18,899 matches
-
cu secolul al XIX-lea MTT a avut și are o largă circulație în Asia de sud-vest și nordul Africii. În Etiopia MTT a fost o adevarată monedă națională până în secolul al XX-lea, iar în anii 1930 s-au tipărit și bancnote cu denominațiunea „taler”. În unele regiuni ale Arabiei Saudite, precum și în fostul Muscat și Oman, MTT a fost contramarcat cu inscripții arabe, pentru a fi autorizat în circulația monetară locală. Se cunosc și contramărci aplicate în alte regiuni
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
secolului XVI. Iată mai jos un text de la începutul secolului al XIX-lea, care folosește alfabetul latin, cu ortografie etimologizantă (în coloana din stânga) și același text transcris cu ortografia actuală (în coloana din dreapta): Prima tipăritură românească a fost un "Catehism" tipărit la Sibiu în 1544, care s-a pierdut. Prima tipăritură care s-a păstrat a fost "Evangheliarul slavo-român" a lui Filip Moldoveanul (Sibiu, 1551-1553). Prima tipăritură română cu litere latine este culegerea de "Cântece religioase calvine" din 1560 a episcopului
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
luni mai târziu, « "trizonă" », când li s-a alăturat Franța. Acest plan, ținut secret până la anunțarea unei reforme monetare, la 20 iunie 1948, a legat economia celor trei zone germane de vest de sistemul economic occidental. O nouă unitate monetară tipărită în Statele Unite ale Americii, Deutsche Mark, înlocuia, în sfârșit, Reichsmark, utilizată încă și după sfârșitul războiului. Rata de schimb inițială era de 1 : 1 pentru primele 40 de Reichsmark, apoi 10 : 1 pentru următoarele. Acest schimb a avut un efect
Marcă germană () [Corola-website/Science/306436_a_307765]
-
„” este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în iunie 1959 la Paris și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în România în ediția din septembrie 1967 a revistei "Secolul 20", fiind inclusă apoi în volumul " și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în România în ediția din septembrie 1967 a revistei "Secolul 20", fiind inclusă apoi în volumul " și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Nuvela prezintă experiența fantastică trăită de profesorul Gavrilescu ca urmare a unei vizite „la țigănci”, reprezentată de o ieșire a personajului din timpul real și de o călătorie simbolică către moarte
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
Christinel Eliade. „Emoția și entuziasmul ei mi-au confirmat certitudinea că „La Țigănci” marchează începutul unei noi faze a creației mele literare”, nota scriitorul în memoriile sale. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de personalități românești proeminente ale exilului românesc. Ca urmare a faptului că, după cel de-
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
fost publicată în revista "Secolul 20" (nr. 9, septembrie 1967), fiind însoțită de o notă ideologică a lui Ștefan Bănulescu și de un comentariu-portret semnat de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Ea a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Tema principală a acestei nuvele o reprezintă relevarea „fantasticului” camuflat în cotidian. Autorul a fost preocupat să descopere sensul autentic și profund al existenței umane, imaginând călătorii inițiatice în lumi paralele
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
Habad". Începând din anul 1912, cu ajutorul ginerelui său, rabinul dr. Wolf Gottlieb din Glasgow, rabinul Avrham Rosen a început să-și publice scrierile teologice majoritatea, din seria de „întrebări și răspunsuri” precum și alte lucrări de legislație religioasă. Studiile au fost tipărite la Editura „Harav Kook” din Ierusalim („Șaagat Arie” și „Eitan Arie”, 1912, „Pirkei Șoșana”, 1920). Moses și-a petrecut în Fălticeni o parte din copilărie, unde a studiat studii religioase cu tatăl său și studii laice la liceul din localitate
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
a fost editat în România vol. IX al "Operelor" lui Mihai Eminescu, cuprinzând publicistica, inclusiv articolele antisemite scrise de poet în presa locală din acea vreme. Moses Rosen s-a adresat Academiei Române cerând interzicerea publicării acestui volum și retragerea exemplarelor tipărite din librării, pe motiv că ar incita la ură de rasă. Cei care au criticat acțiunea rabinului susțin că acesta ar fi jignit memoria poetului național. La data de 1 iulie 1991, rabinul Moses Rosen a oficiat o comemorare a
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
