17,991 matches
-
starostele Gropii, o țigancă înaltă, bine clădită, cu păr bogat adunat într-un coc. Pentru ea Bozoncea fura s-o îmbrace și să-i îndeplinească poftele. A scos-o din Cruce (Crucea de Piatră, cartier bucureștean cu bordeluri), i-a furat-o "peștelui" Sandu- Mână Mică care n-a uitat că a fost deposedat de ceea ce credea că-i aparține, inima Didinei. Durul Bozoncea o ținea în frîu pe Didina cu puterea și cu banii lui făcuți din furturi și jafuri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
arăta avocatului că nu ar fi convingător decât dacă încearcă momentan să împărtășească neliniștile clientului său, Quintilian, care a practicat el însuși ca avocat, îl citează drept model pe actorul care, deși pronunță cuvinte fictive, iese uneori din scenă tulburat, furat de jocul său. Când vom fi nevoiți să trezim milă, să credem că nenorocirile pe care le deplângem au căzut asupra noastră și să ne convingem că așa este. Trebuie să ne identificăm cu cei pe care îi plângem că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
confuso, cum explică chiar el în Examenul din 1660: Această piesă este complet inventată, dar nu este cu totul a mea. Ceea ce primul act are fastuos, este scos dintr-o comedie spaniolă intitulată El Palacio confuso". Cât despre Molière, care fură cu drag de la toți predecesorii săi, el ia parțial de la Lope intriga din Școala soților (L'Ecole des maris 9). Totuși, chiar de la apariția Clasicismului, o uriașă discreditare apasă în Franța asupra operei lui Lope de Vega. Chapelain, care în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
comic, pentru susținerea unei comedii, în Franța (....). Italienii noștri vor mult mai mult." Goldoni aduce pe scenă viața, cu întreaga ei truculență. Se mănâncă, se bea, se doarme, se cumpără, se vinde, se scot la iveală bani care uneori sunt furați, femeile cârpesc ciorapi sau brodează la gherghef, se ocupă de toaleta lor.... O piesă precum Gâlcevile din Chioggia este deja "o felie de viață", așa cum o va concepe Zola. Goldoni ne arată acolo desfășurarea unei zile a locuitorilor din Chioggia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cuvântului iluzie. Când se spune că imaginația spectatorului își închipuie că trece timpul necesar pentru evenimentele reprezentate pe scenă, nu înseamnă că iluzia spectatorului merge până acolo încât să creadă tot acest timp scurs în realitate. Fapt este că spectatorul, furat de acțiune, nu este șocat de nimic, nici nu se gândește la timpul scurs. Spectatorul dumitale parizian îl vede la ora șapte fix pe Agamemnon trezindu-l pe Arcas; el este martorul sosirii Ifigeniei; o vede condusă la altar, unde
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tot atât de dificilă ca și arta de a cânta. Este o artă care cere un antrenament și o tehnică foarte apropiate de virtuozitate. Când un actor, posedând o voce bine antrenată și o tehnică vocală magistrală, își spune textul, sunt complet furat de arta lui suverană. Dacă are ritm, sunt antrenat în mod involuntar de acest ritm și de sunetul cuvintelor sale, sunt profund răscolit. Dacă pătrunde până în străfundul cuvintelor, mă ia cu el în cele mai secrete ascunzișuri ale operei dramaturgului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Astfel, scrie el, calea noastră este negativă nu un ansamblu de mijloace, ci eliminarea blocajelor." Trebuie să facă să dispară la actor gestul comun, gestul cotidian, care întunecă "impulsul pur". În momentele de mare bucurie sau de mare suferință, omul, furat de "entuziasm", în sens etimologic, folosește semnele ritmice, începe să cânte sau să danseze. Această exprimare elementară, actorul trebuie să o regăsească, este "semnul organic". Lungul drum interior pe care îl înfăptuiește actorul duce la descoperirea unei corporalități vechi legate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
revoluționar care să țină în același timp de baraca de iarmaroc și de parada populară, fără ca prin aceasta să piardă ceva din grandoarea eroică. De aceea el proslăvește "teatrul convenției conștiente", în care actorul, care nu trebuie să se lase furat de joc, știe permanent că scena este artificială, astfel încât spectatorul, la rândul lui, nu uită niciodată că lumea pe care o contemplă este produsul unei ficțiuni. "Tehnica de convenție conștientă luptă împotriva procedeului iluziei. Noul teatru nu are nevoie de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Chiorul, un negustor mârșav. E rânduit să administreze averea stăpânului, dar îl înșală și îl ruinează. Primește rang după rang, devine sameș la hătmănie și, în sfârșit, postelnic, cupiditatea lui feroce fiind în plină expansiune. Uitase de mult de unde pornise, fură fără rușine, oprimă fără milă și fără frică de Dumnezeu, predă lecții cinice de spoliere celor de-o teapă cu el. În rest, se îngrijește să etaleze un fel de viață mai „subțire”, cu recuzită, obiceiuri și figurație potrivite cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
