18,301 matches
-
prima dată (și probabil inventat) de către filosoful Chōmin Nakae (1847-1901) cam prin 1883. În 1886, Universitatea Tokio a ținut primele prelegeri despre estetică, cursul fiind ținut de către un occidental. Prin urmare, primii esteticieni japonezi au fost cu toții studenți ai curentelor estetice occidentale, nedând nicio importanță tradițiilor locale. Această tendință a început să se schimbe odată cu apariția lui Shūzō Kuki (1888-1941) și a lui Yoshinori Ōnishi (1888-1959), care au inclus în studiile lor filosofice idei din gândirea japoneză premodernă. Termenul (care se
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
literal „conduită și maniere bune” ) se referă la gustul rafinat al unei persoane culte, sofisticate și la lucrări de artă. Idea a fost adoptată în Japonia prin secolul al VIII-lea, și a fost folosită într-un sens mai mult estetic, referindu-se la început la o persoană civilizată cu maniere rafinate, iar mai apoi la tot ce era elegant, de bun gust sau artistic. Câteodată termenul "fūga" (風雅) este folosit în același sens ca și "fūryū", dar în general, "fūryū
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
a unor trestii de pe malul mării veștejite de ger. Scriitori medievali ca Zeami (1363-1443), Zenchiku (1405-1468) sau Shinkei (1406- 1475) implicațiile conceptului "sabi" se concentrau atât de tare pe dezolare încât frumusețea care apărea era aproape una rece. Aceast concept estetic era subliniat și de ideea cosmică tipică budiștilor medievali care recunoștea singurătatea existențială a tuturor oamenilor și la care se resemnau sau chiar căutau frumusețe în ea. Scrise actualmente cu același kanji, ele sunt idei estetice și morale ale orășenilor
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
una rece. Aceast concept estetic era subliniat și de ideea cosmică tipică budiștilor medievali care recunoștea singurătatea existențială a tuturor oamenilor și la care se resemnau sau chiar căutau frumusețe în ea. Scrise actualmente cu același kanji, ele sunt idei estetice și morale ale orășenilor de rând din era Edo. Conceptul "sui" a fost cultivat at mai ales în Ōsaka și împrejurimi în secolul al XVII-lea, iar "iki" în Edo (Tokio-ul de astăzi) în prima parte a secolului al
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
din era Edo. Conceptul "sui" a fost cultivat at mai ales în Ōsaka și împrejurimi în secolul al XVII-lea, iar "iki" în Edo (Tokio-ul de astăzi) în prima parte a secolului al XIX-lea. Din punct de vedere estetic, ambele concepte descriu tipul de frumusețe modernă, civilizată, sofisticată, burgheză, cu nuanțe sensuale. Din punct de vedere moral, ele se refereau la viața de bun gust a unei persoane bogate care nu se simțea atașată totuși de bani, căreia îi
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
idealurile oamenilor de rând din Edo, conotațiile sale au fost afectate de conceptul "sui" din Osaka, apropiindu-se de acesta. Uneori era chiar folosit ca echivalent al conceptului "sui". Dar de obicei avea un înțeles puțin diferit de acesta. Conceptul estetic la lui "iki" definea o frumusețe mai puțin vioaie decât "sui". Totodată, "iki" pare că avea o conotație ceva mai sensuală decât "sui". Era deseori folosit pentru descrierea unei femei, în special a unei artiste profesioniste, care știa exact de
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
sensuală decât "sui". Era deseori folosit pentru descrierea unei femei, în special a unei artiste profesioniste, care știa exact de cât erotism putea să dea dovadă fără să încalce normele de bun gust. Deseori prescurtat în "aware", este un ideal estetic cultivat în era Heian. La centrul său stă o apreciere adâncă, empatică a frumuseții efemere manifestată în natură și în viața oamenilor, ea fiind astfel colorat cu un ton de tristețe. În diferite situații poate fi acompaniat de admirație, venerație
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
Zeami’s interpretation of “refined elegance” in the performance of Noh. Conceptul "geidō" este folosit în legătură cu artele tradiționale: teatrul nō, "kadō" (ikebana), "shodō" (caligrafia japoneză), "sadō" (ceremonia ceaiului) și "yakimono" (ceramica japoneză). Toate aceste arte au o conotație etică și estetică apreciind preoesul de creațien. Pentru a introduce disciplină în antrenament, samuraii urmau exemplul artelor, care sistematiza practica prin forme prescrise, numite "kata"- un exemplu fiind ceremonia ceaiului. Antrenamentul în tehnicile luptei includeau cunoașterea teoriei artelor, practica în artele respective, și
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
de creațien. Pentru a introduce disciplină în antrenament, samuraii urmau exemplul artelor, care sistematiza practica prin forme prescrise, numite "kata"- un exemplu fiind ceremonia ceaiului. Antrenamentul în tehnicile luptei includeau cunoașterea teoriei artelor, practica în artele respective, și instituirea conceptelor estetice (de exemplu "yūgen") și a filosofiei artelor ("geidō ron"). Aceasta a dus la ceea ce sunt astăzi artele marțiale. Toate aceste arte sunt o formă tacită de comunicare. Conceptul "okashi" este des folosit în special în legătură cu literatura perioadei Heian. Termenul are
