21,512 matches
-
în vis! Augusta, din București, lui Pierre la Satulung 13 august 1954 Băiețașul meu, Primesc cu bucurie mâzgălelile tale dragi, cu toate că dincolo de ele mă privește un foarte simpatic, dar cam lipsit de consistență fluieră-vânt. Simt influența lui Vally și mă tem că ceea ce este mai important - sănătatea ta - rămâne pe ultimul plan. Ce noutăți la noi? Ce mai e pe la noi acasă? Din păcate, la noi sunt numai „vechituri“. Ion fuge dis-de-dimineață la nu știu ce muncă grea și are o mutră din
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
repede. Nouă ne-au mai rămas pentru orice eventualitate încă 500 de lei, dar n-aș vrea să ne strâmtorăm în tot felul de mărunțișuri... 20 august 1954 Vremea s-a stricat: cerul e calm, cenușiu, cu adieri calde. Sun tem asemenea unor convalescenți recâștigați la viață și la bucuriile ei, plini de bună voie, cu toate că bucuriile noastre sunt de fapt puține. Una singură și care le întrece pe toate: prezența lui Licurici (Gigi Nicolescu). Toată noaptea am visat și visele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
făcut o bună alegere. Cred că și tu vei face la fel. Vom fi doi, cu Giglio - trei, cu Mircic - patru, cu Ion - cinci. Vally va face naveta... P.S. Fostul tău Infante a intrat student la regia de teatru. Sun tem aproape colegi, doar că sunt ceva mai mare. A crescut, s-a voinicit, a devenit cam pătrat. Mai roșește însă! 23 septembrie 1954 Ziceam zilele acestea că m-am săturat de toamna asta nesfârșită, că nu pot suporta la infinit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
împrumutată din arsenalul lui Stanislavski, de care ei însă nu aveau habar! Se înțelege deci că, în ciuda muncii noastre fanatice și a bunelor intenții, a ieșit un spectacol jalnic, ce nu avea altă scuză decât ignoranța noastră și abordarea unei teme mult prea dificile pentru incompetența și sărăcia noastră... Dar, ca și în anul I, am avut o șansă: profesorul de la catedra de film documentar, Ion Bostan, care nu prea avea clientelă și risca să se autodizolve din motive de inaniție
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la Jilava, numai pentru familie. Era o zi frumoasă și însorită de octombrie. Pomenirea de la Biserica Albă a fost gândită fastuos - cu sobor de preoți și cor -, și totuși adună prea puțină lume. Unii mai erau închiși, alții se mai temeau... Din cei care au venit însă, mi-i amintesc pe Bimbirica - sora lui Stere Popescu -, Lucu Andreescu, Nicu Steinhardt, Florino, Miriam Marbé, precum și pe cei trei principali debitori ai lui Mihai - Ion Negoițescu, Sănducu Dragomir și Dinu Manoil... Doamne, odihnească
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o mașină funerară. La întoarcerea acasă, fiind singur, am preferat să mă culc la Tata... Acesta mă întrebă cum mă simt înaintea experienței de a doua zi. I-am spus că normal. De fapt, așa și era. și totuși mă temeam de un singur lucru: mi-era frică de miros! Îmi era teamă că, depășind un anumit grad de intensitate, chiar împotriva voinței mele, nu voi rezista pur și simplu din punct de vedere fizic, biologic. Noaptea am avut coșmaruri. Se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
gândesc ceea ce nu trebuie gândit -, asta era altceva. și nu ți se-ntâmpla decât când frica venea peste tine. Nu eram mai fricoasă ca alții, pesemne însă că, la fel ca și ei, aveam numeroase motive neîntemeiate de a mă teme - toate construite, imaginate de mintea mea. Dar această frică imaginată nu este doar imaginară, ci perfect valabilă atunci când ești silit să lupți cu ea, fiind la fel de reală ca și frica ce se justifică din afară. și tocmai pentru că e construită
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Nu știa și s-a speriat. «De câte ori pe minut bate inima?» a continuat el s-o întrebe, ca un profesor înțelegător căruia nu-i face plăcere să-l pice pe cel examinat. «Depinde», a răspuns ea, «depinde dacă omul se teme și de cât de tare se teme». Doctorul Mengele a râs, iar ea a observat că are un gol între dinții din față. Diastemă, și-a amintit ea denumirea învățată la cursul de asistență medicală. Așa un gol se numește
