19,560 matches
-
a predecesorilor din Roma, a exercitat o influență substanțială asupra arhitecturii baroce și prin însemnările prolifice și prin arhitecții pe care îi îndrumase care au răspândit idiomurile Baroce în Europa secolului al XVIII-lea. În acest secol capitala europeană a arhitecturii s-a mutat de la Roma la Paris. Stilul Rococo, care a înflorit în Roma după anii 1720, a fost influențat profund de ideile lui Borromini. Cei mai talentați arhitecți ai Romei - Francesco de Sanctis (Spanish Steps, 1723) și Filippo Raguzzini
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Francesco de Sanctis (Spanish Steps, 1723) și Filippo Raguzzini (Piazza Sant'Ignazio, 1727) - au avut o slabă influență în afara țării lor, la fel ca reprezentanții barocului sicilian, inclusiv Giovanni Battista Vaccarini, Andrea Palma și Giuseppe Venanzio Marvuglia. Ultima etapă a arhitecturii baroce în Italia este exemplificată de Palatul Caserta, al lui Luigi Vanvitelli, considerată drept cea mai mare clădire construită în secolul al XVIII-lea în Europa. Urmând modelele contemporane din Franța și Spania, palatul este într-o relație strânsă cu
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
la noul stil. Aceștia au angajat trei arhitecți faimoși — Guarino Guarini, Filippo Juvarra și Bernardo Vittone — pentru a le ilustra grandioasele ambiții politice și proaspăt dobânditul statut regal. Guarini era un călugăr peripatetic care a combinat concepții multiple (inclusiv ale arhitecturii gotice) pentru a crea structuri neregulate remarcabile prin coloanele ovale și fațadele neconvenționale. Plecând de la descoperirile geometriei și stereotomiei contemporane, Guarini a elaborat conceptul de architectura obliqua, care se apropie de cutezanța teoretică și structurală a stilului lui Borromini. Palatul
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
regale de la Aranjuez și La Granja. Dintre cei influențați de Juvara și Guarini cel mai important a fost Bernardo Vittone. Acest arhitect din regiunea Piemonte rămâne cunoscut pentru bisericile Rococo flamboiante, cu detalii delicate și plane cu patru lobi. Centrul arhitecturii seculare baroce a fost Franța, unde modelul palatului cu trei aripi a fost stabilit ca soluție canonică la începutul secolului al XVI-lea. Palatul Luxembourg (1615-1620) al lui Salomon de Brosse a determinat direcția sobră și clasicizantă a barocului francez
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
are o plasticitate remarcabilă, tot ansamblu se poate citi astfel ca un întreg tridimensional. Întreaga structură este lipsită de efectul decorațiilor excesive, atât de tipic Romei contemporane. Influența barocului italian este redusă în domeniul ornamentației decorative. Următorul pas în dezvoltarea arhitecturii rezidențiale în Euroapa a implicat integrarea grădinilor în compozițiile palatelor, așa cum este la Vaux-le-Vicomte (1656-1661), unde arhitectul Louis Le Vau, designer-ul Chales Le Brun și grădinarul André Le Nôtre s-au completat unul pe celălalt. De la principala cornișă la
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
joasă, palatul miniatural este îmbrăcat în așa numitul "ordin colosal", care face ca structura să pară mai impresionantă decât Maison-Laffitte și alte palate recente. Colaborarea creativă dintre Le Vau și Le Nôtre a marcat începutul "Manierei Magnifice" care permitea extinderea arhitecturii baroce în afara pereților palatului și transformarea peisajului înconjurător într-un mozaic de priveliști exuberante. Tot acești trei artiști au adus acest concept la scară monumentală la conacul de vânătoare și mai târziu reședința de la Versailles (1661-1690). La o scară mult
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
în țările din nordul Italiei. Maiestuosul dom semisferic echilibrează viguroasa verticalitate a ordinelor, care nu exprimă structura interioară. Tânărul arhitect nu numai că a reactualizat armonia și echilibrul lucrărilor bătrânului Mansart dar a și dat tonul barocului târziu francez în arhitectură. Domnia lui Louis al XIV-lea a fost martora unei reacții împotriva stilului oficial Louis XIV sub forma unei maniere mai delicate și mai intime cunoscută cu denumirea de Rococo. Cel care a pus bazele acestui stil a fost Nicolas
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
de exagerarea caracteristicilor barocului până la opulență, rococo este privit astăzi ca o perioadă relativ distinctă în evoluția artei occidentale. Spre sfârșitul perioadei sale de existență, a devenit relativ sincron și de multe ori s-a apropiat sensibil de neoclasicism. Aidoma arhitecturii, interioarele rococo ridică ornamentarea bogată, în toate aspectele sale, la rang de postulat. Astfel, interioarele rococo prezintă similar fațadelor clădirilor timpului, pereți pictați și ornamentați (uneori chiar tavanele fiind decorate similar pereților), mobilier impozant, masiv și elaborat ornamentat, sculpturi de
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
