18,450 matches
-
la producerea vacsului pentru încălțăminte, linoleumului, mătăsii, pieilor artificiale, săpunului, vopselei, acuarelei, la producerea peliculelor fotografice foarte fine. De asemenea, este folosit pe larg la prepararea jeleurilor în industria de patiserie, la pregătirea mediilor de cultură în bacteriologie, în industria textilă și cea farmaceutică. În ultimii ani, agar-agar este deseori înlocuit cu un agent de gelificare sintetic extras din specii de alge marine care se dezvoltă în Marea Albă.
Agar-agar () [Corola-website/Science/310516_a_311845]
-
MM-II-m-A-04756. Picturile murale originale au fost datate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dar ele au fost pictate în mare măsură în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Ele au fost aplicate pe bucăți de material textil, care au fost atașate pe pereți. Corpul principal al edificiului are forma dreptunghiulara, iar altarul e poligonal. Acoperișul are streșini duble, cu excepția altarului, unde acoperișul este simplu. În dreptul fațadei vestice se află un mic portal cu arcuri rotunde. De asemenea
Comuna Șieu, Maramureș () [Corola-website/Science/310644_a_311973]
-
numele ar veni de la melodiile pe care Chanel obișnuia să le cânte: "Qui a vu Coco?" și "Ko-Ko-Ri-Ko". La 25 de ani, în 1904, cunoaște un bărbat foarte influent care îi va schimba viața. Moștenitor dintr-o dinastie din industria textilă, baronul Étienne Balsan. Coco devine amanta recunoscută a lui Balsan și se mută la una din proprietățile baronului. Acolo Chanel începe din pasiune și pentru uz personal să creeze pălării care vor fi apreciate de aristrocația franceză și în curând
Coco Chanel () [Corola-website/Science/308922_a_310251]
-
a localității a fost „Werde”, care s-a schimbat prin secolul XIV, dintr-un sat devenind „civitas”, această dezvoltare a așezării se datorește poziției geografice favorabile, prin drumul comercial "Reichenbach - Altenburg - Leipzig" care traversa localitatea. Se dezvoltă în localitate industria textilă reprezentată pe la mijlocul secolului XV printr-o fabrică de pânză. Creșterea numărului populației:
Werdau () [Corola-website/Science/309391_a_310720]
-
folosit pentru praful de pușcă; și folosirea armelor de foc precum mina marină. Concentrându-se pe agricultură în lucrarea Nongzheng Quanshu, agronomul Xu Guangqi (1562-1633) a avut un interes în irigații, îngrășăminte, întrajutorare în caz de foamete, culturi economice și textile, precum și observația empirică a elementelor care ofereau o perspectivă în înțelegerea timpurie a chimiei. Au fost multe progrese și noi modele de arme de foc, la începuturile dinastiei, dar de la mijlocul perioadei Ming, chinezii au început să folosească frecvent artileria
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
satul Măgheruș. Ceramică pictată de tip "Cucuteni-Ariușd", ceramică ornamentală cu dungi de tip "Coțofeni", o urnă ceramică Hallstattiană și ceramică dacică din epoca "La Téne" s-a descoperit la Ozun. Economia comunei este bazată pe activități în domeniul industriei alimentare, textile și de prelucrare primară a lemnului, precum și activități în domeniul comerțului, morăritului și panificației, serviciilor și agroturismului. Agricultura prin cultura plantelor (cartofi, cereale) și creșterea animalelor rămâne activitatea principală a zonei.
