19,662 matches
-
numită Sfântul Roman, unde zidul interior fusese spart și probabil că acolo a fost văzut în viață, pentru ultima oară, Constantin Paleologul. Își scosese însemnele imperiale. A fost omorât luptând ca un ostaș de rând ca sa-i oprească pe turci. Căderea Constantinopolului și moartea împăratului său au fost interpretate, foarte curând după aceea, ca fiind împlinirea uneia sau alteia dintre profeții. Călugărul Ghenadie, care-i pricinuise împăratului atât de multe necazuri și al cărui nume nu apare în rapoarte oficiale din
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
timp după moartea patriarhului Grigorie al III-lea, petrecută în 1459. Prin urmare, nu a fost primul care a remarcat coincidența de nume dintre primii și ultimii Constantin și Elena. Medicul venețian Nicolo Barbaro a însemnat, în jurnalul său despre căderea Constantinopolului, că Dumnezeu a hotărât căderea cetății atunci când s-a întâmpălat ca să se împlinească vechile profeții, dintre care una spunea că cetatea Constantinopolului va fi pierdută de către creștini în timpul domniei unui împărat numit Constantin, fiul Elenei. Cucerirea turcească a Constantinopolului
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
III-lea, petrecută în 1459. Prin urmare, nu a fost primul care a remarcat coincidența de nume dintre primii și ultimii Constantin și Elena. Medicul venețian Nicolo Barbaro a însemnat, în jurnalul său despre căderea Constantinopolului, că Dumnezeu a hotărât căderea cetății atunci când s-a întâmpălat ca să se împlinească vechile profeții, dintre care una spunea că cetatea Constantinopolului va fi pierdută de către creștini în timpul domniei unui împărat numit Constantin, fiul Elenei. Cucerirea turcească a Constantinopolului, în 1453, a fost un eveniment
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
vasal al sultanului. Ei luptaseră alături de soldații turci, și cei care s-au întors în Serbia au dus cu ei mai degrabă o versiune turcească decât una grecească. În mod sigur, toate relatările turcești timpurii care s-au păstrat despre căderea Constantinopolului înregistrează tăierea capului împăratului. Unul dintre luptătorii sârbi a lăsat propria sa relatare. Este vorba despre Constantin Mihailovici din Ostrovița, care mai târziu s-a convertit la islam și a putut deveni ienicer în slujba sultanului. Amintirile sale sunt
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Mihailovici din Ostrovița, care mai târziu s-a convertit la islam și a putut deveni ienicer în slujba sultanului. Amintirile sale sunt, uneori, greșit socotite drept jurnalul unui ienicer polonez. Le-a încredințat hîrtiei abia la 40 de ani după cădere, pe când trăia în Polonia, așa încât povestea sa are și episoadele ei fanteziste. Dar se prea poate să fie exactă în ceea ce privește moartea împăratului. Potrivit acestui autor, Constantina fost ucis pe când lupta la spărtura din zid. Capul i-a fost tăiat de
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
au început să scandeze lozinci împotriva Frontului Salvării Naționale și a președintelui din acea vreme, Ion Iliescu. Inițial, manifestația era îndreptată împotriva Securității și comunismului, ca apoi, în scurt timp, nemulțumirile să fie îndreptate împotriva celor care preluaseră puterea după căderea lui Nicolae Ceaușescu. Pe pancarte protestatarilor era scris: „Jos Securitatea, suntem cu armata!”, „Securiștii-n mină, să avem lumină!”, „Securiștii pe tarla, să crească producția!”, „Revoluția a fost doar o rotație de cadre?”, „F.S.N.=P.C.R.”, „F.S.N., du-te în U
Mineriada din februarie 1990 () [Corola-website/Science/309948_a_311277]
-
Parașuta este un aparat orientabil destinat să frâneze mișcarea unui corp prin atmosferă folosind frecarea cu aerul. De obicei, parașutele sunt folosite pentru a încetini căderea prin aer a unei persoane sau a unui obiect, până când viteza de coborâre nu mai pune în pericol viața respectivei persoane sau integritatea obiectului. De asemenea, parașutele sunt folosite pentru a frâna mișcarea orizontală a unui vehicul (avion sau navetă