postulat. Astfel, interioarele rococo prezintă similar fațadelor clădirilor timpului, pereți pictați și ornamentați (uneori chiar tavanele fiind decorate similar pereților), mobilier impozant, masiv și elaborat ornamentat, sculpturi de dimensiuni mici și medii, oglinzi de diferite dimensiuni, tapițerie în ton cu arhitectura, multiple reliefuri aplicate și, evident, picturi în ulei de diferite dimensiuni. Exemple: Palatul Sanssouci din Potsdam, Palatul Caterina din Țarskoe Selo, Palatul Charlottenburg din Berlin, Palatul din Queluz (Portugalia). La sfârșitul secolului al XVIII-lea, descoperirile vestigiilor antice de la Pompeii
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
clădirile de inspirație clasică se remarcă: Capitoliul Statelor Unite ale Americii, Bursa din Amsterdam, Muzeul Prado din Madrid , Altes Museum din Berlin, Catedrala din Vilnius Iluminismul din secolul XVIII a reluat mișcarea seculară și democratică începută în Renaștere. Schimbarea s-a perpetuat asupra arhitecturii în secolul XVIII. Biserica și monarhiile din Europa pierduseră puterea absolută pe care o exercitaseră în perioada barocă. Acest lucru i-a determinat pe arhitecți să renunțe la opulenta specifică stilului rococo și să revină la arhitectura greacă și romană
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
a perpetuat asupra arhitecturii în secolul XVIII. Biserica și monarhiile din Europa pierduseră puterea absolută pe care o exercitaseră în perioada barocă. Acest lucru i-a determinat pe arhitecți să renunțe la opulenta specifică stilului rococo și să revină la arhitectura greacă și romană, asociate ideilor laice și democratice. Bisericile și palatele și-au pierdut supremația în beneficiul altor instituții, cum ar fi muzeele, bibliotecile, teatrele, băncile, bursele de valori și universitățile. La mijlocul anilor 1700,oamenii de știință francezi și englezi
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Grecia, aflată sub stăpânire otomană. Au adus Europei cunoștințele acumulate în locurile vizitate și publicând cărți precum "Antichitățile din Atena". În 1758, James Stuart a construit primul edificiu în stil grecesc în Anglia, un templu cu gradină la Hagley Hall. Arhitectura neoclasică a fost reprezentativă pentru construcțiile civile din SUA. Thomas Jefferson, om politic și arhitect american, a construit numeroase clădiri, ca Universitatea Virginia, Capitoliul din Virginia și locuința sa, Monticello, conform unui gen de arhitectură cunoscut sub numele de "stil
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
cu gradină la Hagley Hall. Arhitectura neoclasică a fost reprezentativă pentru construcțiile civile din SUA. Thomas Jefferson, om politic și arhitect american, a construit numeroase clădiri, ca Universitatea Virginia, Capitoliul din Virginia și locuința sa, Monticello, conform unui gen de arhitectură cunoscut sub numele de "stil federal". În 1755, abatele francez Laugier cerea în lucrarea sa "Eseu despre arhitectura", o arhitectură mai onestă, care sa pună accent pe structură, și nu pe elementele sale decorative. Arhitectul Claude-Nicolas Ledoux a scris mai
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
politic și arhitect american, a construit numeroase clădiri, ca Universitatea Virginia, Capitoliul din Virginia și locuința sa, Monticello, conform unui gen de arhitectură cunoscut sub numele de "stil federal". În 1755, abatele francez Laugier cerea în lucrarea sa "Eseu despre arhitectura", o arhitectură mai onestă, care sa pună accent pe structură, și nu pe elementele sale decorative. Arhitectul Claude-Nicolas Ledoux a scris mai târziu că edificiile ar trebui să conțină o arhitectură vorbitoare care să comunice privitorului funcțiile sale. Arhitectura Revoluției
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
arhitect american, a construit numeroase clădiri, ca Universitatea Virginia, Capitoliul din Virginia și locuința sa, Monticello, conform unui gen de arhitectură cunoscut sub numele de "stil federal". În 1755, abatele francez Laugier cerea în lucrarea sa "Eseu despre arhitectura", o arhitectură mai onestă, care sa pună accent pe structură, și nu pe elementele sale decorative. Arhitectul Claude-Nicolas Ledoux a scris mai târziu că edificiile ar trebui să conțină o arhitectură vorbitoare care să comunice privitorului funcțiile sale. Arhitectura Revoluției Franceze s-
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
abatele francez Laugier cerea în lucrarea sa "Eseu despre arhitectura", o arhitectură mai onestă, care sa pună accent pe structură, și nu pe elementele sale decorative. Arhitectul Claude-Nicolas Ledoux a scris mai târziu că edificiile ar trebui să conțină o arhitectură vorbitoare care să comunice privitorului funcțiile sale. Arhitectura Revoluției Franceze s-a caracterizat prin folosirea excesivă a formelor geometrice, cum ar fi sferele. Sfârșitul anilor 1700 și anii 1800 au reprezentat o perioadă plină de schimbări pentru Europa, mai ales
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
despre arhitectura", o arhitectură mai onestă, care sa pună accent pe structură, și nu pe elementele sale decorative. Arhitectul Claude-Nicolas Ledoux a scris mai târziu că edificiile ar trebui să conțină o arhitectură vorbitoare care să comunice privitorului funcțiile sale. Arhitectura Revoluției Franceze s-a caracterizat prin folosirea excesivă a formelor geometrice, cum ar fi sferele. Sfârșitul anilor 1700 și anii 1800 au reprezentat o perioadă plină de schimbări pentru Europa, mai ales pentru Anglia, marcată de colonialism și revoluția industrială
