19,622 matches
-
multu despre mama lui înainte de a o întâlni, dar el părea ciudat de reținut când venea vorba să intre în amănunte. O chema Camilla, descoperi Fran, și trăia singură de la moartea soțului ei, acum zece ani. Când veni în sfârșit, invitația era pentru ziua de duminică, la prânz. Se întâmplă să fie o dimineață splendidă, unul din acele daruri neașteptate de pe la mijlocul lui aprilie, când ai impresia că e aproape vară. Locuia într-un sat încântător, cu vile cu fațade albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe marginea căzii victoriene uriașe și o săpuni pe Lottie pe spate. Lumina soarelui care apunea se reflecta pe somptuosul tapet cu reproduceri din Burne-Jones din spatele ei. — Bănuiesc, zise Henrietta suflănd un vălătuc de spumă înspre prietena ei, că următoarea invitație va fi la botez. Fran clătină din cap. Ăsta era unul din lucrurile la care chiar se gândise și luase deja o hotărâre. Ar fi nedrept față de Laurence să rămână însărcinată imediat după nuntă, mai ales ținând cont de rezervele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-i enerveze pe amândoi, dar, cu toate astea, îl spuse. Mama are dreptate, ar trebui să alegem o dată, să știi. E nevoie de timp pentru toate, Francesca, plusă Camilla. Lista invitaților, rochiile domnișoarelor de onoare. La ce fel de invitații te-ai gândit? Ai putea să mi le arăți și mie? E genul de persoană care verifică invitațiile ca să se asigure că sunt scrise cu litere îngroșate, își zise Fran enervată. Și își închipuie că eu sunt genul care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o dată, să știi. E nevoie de timp pentru toate, Francesca, plusă Camilla. Lista invitaților, rochiile domnișoarelor de onoare. La ce fel de invitații te-ai gândit? Ai putea să mi le arăți și mie? E genul de persoană care verifică invitațiile ca să se asigure că sunt scrise cu litere îngroșate, își zise Fran enervată. Și își închipuie că eu sunt genul care s-ar putea să aleagă invitații argintii cu clopoței la colțuri. Poate că ar trebui s-o lase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
putea să mi le arăți și mie? E genul de persoană care verifică invitațiile ca să se asigure că sunt scrise cu litere îngroșate, își zise Fran enervată. Și își închipuie că eu sunt genul care s-ar putea să aleagă invitații argintii cu clopoței la colțuri. Poate că ar trebui s-o lase pe Henrietta să organizeze nunta la ea acasă la urma urmei. Asta chiar ar scoate-o din sărite pe sclifosita care urma să-i devină soacră. Aproape c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vă conduc pe amândoi? se oferi Fran. — Mi-ar plăcea să mă plimb puțin prin parc. Ben m-a invitat să luăm ceaiul la Pavilion. Ai vrea să vii și tu, Phyllis? Ralph fu ușurat la culme că nu acceptă invitația. Când Fran se întoarse la redacție, Stevie stătea la pândă jos, la recepție, așteptând să afle deznodământul. — Deci cum a mers? Nu vindem. Ce veste grozavă. Credeam că mama ta e foarte pornită. — Era. Atât de pornită, încât a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
văzut părinții făcând acest lucru. Îmi pare nespus de rău. Și sunt conștientă că e numai vina mea, nu a ta, Laurence. Adio. Nu se uită în urmă pe când ieșea pe jumătate fugind din casa plină cu daruri de nuntă, invitații și flori. Dacă ar fi făcut-o, și-ar fi văzut logodnicul privind în gol, de parcă ar fi văzut o nălucă. Apoi întorcându-se și îndreptându-se spre cel mai apropiat telefon. — La naiba, înjură Jack încet, realizând că uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
învîrti pe aici. Vrei să bârfească lumea? Dacă te interesează cumva cei care vin la laborator, vino, așează-te pe scaun și studiază-i. Poți să faci și schițe." Fusese o ironie, dar eu am luat-o ca pe o invitație. Profitând de faptul că în perioada aceea laboratorul era destul de puțin solicitat, am început să mă duc pe-acolo și, treptat, eu și Laura ne-am împrietenit; deși un anumit prag rămânea între noi și ar fi rămas cu siguranță