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
respectivei persoane sau integritatea obiectului. De asemenea, parașutele sunt folosite pentru a frâna mișcarea orizontală a unui vehicul (avion sau navetă spațială) la aterizare. Cuvântul "parașută" este derivat din limba franceză, unde "para" înseamnă protecție sau scut, iar "chute" înseamnă cădere. Multe parașute moderne sunt semirigide, manevrabile, și pot asigura o coborâre controlată, asemănătoare cu cea a unui planor. Parașutismul face parte din categoria sporturilor periculoase, pentru practicarea căruia este necesară obținerea unui brevet, în urma unor cursuri pe instruire teoretică și
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
planor. Parașutismul face parte din categoria sporturilor periculoase, pentru practicarea căruia este necesară obținerea unui brevet, în urma unor cursuri pe instruire teoretică și practică. Chiar și plierea unei parașute cere asimilarea unor cunoștințe. Pliajul defectuos, dar și manevrarea incorectă în timpul căderii, pot conduce la producerea unor accidente, de cele mai multe ori fatale. La început, parașutele erau confecționate din in, apoi din mătase. În prezent se folosesc materiale sintetice moderne, mai rezistente, cum este nailonul, de multe ori învelit în silicon, pentru a
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
reușite cu o umbrelă mare dintr-un turn înalt. În secolul IX, un arab pe nume Armen Firman a sărit dintr-un turn din Córdoba folosindu-se de o pânză prinsă de un cadru de lemn, care i-a atenuat căderea, el suferind doar leziuni minore. În secolul al XIII-lea, în „Cuvântul lui Daniil Zatocinik”, manuscris rusesc, se descriu petrecerile populare la slavi, în timpul cărora oamenii se lansau în aer cu ajutorul unor echipamente speciale, confecționate din mătase. Leonardo da Vinci
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
modernă a fost inventată în 1783 de către francezul Sébastien Lenormand. La 26 decembrie 1783, acesta a efectuat un salt cu parașuta sa de pe turnul observatorului astronomic din Montpellier, aterizând cu bine. El a socotit că acest aparat poate să împiedice căderea liberă și l-a numit „parachute” (parașută), denumire care s-a păstrat până astăzi. Mai târziu, Jean-Pierre Blanchard a arătat că parașuta reprezintă un mijloc de salvare din baloanele cu aer cald, care începuseră să apară în acea perioadă. Blanchard
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
și singurele la vremea respectivă, în 1918, care au introdus o parașută standard. Primul salt cu deschidere comandată a fost executat în 1919 de francezul Lallemand, iar americanul Leslie Irving, a executat primul salt cu deschidere întârziată, după 400 metri cădere liberă . O imagine a vremii , deținută de "Irvin Air Chute Company", îl declară pe William O'Connor la 24 august 1920, la McCook Field lângă Dayton, Ohio ca fiind primul om salvat de către o parașută marca Irvin. Alt salt de
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
parașutism, în proba de aterizare la punct fix in zia de 31 mai 1961. Recordul național de înălțime, aflat în vigoare în anul 2011, a fost stabilit la 20 august 1970 de Grigore Baștan (salt de la 9.600 metri, cu cădere stabilizată 7000 metri). Până în prezent, parașutele și parașutismul sportiv au cunoscut o ascensiune continuă, ajungându-se în zilele noastre la parașute de înaltă performanță și siguranță la deschidere, pilotare și aterizare. Lansarea cu parașuta nu mai constituie ceva neobișnuit, riscul
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
Direcția Vămilor au rămas fără răspuns. Premiera a avut loc la 13 martie 1928, la cinematograful Capitol. Toate criticile au fost elogioase, mai ales că filmul a reușit să facă față superproducțiilor străine precum „Napoleon” al lui Abel Gance sau „Căderea Troiei”.
