21,512 matches
-
din București. A lucrat ca redactor, în presa scrisă și edituri. Este autorul volumelor Escadrila Albă. O istorie subiectivă (2008) și Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare (2010). A publicat de asemenea peste 70 de articole, marea majoritate tratând teme de istorie politică și militară, în periodice românești centrale. A semnat traduceri literare din limba franceză. Daniel Focșa, (c) 2012, Institutul European Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, 700469, OF. P. 1, C.P. 161
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
singur: n-are cum să descopere taică-său absența armei, de unde și până unde să-i treacă prin cap s-o caute... Ajuns cu raționamentul în acest punct, Gabi Papadopol a respirat ușurat. Așa e, n-are de ce să se teamă. Dar dacă îl prinde miliția? Păi, cum să-l prindă miliția? N-are cum! Ei nu, uite-așa bine: îi prinde pe ăia doi și-i strânge cu ușa, De unde aveți, bă, arma? Și ăia n-au încotro și îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
încărcat, șezuse mai aproape de „obiectiv“), și-a luat inima în dinți și i-a întrerupt tovarășului Cameniță reveria: -Tovarășe prim, permiteți să raportez. Se petrece ceva ciudat. Obiectivul susură pe la margini și dispare. Cameniță a ridicat privirea nedumerit. Directorul liceului, temându-se că, dacă nu semnalează la vreme, e posibil să i se pună mai târziu lui în cârcă totul și și-ar pierde funcția directorială, a intervenit, explicând cu afișată deferență: -Am observat și eu, tovarășe prim-secretar. Parcă făptura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a sa imensă, grea, ca o labă de elefant și apoi râdea cu acel râs al său, un soi de hohot ca o prăvălire de pietre de pe coasta muntelui. Vlad s-a acomodat repede cu noul Cameniță, nu se mai temea de el, scria sârguincios ce i se cerea, acesta era prețul, prețul ca înzestrarea lui, talentul său literar să se manifeste și să se întrupeze așa cum visase. Când dădea acele declarații (el le zicea „referate“) incriminatoare pentru unul sau altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care-i fuseseră proprii până atunci! Acum însă tovarășul Cameniță își atinsese starea de liniște, de împăcare, era un om care-și pierduse teama, așa s-ar fi rezumat el pe sine însuși - Cameniță, insul împăcat, care nu se mai teme de nimic, nici de moarte. Iar pentru a completa portretul lui, cel nou, se mai cuvine adăugat faptul că purificarea de sine a lui Cameniță mersese mai departe de modificările trupești, mersese până la schimbarea felului de a gândi, până la limpezirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fugeau de lângă pădure, îndreptânduse către Roșcana, o localitate către Bulboaca, spre Chișinău. în momentul când am ajuns la circa 50 de metri de casa mamei sale, trebuia să trecem un mic pârâu, o râpă, apoi era loc deschis, și mă temeam că nu scăpăm nemitraliați. Bătrâna nu era acasă, în ușă lăsase un bilet pentru fiica sa, în care scria “sunt la chiochia Nina”. Casa unde plecase era și mai aproape de pădure, 30-40 de metri de locul unde au căzut cele
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și apoi începe iar Crăciunul, și apoi care An Nou să mai fie? Să fie o dată o lege, adică să sărbătorim o dată, că doar suntem români! De ce stă băietul meu în pușcărie? Pentru comuniști. De ce nu-i dau drumul? Se tem că le ia fotoliul cel moale? Pe el , lasă-l să stea pe scândură! Cum dorm eu pe scândură așa îl lasă și pe el... Nu știu ce oi face mai departe. Trebuie să fac de jumătate de an pentru moșneag, de la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
din produsele ce mi le aduce Nina, pe plită. Cred că de-acuma știu toți că aici stau că așa a vrut Snegur și cu Vasile Calmoi. Ei acuma simt că au făcut o prostie. Dar de dat drumul se tem fiindcă pentru asta cineva trebuie să răspundă. Eu încă sunt bine, am rămas viu, dar mulți băieți de ai mei, în timpul războiului erau împușcați din urmă, de către cei de la securitate (KGB) de la Chișinău. Am fost cu toții trădați de către cei de la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