întrerupte, Academia Română și asociațiile profesionale cu tradiție ca Societatea Scriitorilor Români sau Societatea compozitorilor români au fost desființate și înlocuite cu unele noi, din care personalitățile care nu erau agreate de noul sistem au fost înlăturate. În 1948 s-a tipărit un catalog de 522 de pagini, cuprinzând aproximativ 8.000 de titluri de cărți și reviste interzise, care au fost scoase din bibliotecile publice și din manualele școlare. Operele unui număr de autori sunt interzise în întregime:Radu Gyr, Octavian
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
de Traian Dorz, care a totalizat 17 ani de pușcărie pentru acest motiv, a făcut parte din „biserica tăcerii”, ansamblu informal de credincioși creștini din diferite confesiuni, care refuzau să se supună autorităților comuniste, fiind, din acest motiv, socotiți ca „tipărind și răspândind literatură interzisă”, „uneltind împotriva orînduirii sociale” și „dușmani ai poporului”. În 1990 „Oastea Domnului” a fost reabilitată de statul român și de Sinodul Bisericii Ortodoxe, care a ridicat caterisirea lui Iosif Trifa. În zilele noastre, Oastea Domnului are
Oastea Domnului () [Corola-website/Science/305928_a_307257]
-
Oastea Domnului” a fost reabilitată de statul român și de Sinodul Bisericii Ortodoxe, care a ridicat caterisirea lui Iosif Trifa. În zilele noastre, Oastea Domnului are sediul administrativ la Sibiu, unde dispune de editură, librărie și tipografie proprie. Aici se tipărește, cu binecuvîntarea Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, săptămânalul „"Iisus Biruitorul"” având ca supliment revista pentru tineri „"Timotheos"”. Oastea Domnului este condusă de un "Sfat Frățesc" Operativ din care fac parte aproximativ 30 de membri, reprezentanți ai zonelor. Oastea Domnului este prezentă
Oastea Domnului () [Corola-website/Science/305928_a_307257]
-
o instalează în Pasajul Român. Aici Petre Ispireascu a publicat poemele lui Dimitrie Bolintineanu, ediție care a fost distinsă cu o medalie de argint. Tot aici Petre Ispirescu a publicat revista “Tipograful Român” și “Unirea Democratică”. Tot această tipografie a tipărit și “Claponul” lui Ion Luca Caragiale. La etajele superioare existau redacțiile ziarelor celor mai importante din București. Pe lângă redacția ziarului Românul, aici existau redacțiile ziarelor "“Buciumul”" lui Cezar Boliac, "“Dâmbovița”" lui Dimitrie Bolintineanu, "“Reforma”" și “Naționalul”. Tot aici erau redacțiile
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
vii și livezi cu pomi. Biserică din satul Condrătești în toate timpurile a purtat hramul ,Acoperămîntul Maicii Domnului, ( care se oficază la 14 octombrie) și a fost întemeiata în anul 1803 și a fost înzestrata cu cărți în limba română, tipărite peste Prut. Actuala biserică a fost zidita din piatră în anul 1911, este foarte încăpătoare, cu balcon pentru cîntăreți. Când s-a sfițit biserică de piatră, în 1911, sătenii au înzestrat-o cu obiecte scumpe și icoane noi, dar le-
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
văzuse inundarea librăriilor cu scrieri virulent-xenofobe, antisemite, naziste și neonaziste, ca „Mein Kampf”, „Protocoalele înțelepților Sionului” etc., deci "Naționalistul" ar fi putut trece neobservat dacă Buzatu nu s-ar fi folosit de o stratagemă: pentru a amplifica provocarea, el a tipărit cartea lui Hogea în cadrul Centrului de Istorie și Civilizație Europeană al Filialei Iași a Academiei Române, exploatând poziția sa de director al acestei instituții. Scandalul s-a declanșat odată cu lansarea cărții la sediul PRM din București. Președintele Academiei, prof. Eugen Simion
Gheorghe Buzatu () [Corola-website/Science/305343_a_306672]
-
mai ales în sec. XIX-lea, Biserica Ortodoxă Română cu , cum a colaborat Sfântul Sofronie Vraceanski cu românii și s-au ajutat reciproc. Tot la începutul acestui secol, Sf. Sofronie a fost sprijinit de ierarhii români de pe acea vreme, a tipărit la Râmnicu Vâlcea, în limba neobulgară, în anul 1806 Chiriacodromionul sau Nedelnic, care reprezintă un eveniment important în istoria Bisericii Bulgare și bineînțeles un eveniment semnificativ al relațiilor de amiciție dintre România și Bulgaria. Atât prin acest tom tipărit, ca
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
Sfântul Sofronie Vraceanski a adus un deosebit aport Bisericii din Bulgaria, limbii și literaturii neobulgare, poporului bulgar, la începutul renașterii sale naționale. Mitropolitul Ungrovlahiei Grigorie IV (1823-1834), deși a avut anumite impedimente, a sprijinit Biserica bulgară, prin faptul că a tipărit la noi în țară Noul Testament în limba bulgară vorbită și a oferit suport financiar, fapt pentru care este foarte apreciat de bulgari. În ajutorarea bulgarilor mai vin și numeroși mireni, care tipăresc primele cărți moderne : ""Alfabetul"" de la Brașov în 1824