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și am deschis ușa. În primele clipe n-am văzut nimic. Lumina vie, puternică, reverberată în oglinzi m-a orbit. Fără să vreau, am închis pleoapele. Așteptam să aud râsul binevoitor sau uscat sau nervos al Bătrânului și, eventual, o invitație. "Ei, hai, domnule sculptor, dacă tot te-ai hotărât să mă deranjezi, îndrăznește". Și mă miram că nu auzeam nici râsul, nici invitația. Inima îmi bătea eu putere, mă întrebam dacă nu făcusem o gafă pătrunzând în sala cu oglinzi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am închis pleoapele. Așteptam să aud râsul binevoitor sau uscat sau nervos al Bătrânului și, eventual, o invitație. "Ei, hai, domnule sculptor, dacă tot te-ai hotărât să mă deranjezi, îndrăznește". Și mă miram că nu auzeam nici râsul, nici invitația. Inima îmi bătea eu putere, mă întrebam dacă nu făcusem o gafă pătrunzând în sala cu oglinzi fără să fiu. chemat și, cu un efort aproape supraomenesc, am deschis ochii murmurînd: "Vă rog să mă iertați că am avut îndrăzneala
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă simțeam obosit; parcă toată noaptea mă luptasem cu vedeniile unui coșmar strălucitor. 20 (Din caietul cu visuri) Bătrânul râse și împreună cu el mii de alți "el" s-au pornit să râdă în sala cu oglinzi. După care a repetat invitația. ― Îndrăznește, domnule sculptor. Nu e nimeni aici în afară de noi doi. ― Noi doi? Cuvintele acestea n-aveau nici o noimă. Din oglinzi reverberau nenumărate chipuri care semănau cu "noi doi". Am înaintat în lumina rece și feerică până la masa de răchită acoperită
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
unei sere. Desigur, mândria cea mai mare a Iui Henri sunt genera- țiile de elevi pe care i-a pregătit și din care mulți și-au realizat ferme personale, pe diverse profile. Din timp în timp, Henri primește câte o invitație de la aceștia, ei știind cât se bucură el de reușita lor. Din ce primește el, ne oferă și nouă. - Dar din dar se face rai - am rostit eu odată cunoscuta zice- re, iar Henri mi-a răspuns: - Vom merge să
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
dar se face rai - am rostit eu odată cunoscuta zice- re, iar Henri mi-a răspuns: - Vom merge să vedeți raiul la fața locului. Iar eu am înțeles că spusele lui erau un fel de prefață la o viitoare fermă invitație... SERELE DE LÂNGĂ BRIVE ntr-o seară, Henri ne-a sunat la telefon. Ne invita în... rai. - Ce înseamnă „în rai”, Henri? - Înseamnă că vom merge să vedeți ceva cu totul deosebit de frumos. Destul de laconic, dar și de ispititor. Era limpede
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Eu nu am zis nimic. Cunoscând unele foste sere din România, am presupus că ceea ce voia să ne arate Henri trebuia să semene cu altceva. Mai multe nu-mi treceau prin cap în acele clipe. Era o seară de luni. Invitația avea în vedere ziua de miercuri. Un obicei care se mai găsește și pe la noi, pe ici, pe colo. Dacă dorești să organizezi ceva mai deosebit, nu o faci de azi pe azi. Nici de azi pe mâine. Stabilești un
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
mică călătorie cu mașina mea! - O, Didier, dar tu ești un prieten extraordinar! - Adică până acum nu ai știut asta? - Ba am știut, cum să nu știu, dar această propunere a ta chiar mă emoționează. - Să trag concluzia că primești invitația mea? - Bine, dar unde vom merge noi în weekend? Și cu cine vom merge, pentru că, din câte știu eu, tu încă nu ai carnet de șofer? - Cum cu cine, Michel? Cu părinții mei! - E și mai bine, dar ei știu
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
de la RFI? Căci el era și jurnalist, și... sportiv. Și de ce nu Alain Paruit? Care n-a fost numai jurnalist, dar și traducător. A tradus peste 70 de cărți din literatura română! — Bine, dar Goma n-ar fi dat curs invitației. Nu-l cunoști pe Goma? E inflexibil. Nu s-a lăsat impresionat nici măcar de temenelile lui Nicolae Breban, romancierul nostru național. Goma e un om dintr-o bucată. Ein Mann, ein Wort! Nu te joci cu Goma de a decorațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
mai adia puțin vânt, am fost zărit de Ana Blandiana, care, cu o sprinteneală de invidiat, s-a săltat de pe scaun și a alergat spre mine, voioasă și amabilă, să mă invite la dezbatere. A fost, ca să zic așa, o invitație pe nepusă masă. Fără premeditare. „Oponenți și rezistenți” - asta îmi sună cunoscut. Eu însumi, acum câțiva ani, propusesem acești doi termeni alături de neîncăpătorul „disident”. Așa că am acceptat. În sală, aflată deasupra Teatrului „Ion Creangă”, în Piața Amzei, una dintre încăperile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
