18,969 matches
-
concurent era mai mult sau mai puțin aliniat celorlalți, deși cel din exterior, care plecase primul, avea avans și viteză mai mare față de restul până la prima întoarcere. Dispozitivele mecanice cunoscute drept "vulturul" și "delfinul" se ridicau pentru a semnaliza începutul cursei și erau coborâte pe măsură ce aceasta evolua pentru a semnaliza numărul te tururi rămase. Acestea erau probabil sculpturi din bronz ale respectivelor animale și erau amplasate pe stâlpii de la linia de start. În majoritatea cazurilor, proprietarul și conducătorul carului de luptă
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
erau probabil sculpturi din bronz ale respectivelor animale și erau amplasate pe stâlpii de la linia de start. În majoritatea cazurilor, proprietarul și conducătorul carului de luptă erau persoane diferite. În 416 î.e.n., generalul atenian Alcibiade dispunea de șapte care în cursă, acestea ocupând locurile 1, 2 și 4 în cursa disputată; evident, nu putea conduce singur cele șapte care. Filip al II-lea al Macedoniei a câștigat de asemenea o cursă olimpică a carelor în încercarea de a dovedi ca nu
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
erau amplasate pe stâlpii de la linia de start. În majoritatea cazurilor, proprietarul și conducătorul carului de luptă erau persoane diferite. În 416 î.e.n., generalul atenian Alcibiade dispunea de șapte care în cursă, acestea ocupând locurile 1, 2 și 4 în cursa disputată; evident, nu putea conduce singur cele șapte care. Filip al II-lea al Macedoniei a câștigat de asemenea o cursă olimpică a carelor în încercarea de a dovedi ca nu era un barbar, ceea ce este puțin probabil. Totuși, poetul
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
416 î.e.n., generalul atenian Alcibiade dispunea de șapte care în cursă, acestea ocupând locurile 1, 2 și 4 în cursa disputată; evident, nu putea conduce singur cele șapte care. Filip al II-lea al Macedoniei a câștigat de asemenea o cursă olimpică a carelor în încercarea de a dovedi ca nu era un barbar, ceea ce este puțin probabil. Totuși, poetul Pindar laudă curajul lui Herodot din Teba de a conduce propriul car. Regula proprietarului câștigător alături de conducătorul carului însemna că femeile
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
încercarea de a dovedi ca nu era un barbar, ceea ce este puțin probabil. Totuși, poetul Pindar laudă curajul lui Herodot din Teba de a conduce propriul car. Regula proprietarului câștigător alături de conducătorul carului însemna că femeile puteau, teoretic, să câștige curse, în ciuda faptului că le era interzisă participarea la Jocuri. Acest lucru s-a întâmplat rar, dar un exemplu notabil este cel al prințesei spartane Cynisca, fiica lui Archidamos al II-lea, care a câștigat cursa carelor de luptă de două
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
femeile puteau, teoretic, să câștige curse, în ciuda faptului că le era interzisă participarea la Jocuri. Acest lucru s-a întâmplat rar, dar un exemplu notabil este cel al prințesei spartane Cynisca, fiica lui Archidamos al II-lea, care a câștigat cursa carelor de luptă de două ori devenind prima câștigătoare din istoria Jocurilor. Paradoxul este și mai pronunțat prin faptul că ea, cel mai probabil, nu a fost prezentă la propria victorie, femeilor fiindu-le interzisă participarea inclusiv ca și spectatori
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
carelor de luptă de două ori devenind prima câștigătoare din istoria Jocurilor. Paradoxul este și mai pronunțat prin faptul că ea, cel mai probabil, nu a fost prezentă la propria victorie, femeilor fiindu-le interzisă participarea inclusiv ca și spectatori. Cursa carelor era o metodă prin care grecii își demonstrau propria prosperitate. Cazul lui Alcibiade indică, de asemenea, că era o metodă alternativă de opulență, de expunere publică a faimei pentru cei bogați. Conducătorul de car era de obicei un membru
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
de asemenea, că era o metodă alternativă de opulență, de expunere publică a faimei pentru cei bogați. Conducătorul de car era de obicei un membru al familiei proprietarului sau, în majoritatea cazurilor, un sclav sau un profesionist tocmit pentru că totuși cursa presupunea calități deosebite de putere, îndemânare și curaj. Se cunosc numele a foarte puțini conducători iar poemele și cântecele victoriei precum și statuetele contribuie la sursele despre aceștia. Spre deosebire de alte competiții ale Jocurilor Olimpice, conducătorii carelor nu concurau nud, probabil din rațiuni
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
