18,899 matches
-
Șeicaru, Nicu Caranica, Ștefan Baciu, Horia Stamatu, Vintilă Horia, Mircea Eliade etc. Primul număr al revistei a apărut în luna iunie a anului 1951. Redacția revistei se afla pe strada Melendez Valdes, nr. 59, Madrid/Spania, după cum reiese din adresa tipărită pe coperta interioară a revistei. ,Destin” cuprindea mai multe rubrici precum: ,Studii” ale scriitorilor români aflați în exil, ,Note”, ,Comentarii”, ,Documente” în legătură cu diverse teme și ,Bibliografie românească” sau ,Marginalia”. Aici se regăsesc scurte recenzii ale scriitorilor români din exil (Spania
Destin (revistă) () [Corola-website/Science/314587_a_315916]
-
românești primite”, sunt menționate cărțile și revistele românești sosite pe adresa redacției din țară, dar mai ales de la românii care au publicat în țările în care s-au stabilit. Sub titlul ,Cărți românești în Spania”, apar enumerate cărțile scriitorilor români tipărite de ,Asociația Hispano-Română” din Salamanca, sub îngrijirea lui Aurel Răuță. Din redacția revistei ,Destin” făceau parte: I.D.G. Coterlan, Vintilă Horia, C.I. Popovici, Aurel Răuță, Nicolae Mariția și Vasile Uscătescu. Caietul numărul 1 publicat în iunie 1951, începe cu un ,Cuvânt
Destin (revistă) () [Corola-website/Science/314587_a_315916]
-
Florin Iaru, Răzvan Țupa, a fost unul dintre cei patru naratori-coordonatori ai experimentului „Cel mai rapid roman din lume”, în care 53 de scriitori au scris în 5 ore și 35 de minute romanul "Moș Crăciun & Co.", redactat, editat și tipărit după un total de 9 ore, 5 minute și opt secunde de la momentul startului. Guinness Book World Records l-a omologat drept cel mai rapid scris roman din lume. <br> În perioada 2007-2013 a fost redactor-editor al revistei "Dilemateca". Din
Marius Chivu () [Corola-website/Science/314628_a_315957]
-
iulie 1902, la Budapesta, de către studenții români organizați în Societatea academică „Petru Maior”. Apărea în zilele de 1 și 15 ale lunii și își avea redacția și administrația la tipografia „Poporul Român” de pe strada Vörösmarty 60/a, unde se și tipărea.Comitetul de redacție a fost alcătuit din Al. Ciura redactor-șef, Aurel P. Bănuț editor și redactor responsabil și Octavian Goga, Ion Lupaș, Ion Montani, Dionisie Stoica, Ion Lapedatu, Vasile E. Moldovan, Sebastian Stanca și George Zaria, membri. În 1904
Luceafărul (revistă) () [Corola-website/Science/314683_a_316012]
-
Ludolf traduce câteva fragmente în germană, iar puțin mai târziu (1801) altele, compatriotul său Hagerman. "„Cronica Șahilor”" a servit ca izvor istoricului Mouradgea d'Ohsson pentru al său "„Tableau historique de l'Orient”" (Paris, 1802, 2 vol.). Originalul a fost tipărit pentru prima oara (numai un volum însă) la Calcuta, în 1811, prin grija Companiei Engleze a Indiilor. Cea dintâi traducere completă într-o limbă europeană a fost aceea a lui Turner Macan, iar a doua - și cea mai reputată până
Firdoùsi () [Corola-website/Science/314702_a_316031]
-
conducere al "Paginilor literare", reprezentat de Victor Stanciu, redactorul responsabil, și Laurențiu Luca, editorul, au făcut mari sacrificii pentru a asigura, în condiții grele de război, apariția unei reviste cu un orizont de preocupări atât de larg și să o tipărească în condiții grafice unice în presa românească a vremii. Și numai atât, aparițiile bilunare ale revistei se succedă cu o regularitate exemplară. Presa transilvană îi face revistei o largă publicitate pe toată durata apariției ei și reproduce sumarele, uneori în
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
și tot el se ocupă de prezentarea artistică a revistei și de materialul ilustrativ. Muzica este mai slab reprezentată în "Paginile literare" în comparație cu artele plastice. Se publică în primul număr un supliment muzical, dar inițiativa nu este continuată. G. Șorban tipărește în acest supliment „Hăis și cea”, una din cele cinci compoziții ale sale pe versuri de Șt. O. Iosif. Revista nu publică și alte texte muzicale, probabil din cauza unor dificultăți de tipărire, dar producția muzicală stă în atenția ei și
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
iar explicațiile numelor sunt prea opace”). El a presupus și că: "Copiii lui Húrin" a debutat pe locul unu în lista de bestsellere de ficțiune hardcover a lui "The New York Times". Conform editorului american, Houghton Mifflin, 900.000 de exemplare fuseseră deja tipărite în lumea întreagă în primele două săptămâni, de două ori mai mult decât așteptările inițiale ale editorilor. Harper Collins, editorul britanic, a declarat că s-au tipărit 330.000 de exemplare în Marea Britanie în primele două săptămâni.
