18,500 matches
-
din popor, foști muncitori, salariați sau țărani, au beneficiat creșterea partidului-stat și a birocrației sale (a cărui dezvoltare notabilă îi îngrijora și pe Lenin și Troțki). Intrând în acestea sau în Armata Roșie, ei au dobândit poziții de putere și privilegii la care nu puteau spera sub Vechiul Regim. Birocrația a devenit și refugiul privilegiat al teoretic decăzute. Această „ a Partidului” (Marc Ferro) va servi ca bază socială pentru ascensiunea viitoare a lui Iosif Stalin, numit secretar general al PCUS la
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Sânto Domingo, apoi a pornit spre Spania, atingând Saluncar de Barrameda pe 9 noiembrie. De atunci Columb nu a mai navigat niciodată. Ultimele luni ale vieții sale au fost marcate de boală și de încercări nereușite de a-și recupera privilegiile de la regele Ferdinand, deși pe atunci Cristofor era destul de bogat. A murit pe data de 20 mai 1506 în localitatea Valladolid. Rămășițele sale au fost mai tarziu aduse în Sevilla, apoi transferate în Sânto Domingo, mutate la Havana (Cuba), și
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
și Astrakhan, anexând întreaga regiune Volga și deschizând un acces liber către Munții Urali. Colonizarea tărâmurilor estice de către Rusia a fost condusă de bogații negustori Stroganovi. Tarul Ivan al IV-lea a garantat crearea unor state largi lângă Urali , precum și privilegii fiscale către Anikey Stroganov, care a organizat o migrație în masă către pământurile colonizate. Stroganovii au dezvoltat agricultură, mineritul și pescuitul în Munții Urali și au stabilit comerțul cu triburile sibieriene. În 1570, antreprenorul Semyon Stroganov și ceilalți fii ai
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
secolului al XVII-lea iar capitalismul era vizibil atât la orașe cât și la sate, plus la aceasta, societatea începe a gândi altfel, deja nu mai sunau afirmații ca regele e sfânt, și încep a se gândi la drepturile și privilegiile pe care ar trebui să le posede, se referă, în mare parte, la nobilime și boieri. În domeniul agrar apar primele forme de tip capitalist. Se dezvoltă manufacturile. În plan social apare noua nobilime și se dezvoltă burghezia. Există două
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
o perioadă de relativă stagnare, rămâne doar un centru comercial lipsit de importanță, dar cu mare influență asupra așezărilor de pe cele două Târnave. Pentru prima dată, armenii sunt amintiți că trăind în Dumbrăveni în anul 1671. De altfel, potrivit unui privilegiu dat de Mihai Apafi I, ei au fost colonizați pentru prima oară la Dumbrăveni și Gherla, si de aici s-au răspândit în toate orașele Transilvaniei. Ei înființează în oraș o companie comercială, ceea ce contribuie din plin la dezvoltarea localității
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
și Gherla, si de aici s-au răspândit în toate orașele Transilvaniei. Ei înființează în oraș o companie comercială, ceea ce contribuie din plin la dezvoltarea localității. Odată cu instaurarea stăpânirii habsburgice în Transilvania, Dumbrăveniul este administrat de coloniștii armeni. Ei aveau privilegiu dat de Mihai Apafi al II-lea, fiul fostului principe, de a își alege primar dintre oamenii lor cei mai capabili și, în caz de litigii comerciale, să apeleze la compania grecească. În cazuri de judecată cu oameni de pe domeniul
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
de Ebesffalwa se va păstra până la începutul secolului al XVIII-lea, cănd localitatea va primi alt nume. Românii îi vor spune în continuare Ibașfalău, până în anul 1918, când va fi denumit Dumbrăveni. În 3 octombrie 1746 Maria Terezia întărește acest privilegiu, iar biserică armenilor va fi subordonată Episcopiei catolice de Albă Iulia. Într-un al treilea privilegiu, din 28 noiembrie 1758, armenii obțin de la Maria Terezia domeniul Ibașfalăului împreună cu satele din jur. În această perioadă se construiește Catedrală armeneasca, una dintre
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
nume. Românii îi vor spune în continuare Ibașfalău, până în anul 1918, când va fi denumit Dumbrăveni. În 3 octombrie 1746 Maria Terezia întărește acest privilegiu, iar biserică armenilor va fi subordonată Episcopiei catolice de Albă Iulia. Într-un al treilea privilegiu, din 28 noiembrie 1758, armenii obțin de la Maria Terezia domeniul Ibașfalăului împreună cu satele din jur. În această perioadă se construiește Catedrală armeneasca, una dintre cele mai frumoase din țară. În anul 2010, mai exact în 15 iulie, s-a deschis
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
numele a fost tradus în forma actuală. Săpăturile arheologice au scos la iveală în zona cartierului Jigodin urmele fortificației dacice de la Jigodin, din secolul I. Primul document autentic cunoscut care atestă existența orașului ca „oraș de câmpie” este scrisoarea de privilegii eliberată de regina Izabella, mama lui Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, datată la 5 august 1558, în care scutește locuitorii orașului de biruri în afara birurilor cuvenite Înaltei Porți otomane. Construirea cetății Mikó începe la 26 aprilie 1623 din ordinul lui Francisc