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
decedaților etc. Sculptura romană are ca punct de plecare cea etruscă, cu deosebirea că romanii acordau mai multă atenție cultului strămoșilor, motiv pentru care romanii au avut o preferință specială pentru arta portretului. Spre deosebire de greci, romanii nu excelau în sensibilitate estetică și intelectuală. Împărații lor impuneau realizarea unor portrete realiste și arcuri triumfale prin care să impresioneze oamenii de rând și poparele subjugate. Exemple: Arcul de triumf al împăratului Titus, al lui Constantin. Romanii considerau arta un mijloc de educație și
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
stilul ionic, însă reprezintă un capitel floral elaborat. Acest stil a devenit popular odată cu dezvoltarea civilizației romane. Arhitectura Greciei antice ilustrează interesul grecilor pentru organizarea orașelor-state, realizarea de construcții funcționale pentru necesitățile lor materiale și spirituale și stabilirea unor principii estetice. Pentru a obține perfecțiunea construcțiilor, grecii au inventat ordinele de arhitectură: Edificiile construite de greci au constituit adevărate modele pentru arhitectura romană. Printre forme constructive amintim: Apogeul arhitecturii monumentale grecești a fost atins prin realizarea templelor de pe Acropola Atenei, devenite
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
realizări ale acestei perioade, putem enumera: Cupola Bisericii Sf. Petru, Piața Capitoliului din Roma. Secolul al XVII-lea, cunoscut și ca "secolul barocului" reprezintă o perioadă de stabilitate, progres și evoluție culturală și artistică. Barocul marchează depășirea curajoasă a limitelor estetice atinse de renascentiști care au recuperat antichitatea clasică. Creațiile artistice oferă senzația teatrală de dezechilibru, de dinamism. Inițial, barocul simbolizează triumful Bisericii Catolice asupra mișcărilor protestante prin intermediul Contrareformei. Sunt prezentate cu mai multă emoție, patimile Mântuitorului. Abandonând liniile drepte și
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
dion Manchester, "Central Library" din Seattle După cum se întâmplă adesea și în cazul altor mișcări artistice, cele mai vizibile idei și trăsături ale postmodernismului se observă în arhitectură. Spațiile funcționale și formalizate ale mișcării moderniste sunt înlocuite de diverse abordări estetice; stilurile se ciocnesc și se întrepătrund, formele sunt adoptate pentru ele însele, și apar noi modalități de vizualizare a stilurilor familiare și a spațiului arhi-suficient. Exemplele așa numite "clasice" de arhitectură modernă pot fi considerate clădirile Empire State Building sau
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
printre cele mai faimoase, Stuttgart State Gallery și Guggenheim Museum Bilbao. Arhitecții moderniști consideră clădirile post-moderne drept vulgare și clare forme de kitsch. Arhitecții postmoderni privesc spațiile moderniste proiectate de aceștia ca fiind lipsite de suflet și de delicatețe. Diferențele estetice de bază privesc nivelul tehnicității arhitecturii, cu accentul pus pe dorința modernismului de a reduce deopotrivă cantitatea de material și costurile unei structuri, respectiv de a-i standardiza construcția. Postmodernismul nu are asemenea imperative și caută exuberanța în orice, în
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
în sus poezia. Și acestea mi se par mai degrabă niște prestații digitale foarte savante, chiar dacă, aparent, nu au un limbaj foarte sofisticat. Acuratețea cu care poeta exersează, cu care scoate aceste sunete mi se pare iar de o miză estetică, chiar dacă Eugenia Bulat nici pentru o clipă nu uită de miza etică. Aș zice că poeta Eugenia Bulat este simptomatică, dacă vreți, și ca arie geografică. Ea urmează, într-un fel, traseul intelighenției noastre, care a mers, mai întâi, la
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
și sensibilă, poeta Eugenia Bulat este în primul rând o conștiință civică, militantă. Și acest al doilea volum intitulat atât de sugestiv „În debara”, este o dovadă că în absența unei conștiințe etice nu se poate vorbi de o conștiință estetică. Poezia care se revoltă împotriva puterii și a abuzurilor sale trebuie să-și privească în ochi propria fragilitate care o menește unei înfrângeri nemijlocite, valoarea morală a revoltei rămânând totuși neatinsă; asemeni seminței evanghelice, trebuie să înveți să mori ca să
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
trebuie privită în contextul politic și cultural al momentului - regimul comunist aliat Moscovei, respectiv proletcultismul, generator al realismului socialist. Astfel, tuturor realizărilor culturale li se imprima un caracter propagandistic, fapt care le cenzura libertatea de exprimare și le scădea valoarea estetică. Prin coincidență, în anul 1959 a fost sărbătorită și împlinirea unui secol de la Unirea Principatelor Române (24 ianuarie 1859) și a cincisprezece ani de la „Eliberarea” României (trecerea ei de partea Aliaților în Al Doilea Război Mondial, la 23 august 1944
