19,706 matches
-
fascinante. Fiind în trecut, în absența lui René, prin scrisorile lui care sunt tot ce avea el mai intim, mai disperat, am fost mereu într-o „contra viață”, despre care scria Sfânta Tereza de Avila, altera vita, trăită, dar și imaginată cu toată conștiința și durerea rănilor de când am apărut în viață. Un concentrat în care a fi și a nu fi s-au apropiat din ce în ce mai mult. Am neglijat puțin prezentul, nerăspunzând la scrisori, închizând telefonul, uitând că toți cei care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
privește pe toți: „Dacă arunc pe viața mea o privire de ansamblu, zburând ca un vultur deasupra peisajelor variate pe care le oferă, cred că voi descoperi anumiți «curenți de tendințe» pe această hartă nedesfășurată - în partea dinspre viitor. Îmi imaginez, de exemplu, felul meu de a lăsa dispozițiile mele romantice și mistice să exerseze asupra mea o influență dominantă, ajungând la crearea unui curios trecut, între realismul născut, aproape feroce, care face foarte bine parte din natura mea totuși, și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
că toate animalele comunică prin lumină. Diferite feluri de lumină pe care simțurile noastre nu le pot distinge. Cartea mea de poeme se referă la acest fenomen. În apă există o altă lumină și ființe necunoscute omului, care nu poate imagina totul din infinitul naturii. Andrei (Bart) mă sună să-mi spună că i s-a făcut o biopsie, și acum e clar că are cancer la prostată. I s-a propus „mutilarea”, tăierea testiculelor, umilința în intimitatea cea mai intimă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
carourile groase și mate ale ferestrei mele. Uit angoasa câteva ore și situația mea de prizonier. Atunci beau - mult și cu sistem: devin chiar vesel, dar prețul plătit e enorm. În plus, este efortul enorm - de abstracție - de a te imagina aproape de mine, foarte aproape de mine, încât mă atingi cu mâna, mă mângâi, îmi vorbești! Când totul revine la normal, mă simt mai vid ca niciodată! Și totuși reîncep această experiență în toate zilele și nopțile. Neînvățând nimic niciodată! Un lucru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
afacerile mele editoriale. M-am confruntat cu marile edituri suedeze care mi-au furat - cu toate regulile elementare ale onestității comerciale - drepturile asupra autorului flamand Louis-Paul Boon, despre care ți-am vorbit. Cum cunoști bine caracterul meu combativ, îți poți imagina foarte bine care a fost reacția mea. Am deschis un proces împotriva lor (primul proces din viața mea!) și sunt pe punctul de a mobiliza presa și Asociația suedeză a editorilor. Știu că atac o editură care are o mare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe mâini. În avionul Paris-Stockholm am băut tot timpul benedictină, am avut timp să redevin umană cu ajutorul lui Sebastian, șoferul, și apoi cu ajutorul amintirilor lăsate în urmă, dar urmărindu-mă ca niște cai cu coame lungi, fugind după mine, cai imaginați pe frumosul aeroport Charles de Gaule, în care am văzut chipuri frumoase din toate colțurile lumii, desenându-le secret pe ochiul meu interior, pentru a le descrie, o dată ajunsă acasă, într-o nuvelă sau într-un roman, și ele proiecții
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
când în când ca să-l văd pe René. Totuși, René încerca mereu să-mi telefoneze și să-mi scrie, asigurându-mă că va găsi o soluție să mă scoată din infern. Astfel, eu însămi m-am liniștit, renunțând la disperare, imaginându-mă într-o poveste palpitantă din O mie și una de nopți, varianta Mardrus! Că irealul va irumpe în viața mea brusc, exact ca în povești, pentru că există o invizibilă protecție pentru cel care iubește. Scrisorile lui René erau acel
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe 23 noiembrie, la ora 18,40, la Otopeni. Mi s-a spus acum la telefon că nu răspunde nimeni la tine, că nu ești acolo! Curios, e ora 22,30. Mă neliniștesc puțin, cu angoasa mea caracterială, mereu îmi imaginez tot felul de lucruri. Cu cât comunicarea întârzie, cu atât mai mult mă torturez cu gândul la tine. În fond, bănuiesc că-mi place să mă torturez, făcându-mi frică singur, ca și cum ar trebui mereu să mă aștept la ce