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe minut bate inima?» a continuat el s-o întrebe, ca un profesor înțelegător căruia nu-i face plăcere să-l pice pe cel examinat. «Depinde», a răspuns ea, «depinde dacă omul se teme și de cât de tare se teme». Doctorul Mengele a râs, iar ea a observat că are un gol între dinții din față. Diastemă, și-a amintit ea denumirea învățată la cursul de asistență medicală. Așa un gol se numește diastemă“. Hanna Krall face o relatare documentară
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
drept, cu efect contrar. E vădit că nu s-a ținut seama de cliente de genul meu, care ar cumpăra bucuroase pantofii din piele de șopârlă, dacă marfa n-ar fi compromisă de reclama ce i se face. și mă tem că în această privință specialiștii publicitari nu sunt neștiutori, ci realiști: majoritatea clientelor nu asociază nimic rău cu aceste afișe, nu devin recalcitrante, ci,dimpotrivă, sunt stimulate să cumpere produsul. Cât despre cele câteva împinse să ia lucrurile în serios-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
devenit covorul pe care, substituindu-se panopticului zilelor de deces, pe la glezne ți se furișa moartea planificată de stat, represiunea. Încă din primii ani am avut ocazia s-o observ pretutindeni. Viza oameni pe care nu-i cunoșteam personal. Mă temeam de ea, dar numai în general - era prea aproape de mine ca să n-o văd, dar prea departe ca să pricep tot răul pe care-l face. Mă însoțea, era în preajma mea, dar încă nu în mine în această perioadă de început
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-o bunicul cu mine, n-am învățat să joc șah niciodată. Bunicul a început să se-ndoiască de facultățile mele mintale, iar eu nu m-am străduit să-i schimb părerea. Nu i-am spus niciodată cât de tare mă temeam și-mi plăcea de rege. Despre așa ceva s-ar putea zice: capul nu mi-era slobod și neatârnat. Când tăcem, devenim dezagreabili - când vorbim, ajungem ridicolitc " Când tăcem, devenim dezagreabili - când vorbim, ajungem ridicoli" Tăcerea nu-i o pauză în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
punea în mână cuțitul cel mai mare trimițându-mă în pod la afumătoarea de lângă hogeag. Acolo atârnau șuncile de porc. Trebuia să tai o felie și s-o aduc în bucătărie. În timp ce urcam scara, mă întrebam cum de nu se teme de ce-aș putea păți cu cuțitul. De pildă, să cad și să mă rănesc. Ori, din nebăgare de seamă, să tai nu șunca, ci să mă tai la mână. Ori chiar să mă omor cu tot dinadinsul. și, defiecare
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-mi iau viața - o viață care totuși mi-ar fi plăcut de n-ar fi ajuns așa o porcărie. În afara fricii de a fi omorâtă, nu mai percepeam nimic altceva din mine. Din perspectiva de azi pare ilogic, din moment ce mă temeam tocmai pentru că voiam să trăiesc. Dar eram cu nervii la pământ și atât de obsedată de cei ce-mi vârau frica în oase, de băgătorii-de-frică, încât simțeam ca pe o victorie să pot să mă sustrag de sub nasul lor. Răzbunarea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
utilă, ce le permite în chip amiabil celor intacți să nu-i mai ia în seamă pe străini. Iar când cel vătămat caută totuși să le explice și altfel Privirea sa, ei i-o retează scurt: „Haida de!“. Fiindcă se tem ca nu cumva să afle câte sfărâmături și cioburi aduce cu sine un asemenea om în universul lor ordonat. Ochiul Străin se inflamează la contactul cu țara străină - în ideea asta mai e cuprinsă și speranța că Privirea va dispărea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fără să pricep totuși cum de mi s-a putut bloca mintea ceva mai înainte. Sau că uneori ceasul deșteptător de pe masă face un zgomot ca de autobuz, așa încât, deși știu că e un deșteptător și nu un autobuz, mă tem totuși să nu mi se-ntâmple un accident de circulație. Drept care pun deoparte ceasul care ține cu tot dinadinsul să fie autobuz, pentru a-l așeza la loc pe masă cu o oră mai târziu, când autobuzul a dispărut. M-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
insule datoria de a fi mereu la înălțimea „alor noștri“, superiori tuturor celorlalți. și nici ei n-aveau voie să rateze apartenența la grup, fiind vânduți până-n măduva oaselor grupului ce-i transformase în elită. Reprezentau o mică ceată insulară, temută de marea ceată insulară a pedestrimii. Pentru un ștab, menținerea la putere era întru totul dependentă de chestiunile ideologice aflate pe ordinea de zi. Cocoțat sus de tot, putea oricând să se prăbușească și să-și piardă funcția, privilegiile, siguranța
