăpânilor a putut deveni o lumea creștină a sclavilor, fără ca să se ajungă la o luptă între stăpân și sclav, la o revoluție. Pentru aceasta trebuie să ne întoarcem la lumea antică. Statul antic păgân a recunoscut numai stăpânii drept cetățeni ai săi. Numai cei care luau parte la războaie erau considerați cetățeni. Munca este rezervată sclavilor, care
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
păgână a stăpânilor a putut deveni o lumea creștină a sclavilor, fără ca să se ajungă la o luptă între stăpân și sclav, la o revoluție. Pentru aceasta trebuie să ne întoarcem la lumea antică. Statul antic păgân a recunoscut numai stăpânii drept cetățeni ai săi. Numai cei care luau parte la războaie erau considerați cetățeni. Munca este rezervată sclavilor, care trăiesc la marginea societății. Sensul statului este de a purta războaie de prestigiu, cu scopul de a îi fi recunoscută autonomia
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
autonomia și supremația de către toate celelalte state. Acest stat însă nu poate realiza decât momentul "general" al existenței umane, în timp ce momentul "individual" rămâne la marginea lui. Dialectica dintre general și individual nu este decât o altă formă a dialecticii dintre stăpân și sclav, stăpânirea corespunzând generalului iar sclavia individualului. Omul nu poate fi satisfăcut decât atunci când este creat un stat un de valoarea individuală a unui om este recunoscută de către "generalul", "comunitatea" care este încarnată în stat, prin faptul că valoarea
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
generalul", "comunitatea" care este încarnată în stat, prin faptul că valoarea "generală" a statului este recunoscută și realizată de către fiecare dintre "indivizi". Un asemenea stat este, o asemenea sinteză între general și individual este posibilă numai prin înlăturarea contradicției dintre stăpân și sclav. Aceasta nu numai pentru că "sclavul" nu este recunoscut în mod general, iar stăpânul la rândul lui nu poate ajunge la o recunoaștere generală, atât timp cât el nu recunoaște o parte a celor care îl recunosc—sclavii. Ci mai ales
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
recunoscută și realizată de către fiecare dintre "indivizi". Un asemenea stat este, o asemenea sinteză între general și individual este posibilă numai prin înlăturarea contradicției dintre stăpân și sclav. Aceasta nu numai pentru că "sclavul" nu este recunoscut în mod general, iar stăpânul la rândul lui nu poate ajunge la o recunoaștere generală, atât timp cât el nu recunoaște o parte a celor care îl recunosc—sclavii. Ci mai ales deoarece "stăpânul" nu poate realiza și recunoaște decât momentul general în om, în timp ce sclavul îli
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
sclav. Aceasta nu numai pentru că "sclavul" nu este recunoscut în mod general, iar stăpânul la rândul lui nu poate ajunge la o recunoaștere generală, atât timp cât el nu recunoaște o parte a celor care îl recunosc—sclavii. Ci mai ales deoarece "stăpânul" nu poate realiza și recunoaște decât momentul general în om, în timp ce sclavul îli reduce existența doar la o valoare "unică", "singulară", "individuală". Omul își justifică valoarea sa umană prin faptul că își riscă viața în luptă. Dar această luptă este
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
prin faptul că își riscă viața în luptă. Dar această luptă este la peste tot și întotdeauna (la "toți") aceeași. Toți oamenii care luptă sunt la fel. Valoarea umană justificată prin luptă este generală, "impersonală". De aceea, statul de războinici (stăpâni) nu recunoaște decât elementul "general" în om. Cetățeanul războinic nu este decât un "oarecare" cetățean anonim, nu "acel" cetățean anume. Chiar și șeful statului este numai un "oarecare" reprezentant al statului; în activitatea sa el este funcție a statului, dar
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
