19,058 matches
-
locul actualului bust al lui Gavriil Musicescu. În această biserică s-a adunat poporul într-o zi de târg din anul 1775, plecând în frunte cu mitropolitul Gavriil Callimachi, în sunetul clopotelor, la Curtea Domnească pentru a cere înlăturarea din slujbă a unui demnitar acuzat de multe nedreptăți. Aici a slujit de mai multe ori Patriarhul Avram al II-lea (1775-1787) al Ierusalimului în anul 1781 și tot aici au fost aleși ca episcopi Iacov Stamate (la 9 decembrie 1782) și
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
s-a mutat temporar la Mănăstirea Golia. Stricăciunile produse de incendiul din 1785 au fost reparate de mitropolitul Iacov Stamate (1792-1803). În timpul Războiului Ruso-Turc din 1787-1792, mitropolitul Leon Gheucă a cedat rușilor această biserică pentru ca aceștia să-și țină acolo slujbele religioase. Catedrala mitropolitană a fost afectată de cutremure și de incendii, potrivit documentelor vremii. Printr-un hrisov din 8 august 1826, domnitorul Ioniță Sandu Sturdza (1822-1828) făcea apel la toată populația Moldovei să contribuie la construirea unei noi catedrale mitropolitane
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
zgomot. Mitropoliții Moldovei au cerut în repetate rânduri sprijinul autorităților pentru terminarea lucrărilor la catedrală, dar abia în anul 1880 corpurile legiuitoare au votat reclădirea catedralei pe cheltuiala statului. La 23 aprilie 1887, de praznicul Sfântului Gheorghe, a avut loc slujba de sfințire a noii catedrale mitropolitane de către un sobor de arhierei în frunte cu mitropolitul Iosif Naniescu, în prezența regelui Carol I al României. În acea zi, în sunetul clopotelor, s-au mutat moaștele sfinților din altarul catedralei vechi în
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
Stihira (gr. στιχηρον / stihiron ; sl. стихира / stihirŭ, -ra) este un fel de tropar folosit în timpul slujbelor zilei, care pot fi reunite într-o carte numită "Stihirar" (care cuprinde stihirile pentru slujbele de dimineața și de seara pentru tot parcursul anului) , sau mai pot fi găsite în "Minei", în "Octoih" în "Catavasier". Stihira nu trebuie confundată cu
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
Stihira (gr. στιχηρον / stihiron ; sl. стихира / stihirŭ, -ra) este un fel de tropar folosit în timpul slujbelor zilei, care pot fi reunite într-o carte numită "Stihirar" (care cuprinde stihirile pentru slujbele de dimineața și de seara pentru tot parcursul anului) , sau mai pot fi găsite în "Minei", în "Octoih" în "Catavasier". Stihira nu trebuie confundată cu stiharul (unul dintre veșmintele liturgice). În limba greacă στιχηρον ar putea înseamna "care este în legătură cu
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
dar mai rapid decât cel papadic), cântarea fiecărei silabe acoperind adesea două sau trei note. Modul stihiraric este folosit cel mai adesea pentru cântarea stihirilor, dar nu în mod exclusiv. În anumite tradiții muzicale, modul stihiraric este folosit doar pentru slujbele de Duminica sau pentru zilele de praznic, în timp ce stihirile de la slujbele zilnice sunt cântate în modul irmologic. Stihirile sunt adesea scrise în cicluri tematice sau pentru utilizarea în contexte liturgice specifice. Dăm mai jos câteva exemple în acest sens: Stihirile
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
două sau trei note. Modul stihiraric este folosit cel mai adesea pentru cântarea stihirilor, dar nu în mod exclusiv. În anumite tradiții muzicale, modul stihiraric este folosit doar pentru slujbele de Duminica sau pentru zilele de praznic, în timp ce stihirile de la slujbele zilnice sunt cântate în modul irmologic. Stihirile sunt adesea scrise în cicluri tematice sau pentru utilizarea în contexte liturgice specifice. Dăm mai jos câteva exemple în acest sens: Stihirile sunt folosite cel mai frecvent în contexte liturgice precum: Stihirile se
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
(gr. "Typika" - τυπικα ; sl. Обедница or Изобразительны) este o slujbă scurtă pe care Tipicul o cere cu anumite ocazii, dar care poate fi făcută fără să necesite prezența unui preot sau episcop. Acestei slujbe i s-au adus numeroase modificări pentru a cuprinde elemente din Sfânta Liturghie, unele din ele
Obednița () [Corola-website/Science/318170_a_319499]
-
(gr. "Typika" - τυπικα ; sl. Обедница or Изобразительны) este o slujbă scurtă pe care Tipicul o cere cu anumite ocazii, dar care poate fi făcută fără să necesite prezența unui preot sau episcop. Acestei slujbe i s-au adus numeroase modificări pentru a cuprinde elemente din Sfânta Liturghie, unele din ele fiind permise și laicilor; în unele jurisdicții, această slujbă poate fi condusă de un diacon și poate cuprinde și împărtășirea credincioșilor. Când se ține