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Matei Socor, opera Revuluția de Adrian Iorgulescu, D’ale carnavalului de Emil Lerescu, aceeași temă D’ale carnavalului de Hary Bella (reluată în muzicalul compus pentru premieră la Opera clujeană), generoasa temă a inspirat muzica pentru baletul D’ale carnavalului, imaginat în 1989 de Laurențiu Profeta, apoi Un pedagog de școală nouă de Anatol Vieru În ultimul timp, tânărul compozitor ieșean Leonard Dumitriu compune, după schițele lui Caragiale, operele de cameră Groaznica sinucidere de pe Strada Fidelității, Două loturi și opera într-
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
să renunțe la țigară deoarece era bolnav cu stomacul. Un om supus, cu o minte sclipitoare în pofida puținelor clase de școală, plăcut și foarte bine informat. Aveai impresia că este acolo de o veșnicie și nici nu puteai să-ți imaginezi primăria fără el. Aproape săptămânal avea discuții lungi cu șefii care veneau uneori, când eram plecată pe teren, special pentru a sta la taclale cu el despre toți și despre toate. Le raporta tot ce se întâmplă în primărie. Își
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la post în perioada... Înaintea plecării la post a fost trecut în categoria referenților de către UM 0201, însă nerezolvând sarcinile trasate, a fost abandonat. 22.09./980 V. Radu Dacă și ai lui de la UM 0201 l-au abandonat, vă imaginați cam ce fel de "referent" era! La 25.12.1981, Cooperativa era deschisă non-stop, inclusiv de Crăciun, UM 0198 prezintă un Extras interesant cu privire la subsemnatul și la "colaboratorii mei": UM 0198 Strict Secret 25.12.981 EXTRAS Din Scrisoarea operativă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de campionul mondial și olimpic la săritura cu prăjina, Serghei Bubka, s-ar fi declanșat imediat alarma. 2 Cred că orice cheie care "merge" pe o parte, merge și pe cealaltă. (în acest context, neavând studii de lăcătușerie, nu-mi imaginez dacă Sfântul Petru are două chei de la Poarta Raiului sau doar una! De aprofundat problema!). 3. În Chile, dictatura militară interzisese circulația autoturismelor după ora 24, 00, deci nu văd cum aș fi circulat prin Santiago la ora 2 dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de oră, într-o epocă de acum optzeci, nouăzeci de ani. Sunetul languros ar fi, poate, o convocare a miilor de ființe care, în timpul lui Edison, se îmbrăcau cu grijă, adunându-se la micul spectacol muzical pe care mi-l imaginez, în plină noapte, ca pe o ședință de spiritism. Trecutul care există este tot atât de străin de noi ca și viitorul care nu există. Oamenii care și-au amestecat fostele vieți cu fostele sentimente, într-un amalgam lutos, rece, pământ rudimentar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
noi ca și viitorul care nu există. Oamenii care și-au amestecat fostele vieți cu fostele sentimente, într-un amalgam lutos, rece, pământ rudimentar, pietros, nici ei nu mai există. Nici în amintiri nu-i mai putem vedea; ni-i imaginăm doar, și, desigur, cu totul altfel de cum au fost. * Cineva, un intelectual, ros vădit de alcool, bate sfios la ușă, cerând parcă să-i acompaniez insomnia. Privind cu interes la vechea mașinărie de înduioșat suflete, îmi propune s-o restabilească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
subiect care credea că este mai "literar". Eu am ales ca temă "La gară". Cu satisfacția pe care ți-o produce inspirația, care este, cum se știe, o stare de euforie, m-am închipuit la gară și, tot așa, am imaginat sosirea trenului, anunțată de lungi avertismente sonore, am descris mulțimea celor care așteaptă, mi-am ales două personaje, un băiat care vine în vizită la bunici, care, bineînțeles, în tren cunoscuse o fată, am descris stările lor psihice la despărțire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un mic semn de întrebare, cât o virgulă, cât un microb. Mi-am văzut de treabă, i-am adus pe cei doi, pe jos, în plină noapte, ținându-se de mână, pe linia ferată, înapoi, la gară. Ba am mai imaginat ceva: un tren care, nu se știe bine încotro se ducea (dar, oricum, în direcția catastrofei), apăruse în zare și venea spre cei doi într-un mers vijelios. Ce să facă băiatul? A tras-o pe fată de pe linia ferată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Istoria ca pe o femeie superbă care trebuie privită în toată splendoarea ei, iubită pe măsura măreției ei, întreagă, nu prin numărarea anilor și nici a siglelor, bijuteriilor, actelor de vânzare și cumpărare a nu știu ce odoare. * "Nici nu-ți poți imagina cât am devenit de indiferent la spațiul nostru, mioritic sau nu, în afară strict de locurile unde m-am născut", spune Cioran în "Mon