vrăjilor. Acolo, la lumina torțelor din rășină de brad, sub chipurile zugrăvite cu roșu, însemnînd viață, ale cerbului din pădure, ale păsării de pe cer și ale peștelui din apă, alături de desenul palmei lui, ca semn al puterii ce avea, a furat pe peretele afumat marginile palmei Ucenicului său cel vrednic, și isteț, cu degetele rășchirate. Marginile au fost însemnate cu negru de fum, răzuit de pe pereți, iar mijlocul a fost umplut cu ocrul, din cel mai greu de aflat. Și așa
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
zeilor! Îmi voi Întări tronul și voi deveni patronul ștuturorț riturilor! Îi voi conduce pe toți ighighii! În timp ce Enlilxe "Enlil" Își făcea baia de dimineață și lăsase „Tablele Destinelor” pe tron, Împreună cu sceptrul și coroana, maleficul Anzûxe "Anzû" i le fură și zboară În munții la care nu se poate ajunge, provocând tulburare Între zei. Zeul suprem Anuxe "Anu" promite să-i acorde o forță demnă de această Întreprindere zeului care va ști să recupereze „Tablele Destinelor”. Astfel, apare un zeu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
situație chiar mai proastă În cazul În care urmașii nu s-ar fi dovedit capabili să le ofere hrana și băutura necesare sau În situația În care defunctul nu ar avea urmași sau, mai rău, ofrandele i-ar fi fost furate (Del Monte, 1987). Din cauza faptului că documentația are caracter „oficial”, informațiile despre morții care nu aparțin familiei regale se limitează la câteva descântece pentru Îmblânzirea mâniei defuncților rămași fără ofrande și evitarea Întoarcerii lor. Moartea ,de fapt, era trecerea Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a urmărit-o și a rănit-o pe Afroditaxe "Afrodita" (Iliada, V, 330-351). Ultimii eroi ai vremii străvechi sunt, cei mai mulți, tineri În căutarea unui rol și a unei soții. Iason este un tânăr de douăzeci de ani când pleacă să fure lâna de aur, de unde se Întoarce cu Medeeaxe "Medeea" ca soție, iar lui Pelopsxe "Pelops" abia Îi mijește barba când se ia la Întrecere cu Oinomaos pentru cucerirea Hippodamiei; conform lui Pindar 1, muncile lui Herakles ar fi avut drept
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
W. Bailey (1943, pp. 149-194), scot În relief excelența tradiției orale, lăudând fidelitatea Învățăturii originare și preamărind rolul pe care l-a avut aceasta În continuitatea religiei lui Zoroastruxe "Zoroastru", ale cărui cărți s-au pierdut, au fost arse sau furate de „blestematul” Alexandru. În realitate, nu există urme ale acestor cărți, care, probabil, nu au existat niciodată. Ceea ce a existat Însă În epoca sasanidă trebuie să fi fost o preocupare a clerului de a revendica o scriere sacră pentru propria
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-l pe faraon pericolului de a comite adulter (Gn 12). Același Dumnezeu îi promite lui Iacob că-l va apăra în timpul întregii sale călătorii spre unchiul Laban (Gn 28,15), dar nu spune nimic asupra motivului acestei călătorii: Iacob a furat binecuvântarea fratelui său Esau printr-o înșelăciune pusă la cale de mama sa, Rebeca. Această „morală dublă” este și ea caracteristică povestirilor patriarhale precum și „religiei familiei”. Foarte adesea, se observă însă că „dreptatea” triumfă, dar pe termen lung: Abraham va
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
populație (adică stăpînirea hanurilor sătești, împrumuturile bănești, camăta, magazinele de mărunțișuri și arendarea pămîntului de la moșierii absenți). Țăranul a tras concluzia că o creatură străină, purtînd veșminte diferite, incapabilă să vorbească limba lui corect, și "care îl răstignise pe Mîntuitor", fura puținii bani de care avea el nevoie ca să-și cumpere cele cîteva bunuri de larg consum a căror vînzare constituia monopolul statului. Țăranul avea o înțelegere limitată asupra insignifiantului profit pe care îl obținea evreul de pe urma băcăniei lui! El nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Catinca nu i-a plăcut această biografie măgulitoare și voit selectivă, ca, de altfel, nici lui Iorga. Doamnei Catinca (mai mult decît lui Iorga) nu-i plăcea Theodorescu. Iorga era mai tolerant. Știa că Barbu Theodorescu era un lingușitor care fura din cînd în cînd cărți și documente din biblioteca sa ca să le vîndă și că trăia pe spinarea lui. Theodorescu a devenit ulterior un slugoi oportunist al comuniștilor. Pe lîngă toate, personalitatea sa era insuportabilă. Nu-i lăsa pe oameni