Obednița () [Corola-website/Science/318170_a_319499]
-
ocazii, dar care poate fi făcută fără să necesite prezența unui preot sau episcop. Acestei slujbe i s-au adus numeroase modificări pentru a cuprinde elemente din Sfânta Liturghie, unele din ele fiind permise și laicilor; în unele jurisdicții, această slujbă poate fi condusă de un diacon și poate cuprinde și împărtășirea credincioșilor. Când se ține în biserică, ușile iconostasului sunt închise și slujba se ține în naos. În conformitate cu Tipicul, se ține în acele zile când nu se slujește deloc Sfânta
Obednița () [Corola-website/Science/318170_a_319499]
-
a cuprinde elemente din Sfânta Liturghie, unele din ele fiind permise și laicilor; în unele jurisdicții, această slujbă poate fi condusă de un diacon și poate cuprinde și împărtășirea credincioșilor. Când se ține în biserică, ușile iconostasului sunt închise și slujba se ține în naos. În conformitate cu Tipicul, se ține în acele zile când nu se slujește deloc Sfânta Liturghie sau se ține doar Liturghia de seară. Obednița urmează după slujba Ceasului al IX-lea și conține Psalmii din Tipic (Psalmii 102
Obednița () [Corola-website/Science/318170_a_319499]
-
credincioșilor. Când se ține în biserică, ușile iconostasului sunt închise și slujba se ține în naos. În conformitate cu Tipicul, se ține în acele zile când nu se slujește deloc Sfânta Liturghie sau se ține doar Liturghia de seară. Obednița urmează după slujba Ceasului al IX-lea și conține Psalmii din Tipic (Psalmii 102 și 145) și Fericirile, care altfel ar fi făcut parte din din cele trei antifoane ale Liturghiei catehumenilor. Textul pentru acest tip de slujbă, de obicei, poate fi găsit
Obednița () [Corola-website/Science/318170_a_319499]
-
de seară. Obednița urmează după slujba Ceasului al IX-lea și conține Psalmii din Tipic (Psalmii 102 și 145) și Fericirile, care altfel ar fi făcut parte din din cele trei antifoane ale Liturghiei catehumenilor. Textul pentru acest tip de slujbă, de obicei, poate fi găsit în Liturghier sau în Ceaslov. Această slujbă a Obedniței este o formă specifică de cult care oglindește Sfânta Liturghie. Se slujește atunci când preotul nu este disponibil sau când un credincios nu poate merge la biserică
Obednița () [Corola-website/Science/318170_a_319499]
-
Psalmii din Tipic (Psalmii 102 și 145) și Fericirile, care altfel ar fi făcut parte din din cele trei antifoane ale Liturghiei catehumenilor. Textul pentru acest tip de slujbă, de obicei, poate fi găsit în Liturghier sau în Ceaslov. Această slujbă a Obedniței este o formă specifică de cult care oglindește Sfânta Liturghie. Se slujește atunci când preotul nu este disponibil sau când un credincios nu poate merge la biserică. Este slujită de un diacon, subdiacon, citeț sau cantor sau de către persoana
Obednița () [Corola-website/Science/318170_a_319499]
-
episcop sau preot nu numește un alt responsabil. Această formă de Obedniță este o variantă a Liturghiei Darurilor Înainte Sfințite ținută de un diacon cu acceptul episcopului local, atunci când preotul nu este disponibil. Diaconul împarte Sfânta Împărtășanie credincioșilor prezenți la slujbă. Trebuie remarcat că, în timp ce în unele jurisdicții această slujbă este binecuvântată, ea nu este acceptată universal, în ciuda vechimii ei. Cu toate acestea, ideea de a folosi diaconi care să ducă Sfânta Împărtășanie celor care nu pot participa la Sfânta Liturghie
Obednița () [Corola-website/Science/318170_a_319499]
-
formă de Obedniță este o variantă a Liturghiei Darurilor Înainte Sfințite ținută de un diacon cu acceptul episcopului local, atunci când preotul nu este disponibil. Diaconul împarte Sfânta Împărtășanie credincioșilor prezenți la slujbă. Trebuie remarcat că, în timp ce în unele jurisdicții această slujbă este binecuvântată, ea nu este acceptată universal, în ciuda vechimii ei. Cu toate acestea, ideea de a folosi diaconi care să ducă Sfânta Împărtășanie celor care nu pot participa la Sfânta Liturghie "este" un obicei străvechi, și astfel se poate demonstra
Obednița () [Corola-website/Science/318170_a_319499]
-
obicei de a cânta versuri din Psalmi și Fericiri cu refrene scurte adresate Maicii Domnului și lui Iisus Hristos. Tradiția rusă continuă să urmeze vechile obiceiuri și înlocuiește antifoanle din Psaltire și de Binecuvântare doar la praznicele mari sau la slujba din timpul săptămânii. Tradiția veche urmată de bisericile slave este cea respectată la slujbele obișnuite de duminică, adică primele două antifoane sunt luate din Psaltire, Psalmii 102/103 ("Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul") și Psalmii 145/146 ("Laudă, suflete