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pipăit la locul știut și a dat de lumânare și de chibrituri. A aprins mai întâi lumânarea, apoi lampa nr. 8, pe care a luat-o din cui, și s-a apropiat de ferestre. Mai întâi n-a înțeles fenomenul, temându-se că judecata ei a luat-o razna. S-a mutat la celălalt geam. Același lucru. Extraordinar! În timpul nopții viscolul depusese zăpada de jos și până sus, dincolo de geam și de streașina casei. Acum înțelesese. Așa se explica faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dar buclele blonde ale Barbarellei păreau mai rebele ca niciodată. Filozofie ieftină, efectul celui de-al treilea pahar de vin: condiția necesară (dar nu și suficientă, ca să vorbim în limbajul matematic al politehniștilor) pentru a fi un incomod respectat și temut de cei din jurul tău: trebuie să fii teribil de inteligent, să excelezi în ceea ce faci și să știi să anticipezi gândurile și cuvintele "adversarilor", plebea care te înconjoară în 80% din cazuri. Plebe care nu înțelege oricum de ce ești diferit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
scumpe), dorește să plătească cu un card Visa Gold. Cardul emis de o bancă din Maica Rusie se blochează, nefiind acceptat de mașina noastră electronică. Trebuie să telefonez proprietarului acasă, în jur de ora 00.15. Enervare generală, rusul se teme că vreau să-i fur datele de pe card. Știa el ce știa... Îi spun că nu suntem în Est, problema se rezolvă în cele din urmă. Rusul îmi aruncă la final o monedă mică în tava mea de serviciu, cam
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și se asculta multă muzică, și se jucau regulat cărți, pocher și rummy pe sume simbolice. Au însemnat liniște - cel puțin în existența mea - și bunăstare. Rigorile nu le-aș putea generaliza. Cred că au fost mai mult personale. Mă tem că trebuie să repet, inevitabil, lucruri pe care le am mai spus. R.P. Nimic nou sub soare, nici măcar când plouă. A.R. Chiar așa. Am avut o mamă care și-a făcut educația la un pension german și care voia
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
așteptăm acolo redeschiderea birourilor. La un moment dat, uitându-se la mine, soțul meu a declarat că renunță să mai cerem azil politic. Mi se făcuse rău. Se pare că eram lividă. Nu mai puteam vorbi. Soțul meu s-a temut că o să mă aibă pe conștiință. Închid paranteza acestei întâmplări și mă întorc la întrebare. Nici prietenia cu Federman, nici cea cu Bellow nu au avut nici un fel de ciment etnic. Cea cu Federman a avut un ciment european. După ce
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
profesională, ani care i-au precedat tragica moarte. Așa încât am cu noscut un Dragoș Protopopescu iritabil, nervos, plictisit, și totuși scânteietor. Colosal de exigent. Ne impunea să citim o bibliografie monumentală. Un an întreg am studiat numai Shakespeare. Ne propunea teme foarte inte resante, pe care le dezbăteam la seminare. De pildă: „Femeile în opera shakespeariană“, „Fascinația antichității la Keats“, o paralelă între Byron și Shelley, cum apărea societatea engleză în romanele lui Jane Austen și multe altele. Odată, Dragoș Protopopescu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
există, din fericire, și meșteșugari onești. Vă invit acum să vorbim puțin și despre meseria de traducător ca atare. Despre pariurile ei, despre noblețea ei, despre eventualele frustrări pe care le poate aduce o asemenea ocupație. A.R. Aici mă tem că nu pot fi decât subiectivă. Nu știu, când întrebi un actor despre actorie sau un muzician despre muzică, nu te aștepți la judecăți nemiloase. În ce mă privește, până la urmă traducerile s-au confundat cu pasiunea mea, cu viața
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
adoptarea unei poziții morale, a unui ton moral este inevitabilă; și, implicit, el „sugerează și ilustrează o atitudine morală“. Și cu cât este romancierul mai bun, cu atât mai profundă e gândirea sa morală. A.R. Dragostea și moartea sunt teme recurente în opera dumneavoastră - Eros și Thanatos, această unitate de contrarii paradoxal complementare, care împrumută uneori romanelor dumneavoastră dimensiuni clasice. Priviți dragostea ca pe un mijloc de redobândire a unității primare? Ca pe o modalitate a descoperirii de sine? Sau
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]