vădit că-l plictisește trăncăneala mea destul de anostă. — Nu, nu vorbeam destul de bine germana, iar la vârsta mea... — Ce vrei să spui? — Vreau să spun că șahul e un joc pentru tineri. Cotidianul, 29-30 iunie 2002 La Snagov Am răspuns invitației unor vechi prieteni din Snagov și m-am dus și anul acesta în comuna îndrăgită de Ceaușescu și de nomenclatura dictaturii comuniste. E oricum aer mai curat decât în București, unde automobilele din ce în ce mai numeroase îi vor sufoca în curând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
ți-a împuiat capul cu isprăvile lui diplomatice, cât de amical îl tratează Blair și cum se bate el pe burtă cu D’Alema. Îl ascultai, o vorbă nu scoteai. Ia spune, de ce te-ai dus, de ce-ai acceptat invitația? Nu din oportunism? Nu pentru că sperai să obții parale pentru revista amicului Breban? Măcar dacă ai fi obținut! Dar când ai adus vorba despre intelectuali - care, în frunte cu Paler și Ana Blandiana, l-au sprijinit să ajungă la putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
teoretic, putea fi omul căutat. ,,Înarmat’’ cu o legendă plauzibilă, subofițerul în sectorul căruia domicilia suspectul, a fost trimis să-l invite la sediul Inspectoratului de Miliție. Fără să bănuiască despre ce va fi întrebat, D.N. a răspuns cu amabilitate invitației, bAșa mai comandat și un taxi. Surpriza care îl aștepta merita însă toate politețurile împricinatului. Debutul interogatorului l-a făcut maior Ioan Iacob, șșșeful judiciarului, cel căruia D.N. îi era ,,recunoscător’’ pentru o condamnare anterioară, și în numele căruia fusese invitat. După
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
unui dor nenumit, a unei melancolii, a unei nostalgii inexplicabile după un tărâm în care constrângerile lumii reale să fie suspendate, și aceasta pentru că sufletul nostru își amintește, halucinat, de matricea lui ideală, din care s-a coborât în trup. Invitația poetului la călătoria sacră: "Sora mea de dor, Vis îmbietor, Să fugim departe împreună! Spre a ne iubi Spre a-nveșnici Țara ce cu tine se-ncunună!" (Charles Baudelaire, Invitație la călătorie) stă sub semnul acestui bovarism nevindecabil. Numai în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
matricea lui ideală, din care s-a coborât în trup. Invitația poetului la călătoria sacră: "Sora mea de dor, Vis îmbietor, Să fugim departe împreună! Spre a ne iubi Spre a-nveșnici Țara ce cu tine se-ncunună!" (Charles Baudelaire, Invitație la călătorie) stă sub semnul acestui bovarism nevindecabil. Numai în această "țară de dincolo" poate fi găsită împlinirea, pentru că, numai acolo, sufletul se întoarce acasă: "Inimii va da Tăinuirea sa Dulcea limbă-n unduiri natale". Spre deosebire de noi, japonezii s-au
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Nu am văzut la țară până acum baie în casă. Mi-o arată, mândru, cu cadă cu tot. Când vrei poți să vii să faci baie, îmi zice. Mi se pare un pic ciudat, dar trec mai departe, mulțumind pentru invitație. Ne întoarcem în cameră. Văd merele grămadă într-un colț; cică să aleg. Lângă grămada de mere, în podea, sunt două uși mari de lemn putrezit, una din ele e deschisă. Nici asta n-am mai văzut până acum, beci
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
an, într-un weekend, eram la țară, undeva în Teleorman, la niște rude ale nevestei. Unchiul ei ne invitase pentru că mustul începea să înțepe la limbă și un berbecuț se voia făcut pastramă și pus pe grătar, or, la așa invitație, gurmandul din mine a răs puns pozitiv imediat. Masa îmbelșugată, mustul dulce, vorba multă, toate bune și frumoase, doar că spre seară, prințesei tre buia să i se facă băița. În condițiile arhaice ale traiului la țară, în camera unde
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ales de prințul Marocului se află un craniu, imagine tradițională a morții. Prințul ar avea prilejul să mediteze pe tema clasică a „deșertăciunii deșertăciunilor”, dar în loc de asta exclamă: „O, chinuri ale iadului!”. Există acolo, așadar, ceva mult mai înfricoșător decât invitația de a reflecta la aparențele înșelătoare ale strălucitorului metal, înscrisă pe sulul de pergament plasat în orbitele goale ale capului de mort. Prințul de Aragon optează pentru sipețelul de argint și găsește înăuntrul lui desenul unui cap de idiot care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]