un "dictator" în sens modern, creștin, romantic. Nu este un Napoleon, care creează un stat prin voința sa personală, cu scopul de a-și realiza individualitatea sa proprie și de a-i fi recunoscută de ceilalți. De aceea, războinicul grec, stăpân și păgân, nu va fi niciodată satisfăcut—numai individul poate fi satisfăcut. Cât despre sclav, valoarea umană creată prin muncă este una "individuală", personală. Educația muncitorului prin muncă depinde de condițiile concrete în care se desfășoară munca, condiții care variază
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
statului. Însă statul, "generalul", societatea de războinici nu recunoaște nici munca, nici "personalitatea" muncitorului, ci cel mult "produsul" impersonal al muncii sclavului. Atât timp cât sclavul nu luptă, valoarea sa individuală rămâne subiectivă; el singur se autorecunoaște. Contradicția dintre Revenind la dialectica stăpân sclav, trebuie spus că partea umilitoare, servilă a satisfacerii trebuinței stăpânului a fost preluată de sclav. Astfel, prin faptul că stăpânul stăpânește sclavul, el stăpânește (direct și indirect) natura și trăiește în aceasta ca stăpân. Dar a trăi în natură
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
nici "personalitatea" muncitorului, ci cel mult "produsul" impersonal al muncii sclavului. Atât timp cât sclavul nu luptă, valoarea sa individuală rămâne subiectivă; el singur se autorecunoaște. Contradicția dintre Revenind la dialectica stăpân sclav, trebuie spus că partea umilitoare, servilă a satisfacerii trebuinței stăpânului a fost preluată de sclav. Astfel, prin faptul că stăpânul stăpânește sclavul, el stăpânește (direct și indirect) natura și trăiește în aceasta ca stăpân. Dar a trăi în natură, fără a lupta cu aceasta, este a trăi în tihnă. Iar
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
sclavului. Atât timp cât sclavul nu luptă, valoarea sa individuală rămâne subiectivă; el singur se autorecunoaște. Contradicția dintre Revenind la dialectica stăpân sclav, trebuie spus că partea umilitoare, servilă a satisfacerii trebuinței stăpânului a fost preluată de sclav. Astfel, prin faptul că stăpânul stăpânește sclavul, el stăpânește (direct și indirect) natura și trăiește în aceasta ca stăpân. Dar a trăi în natură, fără a lupta cu aceasta, este a trăi în tihnă. Iar tihna pe care o dobândește omul fără a face eforturi
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
Contradicția dintre Revenind la dialectica stăpân sclav, trebuie spus că partea umilitoare, servilă a satisfacerii trebuinței stăpânului a fost preluată de sclav. Astfel, prin faptul că stăpânul stăpânește sclavul, el stăpânește (direct și indirect) natura și trăiește în aceasta ca stăpân. Dar a trăi în natură, fără a lupta cu aceasta, este a trăi în tihnă. Iar tihna pe care o dobândește omul fără a face eforturi, aduce plăcere. Astfel, din momentul în care învingătorul devine stăpân, viața lui nu mai
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
trăiește în aceasta ca stăpân. Dar a trăi în natură, fără a lupta cu aceasta, este a trăi în tihnă. Iar tihna pe care o dobândește omul fără a face eforturi, aduce plăcere. Astfel, din momentul în care învingătorul devine stăpân, viața lui nu mai este caracterizată prin luptă, ci prin plăceri, căci nu mai are cu cine să se lupte. Stăpânul suferă de o dilema existențială. Căci la sfârșitul luptei a fost recunoscut ca "om" de către un alt individ, care
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
tihna pe care o dobândește omul fără a face eforturi, aduce plăcere. Astfel, din momentul în care învingătorul devine stăpân, viața lui nu mai este caracterizată prin luptă, ci prin plăceri, căci nu mai are cu cine să se lupte. Stăpânul suferă de o dilema existențială. Căci la sfârșitul luptei a fost recunoscut ca "om" de către un alt individ, care a devenit sclavul său. Dar un sclav un poate recunoaște pe altul ca om, deoarece el însuși nu este om, ci