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
incredibil ar putea părea, Carol și-a dorit întotdeauna să fie ceva în genul lui Codreanu; în ciuda pateticei sale corupții, el și-a dorit întotdeauna să fie iubit de către poporul său, mai ales de către tineri. Regele a încercat să-i fure lui Codreanu influența extraordinară pe care o avea acesta asupra tinerilor, organizîndu-și propria mișcare de tineret, "Straja țării", sub conducerea lui Teofil Sidorovici. Sidorovici a fost implicat într-un scandal de mituire și s-a sinucis. Mișcarea lui a fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
interesul sau cheful celor care dețineau acum puterea. În seria tranzacțiilor nedorite de proprietate au existat deopotrivă câștigători și perdanți. Casele și magazinele evreilor și ale altor victime etnice au fost ocupate, după plecarea acestora, de localnici; noii proprietari au furat sau au confiscat ustensilele, mobila și hainele rămase. Mai pronunțat În „zona morții” dintre Odessa și Marea Baltică, fenomenul s-a produs peste tot: Întorși din lagărele de concentrare În 1945, supraviețuitorii și-au găsit casele din Praga sau Paris ocupate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înlocuiască trecutul irecuperabil, iar configurația ei politică era Încă un mister. IItc "II" Răsplatatc "Răsplata" Belgienii, francezii și olandezii au ajuns să creadă În timpul războiului că datoria lor patriotică este să Înșele, să mintă, să speculeze, să calomnieze și să fure: În cinci ani, obiceiul le-a intrat În sânge. Paul-Henri Spaak (ministru de Externe al Belgiei) Răzbunarea n-are nici un rost, dar unii oameni nu-și aveau locul În lumea pe care visam s-o construim. Simone de Beauvoir Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aprovizionarea cu mangan. Din coloniile portugheze, prin Lisabona, veneau proviziile de tungsten. Din necesarul german de minereu de fier, 40% era livrat de Suedia, cu vasele proprii, În porturile germane. și toate acestea erau plătite În aur, cel mai adesea furat de la victimele Germaniei și transmis prin filiera elvețiană. Elvețienii nu s-au mulțumit să spele bani și să servească drept canal plăților germane - contribuții substanțiale la războiul lui Hitler. În 1941-1942, 60% din industria de armament elvețiană, 40% din cea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Înăbușirii sângeroase a revoluției”, a spus el mulțimii adunate, „este aceea că a trebuit să ne asumăm responsabilitatea falimentului și să căutăm o cale de ieșire din fundătura asiatică În care eram Împinși. Realmente, Partidul Socialist Muncitoresc Maghiar a furat viitorul tinerilor de azi În 1956”. Xtc "X" Era bunăstăriitc "Era bunăstării" Hai să fim cinstiți: ai noștri n-au dus-o niciodată atât de bine. Harold Macmillan (20 iulie 1957) Admasa e, pe scurt, Întregul sistem de productivitate crescândă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru prima oară pe posturile germane În 1979. Dacă trecutul Germaniei trebuia descris, atunci misiunea, oricât de dureroasă, le revenea germanilor. „Cel mai radical proces de expropriere”, scria Reitz, „este să ți se ia istoria. Prin Holocaust, americanii ne-au furat istoria”. Aplicarea „esteticii comerciale” la trecutul Germaniei era metoda Americii de a-și impune controlul. Lupta regizorilor și artiștilor germani Împotriva „kitsch-ului” american făcea parte din lupta Împotriva capitalismului american. Reitz și Fassbinder au realizat, alături de alții, filmul Deutschland
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Revoluție franceză În particular. S-au făcut așadar comparații entuziaste cu 1871 și chiar 1791. Ce spusese Mitterrand În campanie era perfect compatibil cu interpretările celor mai febrili susținători. Ca să neutralizeze comuniștii și aripa stângă a propriului partid, Mitterrand le furase straiul revoluționar. În campania electorală crease așteptări pe care acum trebuia să le satisfacă. Epoca lui Mitterrand a debutat așadar cu o agendă ambițioasă și radicală, ce combina reforme sociale moral Înălțătoare și de mult necesare (cea mai semnificativă fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au regretat-o. Pe lângă intelectuali vest-germani ca Günter Grass și Jürgen Habermas, care se temeau pentru sufletul unei Germanii 8 reunite „mai mari”, mulți est-germani ce nu cunoscuseră altă patrie au Încercat sentimente confuze când Germania „lor” le-a fost furată. Două generații au crescut În RDG. Poate că nu credeau imaginile ei absurde, dar nu puteau fi surzi la propaganda oficială. Nu trebuie să ne surprindă că mult după 1989 copiii din școlile gimnaziale germane au continuat să creadă că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]