Comuna Ozun, Covasna () [Corola-website/Science/310388_a_311717]
-
economico-industrială a Regatului de Sardenia, favorizând construirea de căi ferate, de străzi și inițiind construirea tunelului feroviar Frejus. A dat un nou avânt agriculturii, introducând noi culturi, construind canale de irigație. A favorizat crearea unei industrii siderurgice și potențarea industriei textile. A reformat armata prin intermediul colaboratorului său, generalul Alfonso La Marmora, a construit Arsenalul Militar Maritim al orașului La Spezia. În politica internă a fost un făuritor al ordinii monarhice constituționale, toate reformele sale erau dictate de dorința sa de a
Camillo Benso Conte de Cavour () [Corola-website/Science/304930_a_306259]
-
didactic asociat al Facultății de Chimie Industrială. Elaborează și publică peste 60 de lucrări de specialitate în reviste din țară și străinătate, dintre care se pot aminti cele care sunt considerate cele mai importante: Este inventatorul adezivului lavabil pentru industria textilă, a compoziției pentru spălarea lânii brute și a procedeului pentru tratarea fibrelor de viscoză, respectiv de poliamidă. După absolvirea facultății, rămâne pentru doi ani în județul Prahova, mai întâi ca inginer în cadrul Companiei de Producție - Valea Călugărească (1971 - 1972), apoi
Dan Ioan Popescu () [Corola-website/Science/304947_a_306276]
-
inginer în cadrul Companiei de Producție - Valea Călugărească (1971 - 1972), apoi inginer în cadrul Institutului de Cercetări și Proiectări în Rafinărie și Petrochimie - Ploiești (1972 - 1973). În 1973 devine Cercetător științific și Șef al Laboratorului „Sinteze produse chimice” în cadrul Institutului de Cercetări Textile - București. Între 1990 și 1993 ocupă funcția de Director General al Insitutului de Cercetări Textile - București și apoi aceea de Secretar de Stat în cadrul Ministerului Industriei (1994 - 1995). În 1996, preia funcția de Ministru al Comerțului. În perioada în care
Dan Ioan Popescu () [Corola-website/Science/304947_a_306276]
-
și Proiectări în Rafinărie și Petrochimie - Ploiești (1972 - 1973). În 1973 devine Cercetător științific și Șef al Laboratorului „Sinteze produse chimice” în cadrul Institutului de Cercetări Textile - București. Între 1990 și 1993 ocupă funcția de Director General al Insitutului de Cercetări Textile - București și apoi aceea de Secretar de Stat în cadrul Ministerului Industriei (1994 - 1995). În 1996, preia funcția de Ministru al Comerțului. În perioada în care partidul său (PDSR și, ulterior PSD) se află în opoziție, 1996-2000, este deputat și Președinte
Dan Ioan Popescu () [Corola-website/Science/304947_a_306276]
-
după altele, din orașul Kozani, Rumelia, atunci provincie otomană (actualmente în Macedonia de vest, care aparține Greciei. În 1767 el și fratele său s-au mutat la Viena sau, poate, la Chemnitz, în Saxonia, unde au fost printre fondatorii industriei textile a Saxoniei. Ambii frați au fost înnobilați la 1 iunie 1792 de Frederic August, pe atunci principe elector al Saxonei, cu dreptul adăugării prepoziției „von” numele de familie: „von Karajan”. Unul din ascendenții lui Herbert von Karajan a fost germanistul
Herbert von Karajan () [Corola-website/Science/304955_a_306284]
-
XX-lea); biserica „Sfântul Nicolae” (1848); Muzeul de Istorie Casa Tăutu (secolele al XVII-lea-al XVIII-lea); și o casă de la sfârșitul secolului al XIX-lea aflată în strada Logofăt Tăutu nr. 14. În economia localității se remarcă industria textilă, de prelucrare a lemnului și alimentară. În oraș funcționează două școli generale și un liceu. Asistența medicală este asigurată de un spital, o policlinică și cabinete medicale de medicină de familie. La sud de oraș se află cunoscuta regiune viticolă