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
anul 1676 tipografia călugărului franciscan Johannes Caioni (Căianu).</br> În conscripția din 1643 figurează 44 capi de familii, 108 persoane, 25 nume de familii. Primele comunități profesionale s-au format după anul 1649, breasla cizmarilor fiind consemnată în scrisoarea de privilegii emisă de Sigismund Rákóczi la 4 noiembrie 1649. În anul 1661 trupele turco-tătare conduse de Ali, pașă de Timișoara, devastează Ciucul ca pedeapsă pentru participarea, fără acordul Înaltei Porți, la expediția militară împotriva Poloniei condusă de Gheorghe Rákóczi al II
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
solare, la temperatură joasă și umiditate moderată. Cărțile, în special cele grele, au nevoie de susținerea volumelor din împrejur pentru a se menține forma. Este de dorit de aceea, cărțile să fie grupate după mărime. A menține o bibliotecă era privilegiul prinților, celor avuți, mănăstirilor și altor instituții religioase și universităților. O dată cu apariția cărților cu coperți de hârtie ieftine de la începutul secolului XX s-a ajuns la o explozie a publicațiilor populare, devenind mai accesibile pentru oameni obișnuiți. În secolul al
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
lui Roh au blocat fizic timp de trei zile moțiunea, și a fost nevoie de ajutorul oamenilor de ordine, care i-au scos afară cu forța. În așteptarea unei decizii finale din partea Curții Constituționale, lui Roh i-au fost suspendate privilegiile executive, Prim-Ministrul Goh Kun fiind numit Președinte interimar. Pe data de 14 mai 2004, Curtea Constituțională a revocat decizia de punere sub acuzație, reinstaurând-ul pe Roh în funcția de Președinte al țării. Cu toate că exporturile coreene erau la un
Roh Moo-Hyun () [Corola-website/Science/297140_a_298469]
-
și aflată în exil, unica modalitate rămasă de a-și păstra identitatea în timp și spațiu. Această deschidere salutară pentru educarea (religioasă a) maselor, contrastează puternic cu situația din lumea creștină de până la Reformă, în care citirea Bibliei era un privilegiu păzit cu gelozie al oamenilor bisericii. Pe de altă parte, statutul de minoritate este admis a stimula în rândurile membrilor ei dorința de reușită ca și solidaritatea. O lungă perioadă, în Europa, orașul a fost unicul focar de educație, drept
Antisemitism () [Corola-website/Science/297144_a_298473]
-
pe plan intern de-a lungul domniei avea ca scop principal consolidarea puterii centrale a domnului și asigurarea liniștii sociale. În acest sens, principalele direcții de acțiune au fost reprezentate de: repopularea țării prin împroprietărirea cu pământ și acordarea de privilegii răzeșimii, crearea unei noi clase aristocratice (mica boierime) pe baza meritocrației militare, întărirea puterii militare și a capacității de apărare a țării, reconcilierea cu vechile familii boierești și rechemarea celor plecați în exil, asigurarea loialității Sfatului Domnesc - prin creșterea ponderii
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
la situația privilegiată a marii boierimi, singura care avea monopolul obligațiilor militare. În momentul în care Ștefan a implicat în chestiunile de apărare a țării și alte elemente sociale, care executau serviciul militar fără a primi în schimb imunități și privilegii, ponderea marii boierimi mari ca bază socială a țării, s-a diminuat în in mod esențial. Puterea lui Ștefan vodă a stat în «curtea» lui, în această oaste de țară, am putea zice în oameni de arme sădiți de el
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
autoritarism domnesc, cu puține manifestări de nesupunere sau revoltă din partea boierilor. Relația a evoluat în timp, pe măsură ce autoritatea centrală a domnului se întărea. Astfel, în primii ani de domnie, Ștefan a căutat să țină sub control puterea boierilor prin menținerea privilegiilor, iertarea celor care l-au slujit pe Petru Aron și trimiterea de cărți de iertare și rechemarea în țară a boierilor fugari, în frunte cu boierul Mihu. Ștefan a schimbat de asemenea și ierarhia boierească, creând imediat sub domn un
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
Petru Aron și cu care avea să încheie pace în 1459. Urmează încercările de cucerire a Chiliei, luptele de la Baia cu Matei Corvin, de la Lipnic cu tătarii și atacul Țării Românești și arderea Brăilei. Tot în această perioadă a reînnoit privilegiile comerciale pentru negustorii din Brașov și Lvov și a inițiat contactele cu mănăstirile de la Muntele Athos.. Cea de-a doua perioadă, între 1470-1486, a fost cea mai complicată și dificilă din timpul domniei sale, fiind perioada de apogeu a conflictului cu
