19,141 matches
-
și Europa de Est, printr-o cortină de fier. Motivele exacte ale acestui pact sunt încă disputate, dar se pare că nici o parte nu părea să creadă că va rezista foarte mult timp. La 1 septembrie 1939, invazia Germană a Poloniei a declanșat Al Doilea Război Mondial. Conform pactului Molotov-Ribbentrop, Polonia de răsărit urma să rămână în sfera de influență sovietică. Dat fiind acest fapt, Stalin a decis să intervină și, la 17 septembrie, Armata Roșie a invadat Polonia. Germania și Uniunea Sovietică
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
în două părți delimitate de paralela 38. urma să fie administrată de către URSS, iar Coreea de Sud de către SUA. Istoria Coreei de Nord începe, astfel, prin proclamarea unei Republici Populare în 1948. În 1950, Coreea de Nord cucerește cea mai mare parte din Coreea de Sud, declanșând Războiul din Coreea. Coreea de Nord va fi sprijinită de China și URSS, iar Coreea de Sud de către SUA și ONU. Războiul s-a încheiat cu un armistițiu în 1953, Coreea fiind împărțită și azi în Coreea de Sud și Coreea de Nord de-a lungul paralelei de
Coreea de Nord () [Corola-website/Science/298090_a_299419]
-
grup revoluționar condus de generalul Justo Urquiza. În 1853 a fost adoptată constituția federală și Urquiza a devenit primul președinte al Republicii Argentina. Provincia Buenos Aires a refuzat să adopte noua constituție și, în 1854, și-a proclamat independența. S-a declanșat un război între cele două state în 1859, dar Republica Argentina a învins și, în octombrie 1859, Buenos Aires a aderat la federație. În mai 1862, Buenos Aires-ul a fost desemnat capitala republicii. Între 1865 și 1902, Argentina a participat la
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
căuta iluminarea. Multe specii indiene se trag din specii ale Gondwanei, continent din care placa Indian s-a separat acum circa 105 milioane de ani. Mișcările tectonice ulterioare ale Indiei peninsulare către continentul Laurasia și coliziunea sa cu acesta a declanșat un mare schimb de specii. Vulcanismul și schimbările climatice de acum 20 de milioane de ani au produs o extincție în masă. Mamiferele au pătruns atunci în India din Asia prin două trecători zoogeografice de cele două părți ale Munților
India () [Corola-website/Science/298108_a_299437]
-
50 de consilieri militari cubanezi și 700 de muncitori înarmați. După șase zile, insula a fost invadată de o forță de coaliție formată din trupe americane, dominicane și a altor cinci state caraibiene. Acțiunea militară ("Operation Urgent Fury") a fost declanșată la cererea primului ministru de Dominica, Eugenia Charles. Mai târziu, guvernatorul-general al Grenadei, Paul Scoon, a recunoscut că a cerut invazia. Invazia s-a încheiat cu capturarea sutelor de partizani comuniști, dintre care mulți erau muncitori cubanezi la situl aeroportului
Grenada () [Corola-website/Science/298104_a_299433]
-
de la Stalingrad, fapt cu care s-a mândrit apoi toată viața sa. După război, a revenit în Ucraina înainte de a fi rechemat la Moscova pentru a fi unul din cei mai apropiați consilieri ai lui Stalin. În lupta pentru putere declanșată de moartea lui Stalin în 1953, Hrușciov a ieșit victorios după câțiva ani. La 25 februarie 1956, la , el a ținut „Discursul Secret”, în care a denunțat epurările staliniste și prin care a deschis în Uniunea Sovietică. Politicile sale interne
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
său a apărut pe prima poziție într-o listă revizuită de secretari—arătând că el era acum în fruntea partidului. Comitetul Central l-a ales oficial în funcția de secretar general în septembrie. Chiar înainte de înmormântarea lui Stalin, Beria a declanșat o lungă serie de reforme comparabile doar cu cele ale lui Hrușciov din perioada sa de putere și chiar cu cele ale lui Mihail Gorbaciov de după o treime de secol. Propunerile lui Beria aveau scopul de a-l denigra pe
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
însemnat că Germania de Est, care nu era parte a tratatelor prin care puterile occidentale aveau acces la Berlin, ar fi căpătat controlul asupra rutelor către oraș. Acest ultimatum a produs disensiuni între aliații occidentali, care nu erau dornici să declanșeze un război din acest motiv. Hrușciov însă a prelungit în mod repetat termenul limită. Hrușciov a încercat să elimine multe arme convenționale, și să apere Uniunea Sovietică cu rachete. El credea că dacă nu se face această schimbare, uriașa armată
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
și nu a mai avut ocazia să dezvolte o relație cu Hrușciov înainte ca premierul sovietic să fie înlăturat din funcție. Discursul Secret, combinat cu moartea liderului comunist polonez Boleslaw Bierut, care a suferit un infarct în timp ce citea discursul, a declanșat ample liberalizări în Polonia și în Ungaria. În Polonia, o grevă a muncitorilor din Poznań au degenerat în agitații mai mari soldate cu peste 50 de morți în octombrie 1956. Când Moscova a pus revolta pe seama unor presupuși agitatori occidentali