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
turnul-clopotniță se remarcă prin dimensiunile neobișnuite ale elementelor de perete, care au avut ca efect pierderea stabilității. Îmbinările pereților - în stilul tradițional românesc (coadă de rândunică, spre exemplu, ½ lemn cu prag simplu etc), precum și învelitoarea din șiță produc o impresie estetică deosebită. Din fericire, s-au luat măsuri nu doar pentru consolidarea edificiului de lemn, ci și pentru revenirea la forma originală: modificarea siluetei turnului și a fleșei, reconstituirea bolților și peretului între pronaos și naos, reconstrucția în forma originală a
Biserica de lemn din Bretea Mureșană () [Corola-website/Science/317239_a_318568]
-
și să-l facă cunoscut publicului larg prin conferințe, expoziții sau publicații. Cu toată activitatea lui practică de arhitect, analiza să se axează mai puțin pe aspectele tehnice sau funcționale și deloc pe un vocabular decorativ. El a căutat mesajul estetic, conținutul filosofic și poetic al unei arhitecturi, în accepția de artă, arta că oglindă a identității naționale. Ideile cheie ale acestei analize sunt: lumină, umbră și reflex de lumină. „În istoria arhitecturii universale se disting cu claritate, în afară de orice considerație
Constantin Joja () [Corola-website/Science/317605_a_318934]
-
În arhitectură țărăneasca românească umbră este în exterior, devine suport al dramei arhitecturale și element principal de expresie. La oraș locul umbrei îl ia reflexul pridvorului închis cu geamuri. Reflexul constituind intermediul dintre lumină și umbră inaugurează o nouă modalitate estetică care va fi valorizata din plin abia la sfârșitul secolului al 19-lea." „De șase decenii trăim sub semnul reflexului în arhitectură modernă. De șaisprezece decenii românii trăiesc sub semnul reflexului în arhitectură tradițională urbană... Un dublu imperativ, estetic și
Constantin Joja () [Corola-website/Science/317605_a_318934]
-
modalitate estetică care va fi valorizata din plin abia la sfârșitul secolului al 19-lea." „De șase decenii trăim sub semnul reflexului în arhitectură modernă. De șaisprezece decenii românii trăiesc sub semnul reflexului în arhitectură tradițională urbană... Un dublu imperativ, estetic și practic, a dat naștere acestui registru total de reflexe, ca și nevoia de o luminozitate maximă în interiorul locuinței. Acestei nevoi, resimțite de unele popoare mai devreme, de altele mai tarziu, era firesc să i se caute posibilități de expresie
Constantin Joja () [Corola-website/Science/317605_a_318934]
-
XX. Totuși, la pictorul român, avem de-a face cu un procesc psihic mai evident: o tentație anihilantă, o disoluție în propriului infern subconștient și o izbăvire finală; toate acestea traversând corpul feminin devenit „umbră revelatoare” a unei alchimii totodată estetice și spirituale. Orfeu încă amorezat implorând-o pe Euridice pentru a ieși din Hades. Adam apropiindu-și anxios aspectul umbrit al Evei, numită Lilith. Masculinul tatonând feminitatea sa profundă și zbuciumată: Animus îmbrățișând-o pe Anima, în psihologia arhetipală a
Petru Lucaci () [Corola-website/Science/317643_a_318972]
-
predefinite, care sunt inspirate de natură, pentru a forma un sistem. Formele predefinite sunt alese în așa fel încât să se potrivească împreună cu panouri adiacente și sisteme adiacente, pentru a asigura o acoperire de suprafață infinit extensibil. Această metodă oferă estetică inspirate de natură unice, fiind în același timp se aplică la producția pe scară largă, cu doar costuri moderate pentru consumator.
Parchet (material de construcție) () [Corola-website/Science/317668_a_318997]
-
ridiculizează și ironizează orice urmă de conținut ideatic referitor la trecutul și valorile naționale, considerând a fi de bon ton (acestuia i se spune acum «cool» !) manifestarea unei superiorităti elitiste față de asemenea teme « răsuflate », « expirate » . Curajul acestei autoare cu blazon estetic rafinat de a aborda această temă și virtuozitatea cu care o face demonstrează ceea ce e aproape un truism: că în acest nucleu tematic și faptic zace miezul unor creații artistice demne de Oscar sau de Nobel, cu condiția de-a
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
are în componență bulbul „baroc”. Comparată cu splendidele turnuri de tip „gotic” din Maramureș, de pildă, sau chiar cu unele imediat de la nord, din zona Hălmagiului, realizarea de la biserica din Roșia este modestă, nu lipsită însă de un anumit efect estetic. Înălțimea turnului (14,40m de la sol la crucea din vârf) este perfect proporțională cu dimensiunile edificiului. Alcătuirea sa este simplă: o prismă construită din scânduri de brad dispuse vertical, având încheieturile acoperite de șipci a căror ritmică generează sugestia de
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]