noi tot despărțiți suntem!(două țări române care din păcate, continuă să fie despărțite cu sârmă ghimpată). Nu pot, sunt bătrână și atâția ani și atâta scârbă! Mă gândeam, poate m-oi duce să-l mai văd o dată. Dar mă tem că nu-l mai văd. Eu de la lemne m-am convins” (Aluzie la lemnele de foc, care n-au mai ajuns din România, dar și la copacii foarte mari tăiați de primăria satului, la mai puțin de 50 de metri
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
teama că nu o voi găsi acasă s-a risipit: „Credeam că nu sunteți acasă.” „Mi-i rău tare, îmi este frig la picioare, mă rod oasele, poate din cauza vremii. Ascultam la radio, măcar să-l pomenească. Nu mai iese, mă tem, băiatul meu.” începe să plângă în hohote. încerc să-i dau vestea ca să fie pregătită, că luni, 10 mai, vin cu o mașină. Măicuța era tare distrusă, destul de bolnavă și nu putea să se bucure. Voia ca fiul ei să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Eu singurică nu mă duc”, spune cu glasul său ferm măicuța Natalia. Intervine fiica Eugenia, care se hotărăște pe loc: „Mai în scurt mamă, merg și eu, tot trecem prin Gherman, trag o fugă acasă, mă îmbrac frumos. Baba se teme singurică, merg și eu.” „Du-te și îl cheamă pe Vasile, el va rămâne acasă”, se adresează măicuța către Eugenia și continuă către noi, „pe mine nu mă bucură. Pentru ce chin? Ce am făcut eu pe lumea asta? (plânge
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la radio, despre elita noastră politică, care „este așa cum a fost crescută de acel regim”. și dacă mai adăugăm și rânza noastră națională, apoi nu mai mă mir de ce se fuge din Basarabia, dar și din România tot. S-au temut unii ( n-o să arăt cu degetul) că nu vor rămâne în istorie, au iscălit tratate cu „vecinii”, au abandonat fariseic șansa de rotunjire a Țării. Decât nimerirea în istorie alături de Groza, Chișinevschi și Panchiușa, mai bine la Tiraspol în celula
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ce trece e tot mai grea. Faceți ceva guvernanților!!! Mereu să ne aducem aminte de cel care a fost dl. Vadim ștefan Pirogan, omul care a trăit în cinste, adevăr, demnitate, falnic ca un stejar, de care dușmanii neamului se temeau și n-au putut sî l încomvoaie Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de o repartizare în București, vârstnicul și stigmatizatul meu prieten trebuia să aibă, în toți anii de facultate, zece pe linie. În fața unui zece absolut, orice comisie ar fi devenit binevoitoare. Așa credea Radu. Singurul examen de care Radu se temea era acela de socialism științific, unde un profesor obez, cu niște ochi de chinez și ochelari de miop, cu lentile groase și încercănate, ne spunea că, pentru el, convingerile contau mai mult decât cunoștințele. Profesorul acela de socialism științific avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
că nu se știa care clasă nu avea turnător, am comentat situația ca pe una de criză. Absența persoanei amenința naturalul balanței. Dacă o clasă nu avea turnător, însemna că șeful găștii de turbulenți îi putea teroriza fără să se teamă de nimeni pe neutri, pe „elevii cuminți“. Așadar, turnătorul era, așa cum spun politicienii când n-au o definiție mai bună pentru oamenii cu fundul în două luntri, un factor de echilibru. Ne-a echilibrat în toți anii de liceu, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-n vorbă, a reieșit că toți ar fi avut ceva de povestit despre sărit, urlat, mugit sau dat cu pumnul în burlane. Pavel S. a zis că, până a se însura, mugea interior. Nu-l auzea nimeni, însă el se temea că gălăgia dinăuntru o să răzbească odată și-odată. Îi venea să mugească la femeile mai înalte decât el. Îl enerva faptul că, deși pe planetă exista circa un miliard de femei la care ar fi avut succes, că nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
simțit că mă ridic În zbor, odată cu corăbierul, spre tărîmuri neștiute, departe de drama actuală din viața mea. M-a cuprins o stare adîncă de neliniște; mi se părea că nu mai pot să simt nimic. Am Început să mă tem pentru mine, așa că m-am apucat să scriu o scrisoare Înduioșătoare, dar nu puteam nici să scriu, nu avea rost să mai Încerc. În penumbra care ne Înconjura, de jur-Împrejur au Început să se Învîrtă fantome, dar „ea“ nu apărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