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
excludere aeriană asupra Libiei. China și Rusia s-au abținut de la vot, dar nu și-au folosit dreptul de veto pentru blocarea rezoluției. După încheierea summit-ului de la Paris, aproximativ 20 de aeronave militare franceze au fost implicate în operațiunea declanșată de armata franceză în Libia, De asemenea, nave americane au lansat primele rachete asupra Libiei, iar un submarin britanic a lansat mai multe rachete Tomahawk spre artileria antiaeriană a Libiei. Rusia și China și-au exprimat regretul față de bombardamentele coaliției
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
lovitură de stat militară în 25 ianuarie 1971 președintele Milton Obote (1966-1971) este înlăturat, instituindu-se regimul dictatorial al col. Idi Amin Dada (1971-1979) căruia forurile internaționale îi atribuie asasinarea a peste 300.000 de ugandezi. În noiembrie 1978 se declanșează un conflict armat cu Tanzania, care este urmat de ocuparea capitalei Kampala în 11 aprilie 1979 de către trupe tanzaniene și ale rezistenței ugandeze și înlăturarea lui Idi Amin. Acesta fuge în Libia și apoi în Arabia Saudită, unde trăiește în exil
Uganda () [Corola-website/Science/298152_a_299481]
-
internaționale. Această insulă a constituit un loc de confruntări între populația de origine greacă ce populează o parte a sa și minoritatea turcă. Activitatea de independență a insulei avea să înceapă încă din anul 1931 când grecii de aici au declanșat revolta ENOSIS (în greacă: "Ένωσις", care în traducere ar însemna „Unire”, termen folosit din anii 1930 cu sensul de unire a Ciprului cu statul grec pentru a se desprinde astfel de sub administrația Regatului Unit al Marii Britanii). Încă de la început, proiectul
Republica Turcă a Ciprului de Nord () [Corola-website/Science/298159_a_299488]
-
(, "Haralambos"; d. 202) este cel mai bătrân mucenic dintre cei prăznuiți de creștini. A fost episcop al cetății Magnezia din Asia Mică. Pe vremea împăratului Septimiu Sever (193-211), când a fost declanșată o nouă perioadă de prigonire a creștinilor, a fost arestat din ordinul proconsulului Lucian al Magneziei; mărturisindu-și în continuare credința în Hristos și refuzând închinarea la zeii păgâni, Haralambie a fost martirizat în anul 202. Canonizat, este prăznuit de pe
Sfântul Haralambie () [Corola-website/Science/298162_a_299491]
-
idee, pentru că Serbia și Grecia s-au opus. În 1924, Internaționala Comunistă a sugerat ca toate partidele comuniste din Balcani să adopte o platformă de pentru „Macedonia Unită”, dar propunerea a fost respinsă de comuniștii bulgari și greci. ORIM a declanșat un război de insurgență în banovina Vardarului, împreună cu , care a efectuat și atacuri de gherilă împotriva administrației și ofițerilor sârbi. În 1923, la Štip, a fost înfințată o organizație paramilitară numită „” de către sârbi cetnici, foști membri ai ORIM acum dezertați
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
și democratică după . Alegerile au fost marcate de o victorie decisivă a partidului de centru-dreapta VMRO-DPMNE, condus de Nikola Gruevski. Decizia lui Gruevski de a include în noul guvern , în locul coaliției între și , care câștigase majoritatea voturilor minorității albaneze, a declanșat proteste în zona majoritar albaneză a țării. Cu toate acestea, s-a stabilit ulterior un dialog între Uniunea Democrată pentru Integrare și partidul VMRO-DMPNE în încercarea de a discuta divergențele dintre cele două părți și pentru a sprijini aspirațiile europene
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
baze din Karameh în Iordania. Palestinienii fac din această bătălie un simbol al rezistenței lor. 4 februarie 1969 - Yasser Arafat este ales președinte al Comitetului Executiv al OEP. 10 decembrie 1969 - ONU recunoaște existența „poporului palestinian“. 16-22 septembrie 1970 - insurecția declanșată de OEP pentru a cuceri puterea în Iordania este reprimată de regele Hussein, cu peste 3.000 de morți. OEP se repliază în Liban. Evenimentele capătă numele de Septembrie cel Negru, care devine și numele uneia dintre organizațiile teroriste care
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
o uriașă bază de antrenament terorist internațional (unde s-au antrenat teroriști din grupările Baader-Meinhof, a lui Carlos, Armata Roșie Japoneză ș.a. până la Beirut și constrânge OEP să se replieze în Tunis. În septembrie unități de insurgenți libanezi creștini au declanșat masacrele din taberelor de refugiați palestinieni de la Sabra și Shatila. Armata israeliană a fost acuzată că nu a intervenit la timp ca șă împiedice aceste masacre, deși ea a aflat de ele post-factum. O comisie de anchetă statală israeliană a