pays". Toate vorbele lui Cioran pot fi suspectate de un genial histrionism; dar mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în spinare, în ghiozdan. Uneori, tăblița se mai spărgea, creionul se mai pierdea, sau buretele, dar, cu aceste unelte primitive, au învățat arta scrisului și socotitului foarte multe generații. În fiecare zi aveam grijă de ele și nu îmi pot imagina copilăria mea fără tăbliță. Odată ajunși acasă, după ce hoinăream culegând castane frumoasele castane cafenii, catifelate, căzând cu o delicioasă pocnitură pe trotuar ne scriam primele lecții ale vieții pe tăbliță; eram învățați cu strășnicie că numai copiii leneși nu vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și împușcați în cap. Aveam vreo șase ani, începusem să înțeleg, totuși am reținut aspectul "mecanic" al evenimentului, căderea oamenilor și, ceva mai târziu, dimensiunea sa tragică. Cei din clasele în care am fost elev în școala elementară nu-și imaginau spectacolul revoluției sovietice privite în direct (habar n-aveau de revoluție), nu știau ce înseamnă starea specială de a te afla pe graniță (mai târziu am regăsit-o, bine descrisă, numai în "Rusoaica" lui Gib Mihăiescu), nu știau ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
atenția că nu-i "omenește" posibil să-l ajute, sfătuindu-mă să mă fac nevăzut. Într-adevăr, erau umbre negre la fiecare pas. I-am spus că voi încerca și la Profesorul Iancu, venerabilul anatomist Iancu. Nici vorbă,' cum îți imaginezi că te va ajuta el, care a fost deținut?" M-am prezentat totuși la Profesorul Iancu. Uriaș -din toate privințele uriaș, și la stat și la făptură a înțeles într-o clipă. Scurt, eu așteptând să mă repeadă, mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fiecare săptămână, Maria Ivanovna consulta harta turistică a României pe care, în gând, a străbătut-o de mii de ori. Cred că nu era drum de munte, drum de țară, șosea, drum național, drumeag silvic, unde să nu se fi imaginat Maria Ivanovna, așezată comod în ataș, alături de cei doi bărbați, lăsându-și pletele în calea vântului. Se visa călătorind cu viteză mare, apreciind durata unor astfel de călătorii, adăugând, de la ea, timp unor evenimente neprevăzute, pene de motor, de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu ai fi cunoscut-o bine, ai fi crezut că nu-i ceva în regulă în mintea ei. Dar ea făcea niște repetiții, cum repetă actorii sau regizorii o piesă, înainte de a se juca. Ea își repeta fericirea". Mi-am imaginat "marea aventură". Ca într-o reclamă de vacanță, zburând pe șosea, bărbații salutând din mers, Maria Ivanovna, din ataș, agitând tricolorul. Trecători cu gura căscată, munți și ape în peisaj, cerul albastru, ca în abecedare, niște păsări, uimite de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
când poate fi reanimat. Totuși, purtat de oboseală și visare, mă mulțumeam să mă las în voia timpului special în care se află aceste meleaguri, aliate într-un echivoc balans între un trecut abia bănuit și un viitor greu de imaginat și să mă duc într-acolo, dintr-un impuls oarecum lipsit de rost. * Am descoperit însă că viitorul pătrunde peste tot, că viitorul este chiar agresiv. Trecând alene pe lângă cantonul părăsit, am observat că, în încăperile goale, unde locuia familia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Rămâne în urma lor o lipsă Îmi pare rău; dar trebuie să recunosc faptul că, în prezent, cartea începe să fie un lucru anacronic, un obiect nostalgic, melancolic. Mă simt ca un magistrat silit să anunțe o pedeapsă prea grea. Îmi imaginez "cartea" ca pe o zi de toamnă târzie, ca pe o doamnă în pragul trecerii, undeva, într-un loc aparținând trecutului, la Sulina sau la Veneția, căzută pe gânduri. Și așa mai departe, putem continua cu meditațiile... putem spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
când, aceste bilete conspirative, lăsate la vedere, să fie găsite de cine trebuie... Făceam un haz nebun. Metoda biletelor și a conversațiilor fragmentate de distra teribil, mai ales urmărind nedumerirea celor de față care "se prindeau" mai ușor decât ne imaginasem noi. Erau dialoguri scurte, șoptite: "Melodiei, 16, atenție, intrarea scârțâie!" șopteam, de exemplu. Sau, un bilețel: "numai la miezul nopții (strict), stradela Imaginației, cheia în cutia poștală, aduci "șampania"". Sau: "duminică, la unsprezece, suni de trei ori, pauză, repeți"... Sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]