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
nici un rezultat. Detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, la 11/23 februarie 1866, a dat stataliștilor moldoveni un nou prilej de a se manifesta. Încă din zilele următoare, cele trei zile de iluminație publică prin care a fost sărbătorită la Iași căderea impopularului principe anunțau eventuale tulburări în sensul modificării stării de fapt. Ele aveau să se producă la 3/15 aprilie: o violentă revoltă de stradă a avut loc la Iași. Scopul ei era (după lozincile strigate de participanți) nu separarea
Mișcarea separatistă din Moldova () [Corola-website/Science/309358_a_310687]
-
coopereze cu anchetatorii pentru a ajuta la arestarea lui Gekko. Cei doi se întâlnesc în Central Park și Bud înregistrează pe bandă povestirea afacerilor necurate ale lui Gekko. Contextul economic mondial la momentul lansării filmului era încă puternic influențat de căderea bursei newyorkeze (Wall Street) din data de 19 octombrie a aceluiași an, supranumită „Lunea neagră”, cu repercusiuni asupra economiei întregii planete. Evenimentul se produsese cu mai puțin de două luni de zile înaintea premierei filmului în Statele Unite ale Americii (11
Wall Street (film) () [Corola-website/Science/309392_a_310721]
-
O turbină cu gaze este o turbină termică, care utilizează căderea de entalpie a unui gaz sau a unui amestec de gaze pentru a produce prin intermediul unor palete care se rotesc în jurul unui ax o cantitate de energie mecanică disponibilă la cupla turbinei. Turbina cu gaze mai este cunoscută și sub
Turbină cu gaze () [Corola-website/Science/309405_a_310734]
-
Rîmeț, dar au fost captate subteran și mutate bazinului hidrografic Arieș. Apă ce dispare în Ponorul Vânătare, apare în partea terminală a peșterii după numai 15-18 m. și după ce parcurge pe galeria activă un traseu S-N de cu o cădere de apare la lumină printr-un gigantic portal. Intrarea, la altitudine absolută de orientată N-NV este înaltă de aproape și pare o despicătura artificială în peretele de calcar, baza îngustă de fiind ocupată de un lac cu o adâncime
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
în 1905 a teoriei relativității restrânse, Einstein a început să se gândească la cum ar putea fi inclusă gravitația în noul context al mecanicii relativiste. Reflecțiile sale l-au condus de la un simplu experiment imaginar, care implica un observator în cădere liberă la principiul de echivalență (legile fizicii pentru un observator în cădere liberă sunt cele ale relativității restrânse) și de acolo la o teorie în care gravitația este descrisă într-un limbaj geometric pur: de la explorarea unor consecințe ale principiului
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
la cum ar putea fi inclusă gravitația în noul context al mecanicii relativiste. Reflecțiile sale l-au condus de la un simplu experiment imaginar, care implica un observator în cădere liberă la principiul de echivalență (legile fizicii pentru un observator în cădere liberă sunt cele ale relativității restrânse) și de acolo la o teorie în care gravitația este descrisă într-un limbaj geometric pur: de la explorarea unor consecințe ale principiului de echivalență cum ar fi influența gravitației și accelerației asupra propagării luminii
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
și o coordonată temporală. Atunci însă când este prezentă și gravitația, apar ambiguități. Conform legilor gravitației din mecanica clasică, fapt verificat de experimente cum ar fi cel al lui Eötvös și al discipolilor săi (experimentul Eötvös), există o universalitate a căderii libere (cunoscut și ca "principiul echivalenței slabe", sau "echivalența universală a masei inerțiale cu masa gravitațională pasivă"): traiectoria unui corp de test în cădere liberă, aflat într-un câmp gravitațional, depinde numai de poziția și viteza sa inițială, fiind independentă
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
ar fi cel al lui Eötvös și al discipolilor săi (experimentul Eötvös), există o universalitate a căderii libere (cunoscut și ca "principiul echivalenței slabe", sau "echivalența universală a masei inerțiale cu masa gravitațională pasivă"): traiectoria unui corp de test în cădere liberă, aflat într-un câmp gravitațional, depinde numai de poziția și viteza sa inițială, fiind independentă de oricare dintre proprietățile sale materiale. O versiune simplificată a acesteia este inclusă în experimentul imaginar al lui Einstein cu liftul, ilustrat în figura
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
simplificată a acesteia este inclusă în experimentul imaginar al lui Einstein cu liftul, ilustrat în figura din dreapta: pentru un observator aflat într-o cameră închisă, este imposibil de decis, doar prin observarea traiectoriilor corpurilor, cum ar fi o minge în cădere, dacă acea cameră (sistemul de referință al observatorului) se află în repaus într-un câmp gravitațional sau se mișcă accelerat în spațiul lipsit de câmp gravitațional (de exemplu: într-o rachetă accelerată). Dată fiind universalitatea căderii libere, nu se poate
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
fi o minge în cădere, dacă acea cameră (sistemul de referință al observatorului) se află în repaus într-un câmp gravitațional sau se mișcă accelerat în spațiul lipsit de câmp gravitațional (de exemplu: într-o rachetă accelerată). Dată fiind universalitatea căderii libere, nu se poate face o distincție observabilă între mișcarea inerțială și mișcarea sub influența câmpului gravitațional. Aceasta sugerează posibilitatea definirii unei noi clase de mișcare inerțială, și anume cea a mișcării în cădere liberă sub influența gravitației. Această nouă
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
o rachetă accelerată). Dată fiind universalitatea căderii libere, nu se poate face o distincție observabilă între mișcarea inerțială și mișcarea sub influența câmpului gravitațional. Aceasta sugerează posibilitatea definirii unei noi clase de mișcare inerțială, și anume cea a mișcării în cădere liberă sub influența gravitației. Această nouă clasă de mișcări posibile definește și ea, în termeni matematici, o geometrie a spațiului și timpului, care este o mișcare geodezică asociată cu o anume legătură ce depinde de gradientul potențialului gravitațional. Spațiul, în
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]