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
a aflat de ele post-factum. O comisie de anchetă statală israeliană a dus la demisia Ministrului apărării, Ariel Sharon „pentru că nu a luat în considerație această posibilitate”. 9 decembrie 1987 - începutul Intifadei de 6 ani, o serie de acte teroriste declanșate de diferite grupări palestiniene împotriva populației civile israeliene. 15 noiembrie 1988 - Yasser Arafat proclamă, în exil, la Alger, Statul Palestina. 13 septembrie 1993 - după mai multe luni de negocieri secrete Israelul și OEP se recunosc mutual și semnează la Oslo
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
în Gaza. 11-25 iulie 2000 - după patru ani de impas, negocierile de la Camp David dintre Arafat și primul-ministru israelian Ehud Barak se termină cu un nou eșec. 28 septembrie - începutul celei de-a doua Intifada (2000-2004)(, pregătită din timp și declanșată cu pretextul unei vizite a lui Ariel Sharon, șeful opoziției, pe Muntele Templului din Ierusalim. [Este vorba de locul, după tradiție, al Templului evreiesc din Ierusalim, pe care au fost construite mai târziu sanctuarul musulman alcătuit din Moscheea Al-Aqsa și
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
israeliene din Gaza. 1 ianuarie 2006 - palestinienii reîncep atacurile teroriste împotriva Israelului. 25 ianuarie 2006 - alegeri legislative palestiniene: Hamas obține majoritatea absolută în Fâșia Gaza cu 76 de locuri, contra Fatah (43 de locuri). În luptele pentru putere care se declanșează sunt schingiuiți și uciși sute de luptători și activiști din Fatah: aruncați de pe case, împușcați în ceafă, sau în genunchi, etc. Răniții cei mai grav din ambele tabere sunt transportați la spitalele din Israel pentru salvare și tratament. 29 noiembrie
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
1887, cu alți trei președinți intercalați în această perioadă. În 1895 lunga dispută cu Regatele Unite pentru teritoriul Guayana Esequiba - pe care Marea Britanie o pretindea ca fiind un teritoriu aparținând Guyana Britanice, dar pe care și Venezuela o revendica - a declanșat Criza din Venezuela din 1895 în care William L. Scruggs, care făcea lobby pentru Venezuela, argumenta că comportamentul britanic viola doctrina Monroe (1823) a SUA. Președintele american Grover Cleveland a adoptat o interpretare largă a doctrinei Monroe, nu numai în
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
pe putere în Caracas cu ajutorul armatei. Castro nu și-a îndeplinit obligațiile sale de a plăti referitoare la datoriile externe considerabile ale Venezuelei și a refuzat să plătească despăgubiri pentru străinii prinși în războaie civile din Venezuela. Acest lucru a declanșat Criza din Venezuela 1902-1903, în care Marea Britanie, Germania și Italia au impus o blocadă navală de mai multe luni, până când a fost acceptat arbitrajul internațional al Curții Permanente de Arbitraj din Haga. În 1908 a izbucnit Războiul Olandezo-Venezuelan. Conflictul a
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
1999, formată pentru a concepe o nouă Constituție pentru Venezuela. În 2002 au început protestele masive împotriva lui Chavez. În același an, după o demonstrație masivă în Caracas, un grup de lunetiști au deschis focul asupra demonstranților, fapt care a declanșat controverse asupra obiectivelor atacului, existând două versiuni până în prezent. De asemenea, urmașii de guvernământ au fost uciși. În aprilie 2002 Chávez a fost îndepărtat de la putere după o încercare de lovitură de stat, dar cu ajutorul unei demonstrații populare și sprijinit
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
Centrale și de semna Tratatul preliminar de pace (1918). În 1920, a fost confruntat din poziția de ministru de interne cu prima grevă generală din istoria României și cu atentatul lui Max Goldstein asupra Senatului. În anul următor Argetoianu a declanșat represaliile împotriva Partidului Socialist Român. În pofida faptului că a fost lung timp un adversar înverșunat al lui Ionel Brătianu, s-a apropiat de acesta și a devenit ministru în guvernele Știrbey și Brătianu din 1927, intrând după moartea subită a
Constantin Argetoianu () [Corola-website/Science/297437_a_298766]
-
uciși demnitari români, militari și evrei (Pogromul de la București) La București a fost prins pe stradă un grup de soldați, asupra cărora, după ce au fost bătuți, s-a turnat petrol și li s-a dat foc. Rebeliunea legionară a fost declanșată la 21 ianuarie 1941 și înăbușită de armată, la ordinele lui Antonescu, la 23 ianuarie 1941. Aproximativ 8.000 de legionari au fost prinși, judecați și condamnați la diferite pedepse, iar mișcarea legionară a fost înlăturată de la conducerea statului (circa
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]