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
sau „"Saxones"”. Wilfried Loth consideră ca și majoritatea cercetătorilor că numele folosite se referă la aceeași populație. Denumirea de "sași" (Saxones) dată coloniștilor este atestată documentar doar în 1206, cînd regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) a conferit privilegii sașilor (în ) din Cricău ("Krakau"), Ighiu ("Krapundorf") și Romos ("Rumes") și le-a asigurat un statut juridic propriu. Deoarece în cancelaria regală s-a încetățenit denumirea de "sas", germanii din Ardeal au fost denumiți în mod unitar sași. La începuturile
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
Mediu un așezământ monahal cistercian din Țara Făgărașului, mănăstire filială a Abației Igriș. Înființarea mănăstirii de la Cârța a fost datată în anul 1202, în orice caz în timpul regelui Emeric. Ulterior, regele Andrei al II-lea al Ungariei a prevăzut anumite privilegii pentru acest așezământ. Regele Matia Corvin a desființat mănăstirea la data de 27 februarie 1474, iar bunurile ei le-a transferat Bisericii Prepoziturii din Sibiu. Ansambul mănăstirii se află în stare de ruină, doar o capelă fiind folosită până în prezent
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
-lea a menționat mănăstirea într-un document emis în anul 1225. Un alt document, emis la Konstanz, la 17 aprilie 1418, de regele Sigismund I al Ungariei (1387-1437) amintește că abația a fost întemeiată, construită și dotată cu drepturi și privilegii de către predecesorii săi. Calitatea de ctitorie regală maghiară rezultă și din actul desființării sale, la 27 februarie 1474, efectuată "ex auctoritate juris patronatus regii" Matia Corvin (1458-1490). Izvoare scrise din intervalul secolelor XIII-XV, provenite din ambianța ordinului cistercian - adunate și
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
Milano, având de la naștere titlul de marchiz de Gargnano, a devenit interesat de timpuriu de viețile muncitorilor și ale săracilor de pe domeniul familiei sale. A ajuns la concluzia că în capitalism marea majoritate a oamenilor nu ar putea ajunge la privilegiile de care se bucura el însuși, fiind astfel obligați să-și vândă serviciile industriașilor și marilor proprietari de pământ. Înspre finalul celui de-al doilea război mondial, Giangiacomo s-a alăturat Partidului Comunist Italian (PCI) în lupta împotriva armatei germane
Giangiacomo Feltrinelli () [Corola-website/Science/297191_a_298520]
-
lista monumentelor istorice din județul Alba elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Localitatea este atestată documentar din 1215. Din documentele medievale reiese că, începând din 1427, așezarea a devenit „oraș” („civitas”), căpătând totodată unele privilegii, așa încât a reprezentat al doilea centru important al Țării Moților, alături de Câmpeni. În 1491 i s-a acordat statutul de oraș liber. Localitatea era renumită în timpul romanilor pentru bogatele zăcăminte aurifere. În Abrud se afla un Colegiu al Aurarilor („Collegium
Abrud () [Corola-website/Science/297203_a_298532]
-
într-o oarecare măsură autonomia. Astfel, până în secolul al XV-lea, comitele de Alba Iulia ("comes Albae Transsilvanae"), reprezentantul politic al regelui în Transilvania, deținea pe lângă titulatura de voievod, și pe aceea de comite al secuilor ("comes Siculorum"). În baza privilegiilor lor fiscale și a statutului de grăniceri, secuii beneficiau în evul mediu de drept propriu de judecată și de apărare, în sensul alegerii libere a juzilor și comandanților militari ("hadnagy"). În secolul al XV-lea s-a constituit ca reprezentanță
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Napoleon a intrat în Malta. În perioada 12-18 iunie 1798, Napoleon a locuit la în Valletta. A reformat administrația națională, înființând o Comisie Guvernamentală, a împărțit teritoriul în douăsprezece comune, a înființat o administrație a finanțelor publice, a eliminat toate privilegiile feudale, a abolit sclavia și a acordat libertate tuturor robilor turci și evrei. La nivel judiciar, a fost întocmit codul familiei și au fost numiți doisprezece judecători. Învățământul public a fost organizat pe principiile stabilite de către Bonaparte însuși, pentru învățământul
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
bărbați, băieți și sclavi. Festivaluri moderne de Mnarja au loc în și în jurul pădurilor din , chiar în afara orașului . Se spune că în vremea cavalerilor, aceasta era singura zi din an când maltezilor li se permitea să vâneze și să mănânce , privilegiu altfel rezervat cavalerilor. Legătura strânsă între Mnarja și tocana de iepure (în malteză, „"fenkata”") rămâne puternică și astăzi. În 1854, guvernatorul britanic William Reid a lansat un târg agricol la Buskett, care se desfășoară și astăzi. Expoziția fermierilor este încă
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]