frecvente. Concurenții purtau o haină cu mâneci numită "xystis" care cădea până la glezne și era prinsă la mijloc cu o curea simplă. Două curele se încrucișau în zona superioară a spatelui cu scopul de a impiedica umflarea "xystis"-ului pe timpul cursei. Conducătorii dispuneau de care de luptă modificate pentru viteză și manevrabilitate, fiind construite din lemn, cu două roți și cu partea din spate descoperită deși acest tip nu era folosit în lupte și, cu timpul, nici carele nemodificate. Exista un
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
roți și cu partea din spate descoperită deși acest tip nu era folosit în lupte și, cu timpul, nici carele nemodificate. Exista un loc special unde conducătorul punea picioarele, iar carul era fixat direct pe osie astfel încât zdruncina tare iar cursa era destul de accidentată. Partea cea mai incitantă a cursei, cel puțin pentru spectatori, o constituiau întoarcerile de la capetele hipodromului. Aceste viraje foarte strânse erau foarte periculoase și frecvent letale. Dacă un car nu era depășit pe linia dreaptă, el trebuia
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
tip nu era folosit în lupte și, cu timpul, nici carele nemodificate. Exista un loc special unde conducătorul punea picioarele, iar carul era fixat direct pe osie astfel încât zdruncina tare iar cursa era destul de accidentată. Partea cea mai incitantă a cursei, cel puțin pentru spectatori, o constituiau întoarcerile de la capetele hipodromului. Aceste viraje foarte strânse erau foarte periculoase și frecvent letale. Dacă un car nu era depășit pe linia dreaptă, el trebuia să încetinească la "embolon" pentru a aborda întoarcerea, moment
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
Graecia și zona continentală principală oferind atleților oportunitatea de a obține faimă și avuții. În afara Olimpiadelor, cele mai respectate erau cele Istmice din Corint, Jocurile Nemeice desfășurate în Nemea, Jocurile Phytice din Delphi și Jocurile Panatenaice din Atena, unde câștigătorul cursei de care cu patru cai era recompensat cu 140 de amfore cu ulei de măsline (foarte căutat și prețuit în antichitate). Premiile acordate celorlalți concurenți constau în cereale în Eleusina, scuturi din bronz în Argos și vase din argint la
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
era recompensat cu 140 de amfore cu ulei de măsline (foarte căutat și prețuit în antichitate). Premiile acordate celorlalți concurenți constau în cereale în Eleusina, scuturi din bronz în Argos și vase din argint la Marathon. O altă formă a curselor de care de luptă era proba de la Jocurile Panatenaice numită "apobatai", în care concurenții purtau armură și coborau periodic din care alergând alături de acestea pentru a sari din nou la conducerea lor. La "aprobati" exista un al doilea conducător care
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
doilea conducător care prelua hățurile când "apobates" săreau din atelaj; în listele cu învingători sunt menționate ambele nume ale celor doi conducători. Imagini ale acestui tip de competiție arată războinicii fiind înarmați, purtând căștile și scuturile, urcați în spatele carelor de cursă. Unii cercetători istorici consideră că evenimentul a păstrat tradițiile războiului homeric. Romanii au preluat cursele cel mai probabil de la etrusci care la rândul lor l-au împrumutat de la greci, dar romanii au fost de asemenea influențați de greci în special
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
menționate ambele nume ale celor doi conducători. Imagini ale acestui tip de competiție arată războinicii fiind înarmați, purtând căștile și scuturile, urcați în spatele carelor de cursă. Unii cercetători istorici consideră că evenimentul a păstrat tradițiile războiului homeric. Romanii au preluat cursele cel mai probabil de la etrusci care la rândul lor l-au împrumutat de la greci, dar romanii au fost de asemenea influențați de greci în special după cucerirea Cartaginei, din 146, în urma celui de-al Treilea Război Punic. Conform legendei romane
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
cel mai probabil de la etrusci care la rândul lor l-au împrumutat de la greci, dar romanii au fost de asemenea influențați de greci în special după cucerirea Cartaginei, din 146, în urma celui de-al Treilea Război Punic. Conform legendei romane, cursa carelor de luptă a fost folosită de Romulus imediat după fondarea Romei din 753 î.e.n. ca modalitate de a distrage bărbații sabini. Romulus a transmis invitații orașelor învecinate pentru a celebra festivalul Consualia care includea atât cursele de care cât
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
Conform legendei romane, cursa carelor de luptă a fost folosită de Romulus imediat după fondarea Romei din 753 î.e.n. ca modalitate de a distrage bărbații sabini. Romulus a transmis invitații orașelor învecinate pentru a celebra festivalul Consualia care includea atât cursele de care cât și cele de călărie. În timp ce sabinii se delectau cu spectacolul, Romulus și oamenii săi au răpit femeile sabine, acestea devenind soțiile romanilor. În Roma Antică, întrecerile carelor de luptă aveau loc la circus. Locul principal de desfășurare