Antifon () [Corola-website/Science/318184_a_319513]
-
Domnului și lui Iisus Hristos. Tradiția rusă continuă să urmeze vechile obiceiuri și înlocuiește antifoanle din Psaltire și de Binecuvântare doar la praznicele mari sau la slujba din timpul săptămânii. Tradiția veche urmată de bisericile slave este cea respectată la slujbele obișnuite de duminică, adică primele două antifoane sunt luate din Psaltire, Psalmii 102/103 ("Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul") și Psalmii 145/146 ("Laudă, suflete al meu, pe Domnul"). În tradiția bizantină, cel de-al treilea antifon constă de
Antifon () [Corola-website/Science/318184_a_319513]
-
sau Ieșirea Mare este una din cele două procesiuni din viața liturgică a Bisericii. Ca și Ieșirea Mică, Ieșirea Mare își are originea în vremurile în care momente ale slujbei acum concentrate în altar, cum ar fi proscomidia și depozitarea vaselor sfinte, erau împărțite în clădiri diferite și procesiunea era necesară pentru a le aduce împreună în biserică. Ieșirea Mare are loc în timpul Sfintei Liturghii, mai târziu, când pâinea și
Vohodul Mare () [Corola-website/Science/318185_a_319514]
-
rar) cu denumirea de litanie. Fiecare ectenie se încheie cu o doxologie de proslăvire a Sfintei Treimi, rostită de preot. Ectenia Mare sau Ectenia păcii începe cu cuvintele: "În pace, Domnului să ne rugăm". De obicei, se găsește la începutul slujbei și cuprinde diferite rugăciuni de cerere pentru prosperitatea și mântuirea poporului lui Dumnezeu. Ectenia mică este o formă prescurtată a i mari. Începe cu cuvintele: "Iară și iară, cu pace Domnului să ne rugăm". Cuprinde doar trei rugăciuni. Ectenia cererii
Ectenie () [Corola-website/Science/318186_a_319515]
-
dăruiască bunuri duhovnicești. Rugăciunea inițială poate fi modificată pentru a indica momentul zilei (de ex: "Să plinim rugăciunea noastră cea de seară Domnului"), astfel că Ectenia stăruitoare mai poate primi și numele de Ectenia dimineții sau Ectenia de seară în funcție de slujba bisericească în care este inclusă. La Sfânta Liturghie, care, nefiind inclusă nici în rânduiala celor șapte Laude (Ceasuri), se consideră a se găsi "în afara timpului", în veșnicie, la Ectenia cererii nu se amintește momentul din zi în care este rostită
Ectenie () [Corola-website/Science/318186_a_319515]
-
care nu se puteau împărtăși trebuiau să se retragă îm partea din spate a bisericii sau să iasă cu totul din biserică, întrucât începea Liturghia credincioșilor. A doua Ectenie a credincioșilor se rostește de regulă sub forma Ecteniei mici atunci când slujba se face fără diacon, dar de obicei cuprinde mai multe cereri din cele cuprinse în Ectenia mare. Ecteniile credincioșilor se deosebesc de celelalte prin faptul că acestea cuprind, chiar înainte de doxologiile respective, exclamația: "Înțelepciune!"
Ectenie () [Corola-website/Science/318186_a_319515]
-
cuvântul de început al fiecărei Evanghelii este decorat din abundență, adeseori în așa fel încât textul este aproape ininteligibil. Cartea a fost produsă pentru uzul liturgic, iar nu ca volum educațional. Este mult mai probabil că cel care citea în timpul slujbei de fapt recita din memorie mai degrabă decât să citească din carte, deoarece scopul cărții a fost să arate bine mai degrabă decât să fie utilă. De asemenea, cartea conține multe greșeli necorectate și discontinuități în curgerea textului, astfel încât să
Cartea din Kells () [Corola-website/Science/318197_a_319526]
-
pe piață în anii '60. După lăsarea la vatră, Heinlein a urmat cursurile de matematică și fizică de la UCLA, dar a renunțat după câteva săptămâni din cauza bolii sau a faptului că dorea să intre în politică. Heinlein a avut câteva slujbe, printre care cele de agent imobiliar și de miner, dar timp de câțiva ani a fost destul de strâmtorat din punct de vedere financiar. El a fost un luptător activ în mișcarea socialistă de stopare a sărăciei din California, inițiată de
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
(în grecește: "agrypnia", "fără somn"; în slavonă: "vsenoshnoe bdenie") este o combinație din mai multe slujbe a cărei structură diferă foarte mult în funcție de tradiția locală și regională. În tradiția bizantină, această slujbă durează toată noaptea fiind formată din întreg ciclul liturgic, culminând cu Sfânta Liturghie. În tradiția slavă, ține mai puțin și conține, de obicei, Vecernia
Privegherea de toată noaptea () [Corola-website/Science/318212_a_319541]