judecății au izbucnit în hohote și repetau: „hiperbolă, hiperbolă”. Un asistent de la facultate luase cu împrumut de la bibliotecă o carte: „Le sense commun” a lui Garrigon Lagrange, care fusese pusă la cărțile de documentare și întârziind cu restituirea s-a temut să apară că a citit astfel de carte interzisă. Acesta întrebându-mă ce să facă cu acea carte eu am spus că de la comuniștii ăștia poți să furi și locomotiva de pe șină. Dându-mi-se cuvântul ultim la proces am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cerându-i ajutorul. Să fim convinși și să trăim cu convingerea că el nu ne vrea decât numai binele. Fie toată lumea împotriva noastră, dacă Dumnezeu e cu noi, și dacă noi suntem în marginile legii lui, nu avem de ce ne teme. Noi nu trebuie să facem tot ceea ce e mare, frumos, bine, ci numai ceea ce Dumnezeu vrea ca noi să facem dintr-acestea. Căci chiar între oameni se întâmplă ca darurile cele mai bune să fie rău venite și deci neprimite
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
rău venite și deci neprimite, atunci când cel căruia i se aduc voia altceva. Întâiul lucru pe care-l vrea Dumnezeu de la noi, e datoria împlinită în chipul cel mai desăvârșit nouă cu putință. Pentru același motiv nu trebuie să ne temem a jertfi totul spre a împlini voința sa. Și dacă ar fi pusă în cumpănă deoparte voința lui Dumnezeu și de alta chiar toate bunurile acestui pământ, să nu ne sfiim a urma calea copilului iubitor și încrezător în tatăl
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
aceste cuvinte: „Bucură-te Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei”. Auzind acestea, tânăra Fecioară s-a tulburat, întrebându-se ce-ar însemna această salutare. Dar îngerul o liniști spunându-i: „nu te teme, Marie, ai aflat har înaintea Domnului. Iată că vei zămisli și vei naște un fiu și numele lui va fi Isus. El va fi mare și se va numi fiul celui prea Înalt. Dumnezeu îi va da tronul lui David
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
când tăvălugul unui Octombrie Roșu schimbă destine într-o clipă, atunci te poți naște român la Chișinău, dintr-un tată polonez din Odessa și o mamă ucraineancă din Kiev. Bucureștiul pare mai liniștit, mai departe de pericolul de care se tem cei ce n-au reușit să se îndepărteze de granița fostu lui imperiu țarist. Petre Sirin își petrece copilăria la București, în grija unor părinți iubitori pe care, uneori, îi lasă singuri pentru a se bucura de răsfățul bunicilor rămași
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
firească. Veșnic preocupat de relațiile sale mondene, venise și de data aceasta să mă anunțe că unul dintre bunii săi prieteni era în trecere prin București și că i-ar fi făcut fără îndoială plăcere să mă cunoască... De fapt, temându-se de nereușită, nu-mi spuse lucrul acesta decât într un sfârșit, atunci când, scoțându-mă la plimbare, ne întâlnirăm la un colț de stradă cu amicul în chestiune. — Ce treabă bine ticluită! am gândit eu. Era Mihai R. Purta un
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
însă că nu m-a speriat niciodată haosul din oameni; mai degrabă absența lui. Toată problema e dacă are caracterul de haos viu ori nu. Ceea ce mi-ar părea atunci îngrijorător la D-ta ar fi consimțirea, acceptarea, nezbaterea. Mă tem însă că totul ține de un fel de a vorbi și, ca atare, nu te iau prea de-a dreptul în serios când îmi spui că nu mai lupți. Dacă nu lupți D-ta, văd în D-ta altceva care
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în acest combinezon mult prea decoltat ca în costumul meu de lucru obișnuit. Nu-mi pare rău de el și nici lui de mine: mă dezvăluie din toate părțile... Deocamdată fii însă sănătos, bunul meu! Te aștept, dar tare mă tem să nu ieși prea devreme din spital. Îți trimit un compot prea dulce și un sirop prea puțin dulce, în schimb roșiile le-am ales pe cele mai frumoase. Oare le poți mânca fără să ți dăuneze? Dacă ai ști
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]