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Revoluției Franceze s-a caracterizat prin folosirea excesivă a formelor geometrice, cum ar fi sferele. Sfârșitul anilor 1700 și anii 1800 au reprezentat o perioadă plină de schimbări pentru Europa, mai ales pentru Anglia, marcată de colonialism și revoluția industrială. Arhitectura a folosit o varietate largă de stiluri arhitecturale, adoptate nu numai din trecutul european, ci și din tradițiile țărilor încorporate în noul Imperiu Britanic. Odată cu răspândirea stilurilor istorice, clădirile au păstrat sub fațadele trecutului bogăția industrială și tehnicile noi de
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
scumpă a meșteșugarilor. Fabricile, centralele hidroelectrice și termice au adus prosperitate, oferind multiple posibilități de dezvoltare. Francezii preferau stilul neobaroc, englezii se orientau spre neogotic, iar germanii valorificau stilurile neo-bizantin și neo-romanic. Istoricismul era o altă metodă de abordare a arhitecturii, pentru care trecutul constituia o sursă de inspirație și un izvor de stiluri ce puteau fi reproduse fidel sau cu modificări. Neogoticul apărut în Anglia, a alimentat interesul față de ideile romanice din Evul Mediu. Neogoticul a dobândit o semnificație religioasă
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Bavariei. Colonialismul european a dus la importul stilurilor orientale, între 1750 și 1850, pe bătrânul continent. Drept consecință, au fost construite clădiri după modelul pagodei, ca cea din Kew Gardens, realizata de William Chambers, care a călătorit în China, studiind arhitectura locală. Alți arhitecți care încercau să reproducă clădirile orientale se bazau pe propria imaginație și nu pe o documentare minuțioasă. Pavilionul Regal de la Brighton,construit de John Nash, reprezintă un amestec de turnuri gotice, un exterior de inspirație indiană și
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
și nu pe o documentare minuțioasă. Pavilionul Regal de la Brighton,construit de John Nash, reprezintă un amestec de turnuri gotice, un exterior de inspirație indiană și interioare decorate în stil chinezesc. Pe întregul glob, majoritatea culturilor s-au inspirat din arhitectura tradițională, inventivitatea și creativitatea nefiind pe culmi decât în Europa. Inovațiile arhitecturale au avut tendința de a imita stilurile anterioare preluate din antichitate și stilurile exotice preluate din colonii. În arhitectura europeană s-au făcut simțite două influențe. S-au
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Pe întregul glob, majoritatea culturilor s-au inspirat din arhitectura tradițională, inventivitatea și creativitatea nefiind pe culmi decât în Europa. Inovațiile arhitecturale au avut tendința de a imita stilurile anterioare preluate din antichitate și stilurile exotice preluate din colonii. În arhitectura europeană s-au făcut simțite două influențe. S-au mărit conacele de țară și a caselor din orașe, pentru care era la modă arhitectura grandioasă, cu ferestre largi. Influența ramurilor industriale, pentru care s-au construit fabrici și orașe de
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
tendința de a imita stilurile anterioare preluate din antichitate și stilurile exotice preluate din colonii. În arhitectura europeană s-au făcut simțite două influențe. S-au mărit conacele de țară și a caselor din orașe, pentru care era la modă arhitectura grandioasă, cu ferestre largi. Influența ramurilor industriale, pentru care s-au construit fabrici și orașe de mari dimensiuni. Orașele europene și americane s-au extins iar o dată cu acestea au apărut noi stiluri de construcție precum arhitectura georgiană în Anglia sau
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
care era la modă arhitectura grandioasă, cu ferestre largi. Influența ramurilor industriale, pentru care s-au construit fabrici și orașe de mari dimensiuni. Orașele europene și americane s-au extins iar o dată cu acestea au apărut noi stiluri de construcție precum arhitectura georgiană în Anglia sau stilul palladin în SUA. Necesitatea de a experimenta noi tehnici industriale i-a determinat pe arhitecți să conceapă noi tipuri de clădiri, folosind materiale noi. În 1779 s-a folosit pentru prima dată fierul turnat, la
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
trăiau în gospodării împrejmuite cu palisade, concentrate în jurul unui țarc pentru vite (kraal). Colibele erau construite din lemn și acoperite cu împletituri din ierburi și paie. Stilul arhitectonic al unei clădiri poate depinde de mai mulți factori: Principala caracteristică a arhitecturii secolului XIX din Occident a fost dorința de-a utiliza toate stilurile grandioase din trecut. Dar spre sfârșitul secolului, s-a dezvoltat un nou tip de arhitectură. Avea la bază folosirea oțelului, din care se alcătuia un "schelet" sau un
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]