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
a sprijinit Biserica bulgară, prin faptul că a tipărit la noi în țară Noul Testament în limba bulgară vorbită și a oferit suport financiar, fapt pentru care este foarte apreciat de bulgari. În ajutorarea bulgarilor mai vin și numeroși mireni, care tipăresc primele cărți moderne : ""Alfabetul"" de la Brașov în 1824, după care se pun bazele școlii lancasteriene în Bulgaria, iar în 1835 negustorul Vasile Aprilov, înființează prima școală în Gabrovo. În această perioadă au început să se construiască școli bulgărești, urmând ca
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
înlocuiți de preoți slavi, iar serviciul religios a început să fie oferit în limba slavona. Procesul de asimilare forțată a românilor din Timoc a durat zeci de ani, si a crescut în intensitate și complexitate. Comunitățiile române au continuat să tipărească însă ziarul Vorba Noastră, la Zaiecar, dar acesta a fost interzis începând cu anul 1848, la fel ca ziarul bilingv Bilten din Pozarevat. În aceași perioadă, în recensământurile oficiale, comunitatea română scade în importantă de la 93. 444 locuitori în 1948
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
2005 și 2009, 100 EUR au valorat aproximativ între 710 HRK și 751 HRK (sursă: European Central Bank, Eurosystem). În august 2010, 1 Kuna valora aproximativ 0,58 RON (1 Euro = 7,29 HRK). Bancnotele croate aflate în circulație sunt tipărite în Germania, de Giesecke & Devrient. Leu (RON) | Euro | Dolar
Kuna () [Corola-website/Science/303477_a_304806]
-
muzica eclesiastică, care i-a transmis nu numai cunoștințele de bază ale artei muzicale, școală care funcționa pe lângă biserica Sf. Nicolae Șelari. Aici învață și meșteșugul tiparului, în tipografia aceluiași Petru Efesiul, iar în 1819 ajunge „director” al tipografiei și tipărește pentru întâia dată un Axion în românește, care, din nefericire, nu s-a păstrat în nici un exemplar. În 1819, scaunul arhieresc din Capitală e ocupat de Dionisie Lupu, om luminat care inițiază o adevărată campanie de „autohtonizare” a vieții eclesiastice
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
din orașul de sub Tâmpa, cu care va lega o strânsă prietenie. După înăbușirea Zaverei, revine în București în primăvara anului 1822. Reîntors în București, Anton Pann își continuă activitatea de tălmăcire a melodiilor de strană. Concomitent, Ieromonahul Macarie reușește să tipărească la Viena în anul 1823 primele cărți de cântări bisericești în limba română: "Teoreticonul", "Anastasimatarul" și "Irmologhionul", în tipografia călugărilor mechitariști (armeni). În anul 1823 ajunge profesor de psaltichie la școala de cântări bisericești de pe Podul Mogoșoaia (astăzi Calea Victoriei). În
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
manuscrisele redactate, constând în cântări specifice cultului ortodox: polieleuri, axioane, doxologii. În același timp, preda lecții de muzică maicilor de la mănăstirile „Dintr-un Lemn” și „Surupatele”. În anul 1830 deschide seria tipăriturilor sale cu conținut religios și laic. Acum va tipări lucrarea "Versuri musicești ce se cântă la nașterea Mântuitorului nostru Is.Hs. și în alte sărbători ale anului". Aici se intitulează „profesorul de muzică al Școlii Naționale din București”. În afară de colinde și cântece de stea, lucrarea nu conține și melodiile
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
vieții de familie, Anton Pann ajunge prim cântăreț la Biserica Albă, unde va locui temporar, împreună cu soția sa, după care se vor muta în casa din mahalaua Bradului. Perioada anilor 1840-1854 va fi prolifică sub aspect editorial-tipografic, autorul reușind să tipărească unele culegeri religioase și folclorice, să adauge multe alte lucrări și, în același timp, să ofere stranei românești, toate cărțile de cântări bisericești. După douăzeci de ani de așteptare reușește să tipărească Noul Doxastar, tomul 1, în tipografia lui Constantin
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
fi prolifică sub aspect editorial-tipografic, autorul reușind să tipărească unele culegeri religioase și folclorice, să adauge multe alte lucrări și, în același timp, să ofere stranei românești, toate cărțile de cântări bisericești. După douăzeci de ani de așteptare reușește să tipărească Noul Doxastar, tomul 1, în tipografia lui Constantin Pencovici, cu binecuvântarea noului mitropolit al Ungrovlahiei, Neofit, ales în scaun în iulie 1840. La scurt timp după înscăunarea mitropolitului Neofit, Anton Pann îi adresează o scrisoare în care îi dezvăluie îndelungata
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]