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
care cât și cele de călărie. În timp ce sabinii se delectau cu spectacolul, Romulus și oamenii săi au răpit femeile sabine, acestea devenind soțiile romanilor. În Roma Antică, întrecerile carelor de luptă aveau loc la circus. Locul principal de desfășurare a curselor era Circus Maximus, situat în valea dintre dealurile Palatin și Aventin, care putea găzdui între 150.000 și 180.000 de spectatori. A fost primul dintre circurile Romei și se presupune o datare undeva la începuturile orașului, greu de datat
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
de Iulius Cezar în jurul anului 50 î.e.n. Lungimea sa era de 650 m iar lățimea de aproximativ 125 m. Unul dintre capetele pistei era deschis, spre diferență de celălalt, aici fiind și punctul de aliniere al carelor pentru startul în cursă. Romanii utilizau și ei o serie de porți denumite "carceres", un echivalent al grecului "hysplex". Acestea erau ridicate asemănător "hysplex" dar erau ușor diferite pentru că pista romană dispunea de o linie mediană continuă ("spina") în centru. Ca și la greci
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
spina") în centru. Ca și la greci, "Carceres" preluau din dezavantajul culoarului exterior de la capătul pistei unde se executa întoarcerea iar la start carele erau dispuse în spatele acestor porți cu arc. Când totul era pregătit, împăratul (sau cel care găzduia cursa, daca nu erau în Roma) dădea drumul unui obiect de îmbrăcăminte cunoscut sub numele de "mappa", semnalizând astfel începutul cursei. Porțile cu arc se deschideau secvențial, creând un început de cursă echitabil pentru toți participanții. Odată cursa începută, conducătorii încercau
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
iar la start carele erau dispuse în spatele acestor porți cu arc. Când totul era pregătit, împăratul (sau cel care găzduia cursa, daca nu erau în Roma) dădea drumul unui obiect de îmbrăcăminte cunoscut sub numele de "mappa", semnalizând astfel începutul cursei. Porțile cu arc se deschideau secvențial, creând un început de cursă echitabil pentru toți participanții. Odată cursa începută, conducătorii încercau să se poziționeze în fața adversarilor în încercarea de a cauza zdrobirea lor în "spina". Deasupra acestei delimitări mediane se găseau
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
Când totul era pregătit, împăratul (sau cel care găzduia cursa, daca nu erau în Roma) dădea drumul unui obiect de îmbrăcăminte cunoscut sub numele de "mappa", semnalizând astfel începutul cursei. Porțile cu arc se deschideau secvențial, creând un început de cursă echitabil pentru toți participanții. Odată cursa începută, conducătorii încercau să se poziționeze în fața adversarilor în încercarea de a cauza zdrobirea lor în "spina". Deasupra acestei delimitări mediane se găseau mese sau rame aflate pe stâlpi de susținere pe care, de
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
cel care găzduia cursa, daca nu erau în Roma) dădea drumul unui obiect de îmbrăcăminte cunoscut sub numele de "mappa", semnalizând astfel începutul cursei. Porțile cu arc se deschideau secvențial, creând un început de cursă echitabil pentru toți participanții. Odată cursa începută, conducătorii încercau să se poziționeze în fața adversarilor în încercarea de a cauza zdrobirea lor în "spina". Deasupra acestei delimitări mediane se găseau mese sau rame aflate pe stâlpi de susținere pe care, de asemenea, se găseau mici decorațiuni din
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
câmpul vizual al spectatorilor aflați pe randurile de la joasă înălțime. La celălalt capăt al spinei, cel opus liniei de start deschise, se găsea "meta", punctul de întoarcere, de forma unor mari coloane aurite. Accidente spectaculoase aveau loc aici, precum în cursele grecești, în care conducătorii și carele zdrobite sau în incapacitate de a continua purtau denumirea de "naufragia", numele latin pentru epave, naufragiați. Cursa în sine era foarte asemanătoare replicii sale grecești, totuși se distinge numarul mare de competiții - de obicei
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
meta", punctul de întoarcere, de forma unor mari coloane aurite. Accidente spectaculoase aveau loc aici, precum în cursele grecești, în care conducătorii și carele zdrobite sau în incapacitate de a continua purtau denumirea de "naufragia", numele latin pentru epave, naufragiați. Cursa în sine era foarte asemanătoare replicii sale grecești, totuși se distinge numarul mare de competiții - de obicei 24 de curse zilnic, în decursul secolului patru, timp de 66 de zile pe an. Dar acestea presupuneau doar 7 tururi (și mai
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]