Hârlău () [Corola-website/Science/297053_a_298382]
-
cea de a 3-a conurbație engleză după Londra și West Midlands. Manchester este unul dintre primele orașe industrializate ale lumii, fiind cunoscut rolul important pe care l-a avut în timpul Revoluției Industriale. A fost centrul dominant internațional al manufacturii materialelor textile, în secolul XIX fiind numit și "Cottonopolis" (cotton = bumbac; polis = cetate, oraș). Cuvântul "Manchester" vine din termenul latin "Mamucium", care se crede a fi o latinizare a unui cuvânt cu origini celtice (probabil însemnând "sân" ("mamm" în celtică) plus anglo-saxonul
Manchester () [Corola-website/Science/305034_a_306363]
-
Basel-Provincie la Universitatea Basel, începând cu 1976. Cantonul se află în nordul Elveției. Munții Jura traversează cantonul, care este drenat de râurile Ergolz și Birs. Principalele produse agricole sunt fructele, produsele lactate și creșterea vitelor. Industriile cele mai importante sunt textilă, metalurgică și chimică. face parte din centrul economic din jurul orașului Basel, care inculde părți din Franța și Germania, precum și ambele cantoane Basel. Începând cu anii 1960, au fost încheiate acorduri pentru a întări legăturile în cadrul așa-numitei "Regio Basiliensis". Această
Cantonul Basel-Provincie () [Corola-website/Science/305077_a_306406]
-
secolului al XX-lea manufactura a devenit la fel de prioritară. Principalele produse ale industriilor din Venezuela sunt cele de petrol, oțel, aluminiu, îngrășeminte, ciment, pneuri și construcția de mașini. De asemenea, este importantă și industria de prelucrare a produselor alimentare, băuturilor, textilă, îmbrăcăminte, încălțăminte, plastic și lemn. Datele de la INE pentru anul 2004 au arătat că 322,907 de persoane din populația țării lucrau în industrie. Cele mai industrializate zone sunt cele de lângă capitală și centrul regiunii. La finele secolului XX, industria
Economia Venezuelei () [Corola-website/Science/306004_a_307333]
-
Agricultura a rămas un segment important economic.Dar în 1868 și-a făcut însă apariția un parazit, filoxera, care a distrus viticultura franceză. Comerțul s-a modernizat, apărând marile magazine. S-au creat magazine cu produse standardizate de serie, produse textile, precum "Le Bon Marché". Sunt construite galeriile Lafayette pentru clase mici și mijlocii. Cel mai mare romancier francez , Émile Zola, a scris un roman despre acest magazine-La paradisul femeilor. În ciuda binefacerilor, imperiul devine tot mai autoritar. Perioada era lipsită de
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
împiedica avioanele inamice și dirijabilele, să efectueze recunoaștere aeriană. Avioanele de vânătoare timpurii au fost foarte mici și ușor înarmate în comparație cu standardele de mai târziu și majoritatea au fost avioane biplane construite cu un cadru de lemn, acoperite cu material textil, și cu viteza de peste 100 km/h. Controlul spațiului aerian deasupra armatei devenind tot mai important, toate marile puteri au dezvoltat avioane de vânătoare pentru a sprijini operațiunile militare. Între războaie, lemnul a fost în mare parte înlocuit cu structură
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
avut loc cutremure în regiunea Aachen și Düren cutremul atinge la data de 18 februarie 1756 în Düren intensitatea 8 pe scara Richter, producând pagube materiale importante.Economia orașului din secolul XV s-a dezvoltat mai ales prin industria hârtiei, textilă, și metalurgică. În anul 1812 existau în oraș 17 fabrici de hârtie, 11 fabrici de pânză și două turnătorii.