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
de către un alt individ, care a devenit sclavul său. Dar un sclav un poate recunoaște pe altul ca om, deoarece el însuși nu este om, ci a rămas parte a naturii deoarece nu a putut trece peste instinctul de autoconservare. Stăpânul poate fi recunoscut ca om doar de către alt stăpân, care și acesta la rândul lui este gata să își înfrunte propria frică de moarte. Deci unul dintre ei va trebui să moară, deoarece fiecare este dispus să riște să își
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
Dar un sclav un poate recunoaște pe altul ca om, deoarece el însuși nu este om, ci a rămas parte a naturii deoarece nu a putut trece peste instinctul de autoconservare. Stăpânul poate fi recunoscut ca om doar de către alt stăpân, care și acesta la rândul lui este gata să își înfrunte propria frică de moarte. Deci unul dintre ei va trebui să moară, deoarece fiecare este dispus să riște să își dea viața pentru a fi recunoscut ca om de către
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
acesta la rândul lui este gata să își înfrunte propria frică de moarte. Deci unul dintre ei va trebui să moară, deoarece fiecare este dispus să riște să își dea viața pentru a fi recunoscut ca om de către celălalt. Astfel, stăpânul poate fi satisfăcut doar prin moarte. Dar moartea nu poate aduce satisfacție, deoarece moartea e nimic, neant. Iar ce rămâne este doar sclavul, iar acesta nu îl poate recunoaște ca om. Deci stăpânul nu va fi niciodată satisfăcut, recunoscut ca
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
fi recunoscut ca om de către celălalt. Astfel, stăpânul poate fi satisfăcut doar prin moarte. Dar moartea nu poate aduce satisfacție, deoarece moartea e nimic, neant. Iar ce rămâne este doar sclavul, iar acesta nu îl poate recunoaște ca om. Deci stăpânul nu va fi niciodată satisfăcut, recunoscut ca om, deoarece doi stăpâni nu pot conviețui, iar viața îi oferă două posibilități: să moară pe câmpul de luptă sau sa tâmpească în plăcere și lenevie. Deci nu poate trăi conștient, satisfăcut, prin
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
doar prin moarte. Dar moartea nu poate aduce satisfacție, deoarece moartea e nimic, neant. Iar ce rămâne este doar sclavul, iar acesta nu îl poate recunoaște ca om. Deci stăpânul nu va fi niciodată satisfăcut, recunoscut ca om, deoarece doi stăpâni nu pot conviețui, iar viața îi oferă două posibilități: să moară pe câmpul de luptă sau sa tâmpească în plăcere și lenevie. Deci nu poate trăi conștient, satisfăcut, prin ceea ce este. Un individ care nu desfășoară activitate, ci este plictisit
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
prin ceea ce este. Un individ care nu desfășoară activitate, ci este plictisit, acela nu trăiește cu adevărat și nici nu este om. El va rămâne nemulțumit, căci doar activitatea poate aduce satisfacție, iar singura activitate pe care o poate desfășura stăpânul, lupta, nu îi poate aduce satisfacție, indiferent de rezultatul acestei lupte. Numai omul care care se poate satisface în mod conștient, care "știe" că se "satisface" prin ceea ce este, nu dorește să se autodepășească. Deci doar sclavul poate să se
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
Numai omul care care se poate satisface în mod conștient, care "știe" că se "satisface" prin ceea ce este, nu dorește să se autodepășească. Deci doar sclavul poate să se autosatisfacă, prin munca pe care o desfășoară în slujba altcuiva, a stăpânului, de fapt a unei idei, își depășește natura biologică, animală, și devine "om", "rămânând" satisfăcut. Hegel afirmă că sclavul este "adevărul" (=realitatea revelată) a stăpânului. Idealul uman, care inițial își are originea, în stăpân, poate fi realizat numai prin sclavie
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]