Düren (oraș) () [Corola-website/Science/306130_a_307459]
-
se bazează în mod tradițional pe turismul de pe coasta Mării Negre, pe cultura viticolă, cea a citricelor și a ceaiului, precum și pe exploatarea manganului și a cuprului. Sectorul industrial este axat azi pe producția metalurgică, textilă și chimică. Georgienii erau renumiți încă din secolul al III-lea î.Hr. ca făuritori de arme. În Munții Caucazi se exploata aurul, argintul, cuprul și fierul. Meșteșugarii georgieni au produs conform legendelor săbiile războinicilor ahei și troieni care s-au
Economia Georgiei () [Corola-website/Science/306190_a_307519]
-
de Economie Mondială, 7 mai 2008) Domeniile abordate în lucrare sunt: Problema lemnului și valorificarea chimică a lemnului; Petrolul. Coloranții. Cauciucul. Masele plastice și rășinile naturale; Antimoniul. Cuprul. Magneziul. Mercurul; metalele feroase; Cromul, Manganul, Nichelul; Bumbac. Lână. Mătase naturală. Fibre textile sintetice. În prefața lucrării, Mitiță Constantinescu relevă integrarea României în economia mondială și consecințele asupra economiei naționale în perioade de criză: România integrată, în chip armonic, în activitatea economică internațională, prin schimbul de mărfuri cu celelalte țări, precum și prin dezvoltarea
Mitiță Constantinescu () [Corola-website/Science/306219_a_307548]
-
practică în condiții de randament sporit. Creșterea animalelor se remarcă prin toate tipurile de animale (În Banat mai ales porcine). Din punct de vedere industrial, actual industriile sunt concentrate în cele 4 orașe principale: construcții de mașini, utilaj greu, industria textilă, anvelope. Majoritatea se desfasoara de-a lungul liniei de transport a Câmpiei de Vest: Halmeu, Stamora Moravița (aliniament N-S). Se desprind o serie de magistrale: 4 (Satu Mare-Oradea-Timișoara), 3 (Crișul Repede), 2 (Valea Mureșului), 1 (Timișoara-Caransebeș). E traversata de
Câmpia de Vest () [Corola-website/Science/306222_a_307551]
-
Caspică, marginită la nord și est de Georgia și Azerbaidjan și la sud și vest de Iran și Turcia. Până la independență, economia Armeniei s-a bazat în mare măsură pe industria - chimică, produse electronice, utilaje alimentare procesate, cauciuc sintetic și textile, dar a fost dependentă de resursele din afara. Agricultura a reprezentat doar 20% din produsul intern net și 10% din ocuparea forței de muncă înainte de destrămarea Uniunii Sovietice în 1991. Din minele armene se extrage cupru, zinc, aur și plumb . Marea
Economia Armeniei () [Corola-website/Science/306239_a_307568]
-
cele din Polonia rusească, câteva zone de-a lungul râurilor Don și Nipru și din sudul Uralilor. În 1890, Rusia avea cam 32.000 km de căi ferate și cam 1,4 milioane de muncitori industriali, cei mai mulți lucrând în industria textilă. Între 1860 și 1890, producția anuală de cărbune a crescut cu 1.200% până la 6,6 milioane de tone, iar producția de fier și oțel s-a dublat până la 2 milioane de tone pe an. Bugetul statului a crescut de
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
Kunovice și altele. Acizi, îngrășăminte, anvelope, celuloză și hârtie se produce la Ostrava, Praga, Zlin și Nachod. Materiale de construcții, ciment, la Beroun, Kraluv Dvur și Ostrava. Industria de prelucrare a lemnului se dezvoltă îndeosebi în Praga și Rousinov, cea textilă, confecții și încălțăminte, în Praga și Brno, sticlărie și porțelanuri îndeosebi în Bohemia (Teplice, Sokolov, Karlovy) Vary, Ceske Budejovice. Industria cehă se află în curs de restructurare, cunoscând, după 1990, o scădere a producției datorită reducerii comenzilor din Uniunea Sovietică
Economia Cehiei () [Corola-website/Science/305648_a_306977]
-
apoi, Școala Specială de Cavalerie din Tîrgoviște (1904-1906), unde se împrietenește cu Ion Antonescu. În perioada septembrie 1938 - septembrie 1940, Vasiliu a fost primar al orașului Craiova. În 1939 Vasiliu a intrat în posesia a 30% din acțiunile complexului „Industria Textilă Lugoj”. Ca executant al politicii Guvernului Antonescu de purificare etnică a fost implicat direct în deportarea și masacrarea evreilor și rromilor. La ordinul lui Ion Antonescu, care a întrevăzut prăbușirea indubitabilă a Germaniei naziste, la 14 octombrie 1942 Vasiliu a
Constantin Z. Vasiliu () [Corola-website/Science/305729_a_307058]