Copiii lui Húrin () [Corola-website/Science/314764_a_316093]
-
lui "The New York Times". Conform editorului american, Houghton Mifflin, 900.000 de exemplare fuseseră deja tipărite în lumea întreagă în primele două săptămâni, de două ori mai mult decât așteptările inițiale ale editorilor. Harper Collins, editorul britanic, a declarat că s-au tipărit 330.000 de exemplare în Marea Britanie în primele două săptămâni.
Copiii lui Húrin () [Corola-website/Science/314764_a_316093]
-
era împărțit în 40 de parale. Înainte de "lira", unitatea monetară principala a Imperiului Otaman era akçe, cunoscută și sub denumirea de "aspru", care, după aceea, a fost înlocuită de "kuruș", numit în română și "piastru". Vechea "Bancă Imperiala Otomană" a tipărit mai întâi bancnote emise în "kuruș", cu valori nominale de la "5 kuruși" la "5.000 de kuruși". În anii 1870, bancnotele emise în lire le-au înlocuit pe cele în kuruș (de la 5 kuruși la 1.000 de kuruși). După
Liră turcească () [Corola-website/Science/313503_a_314832]
-
care cu acest prilej devine și primul operator subacvatic din România și documentarul lui Ion Bostan "Păstrăvii din lacurile alpine". 1964: apare în România cartea "Sportul subacvatic" scrisă de Mihai Lefterescu. Lucrarea este prima de acest gen care s-a tipărit la noi și în care sunt abordate multiple aspecte atât ale scufundării libere (în apnee) cât și ale scufundării autonome cu aer comprimat (echipament, fiziologie, fizică, procedee, accidente de scufundare, pregătire practică, fotografiere subacvatică etc). 1967: cercetarea arheologică subacvatică în
Scufundare () [Corola-website/Science/313579_a_314908]
-
Ravel vient de refuser la Légion d'honneur, mais toute sa musique l'accepte”" (Ravel a refuzat Legiunea de onoare, însă întreaga sa muzică o acceptă). În 1895 moștenește o oarecare sumă de bani ce îi va permite să-și tipărească mai multe scrieri și să-și schimbe vestimentația, abandonând stilul preoțesc în favoarea catifelei. Își cumpără un costum de culoarea muștarului în șapte exemplare, pe care îl va purta neîncetat. În Paris devine cunoscut ca fiind un „Velvet Gentelman”. În 1896
Erik Satie () [Corola-website/Science/313623_a_314952]
-
actul nr. 1237 din 6/18 octombrie 1825. În mănăstire a existat o bibliotecă națională în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, aici păstrându-se și astăzi cărți printre care și ""Dorințele Partidei Naționale din Moldova - August 1848", tipărite de Mihail Kogălniceanu, în refugiu. Tot aici au poposit și episcopul Melchisedec Ștefănescu și istoricul Nicolae Iorga în timpul călătoriilor prin Bucovina. Ca urmare a degradării complexului mănăstiresc, arhimandritul Melchisedec Lemeni, egumenul mănăstirii, a înaintat mai multe cereri de alocare de
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
treilea al traducerii operei lui Herder "Idei asupra filosofiei istoriei omenirii", precum și "Eseu asupra operelor lui Herder". Publică eseul "De la Grèce moderne, et de ses rapports avec l’antiquité" („Despre Grecia modernă și raporturile ei cu antichitatea”, 1830), care este tipărit și în limba germană în anul următor (1831). În mai 1831 publică articolul "Des épopées françaises du XII-e siècle" („Despre epopeile franceze din secolul al XII-lea”), care stârnește vii controverse în ziarele vremii, "Le National" și "Le Temps". Publică
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
urmase în exil. Continuă să scrie: în 1852 îi apare partea a doua a renumitei sale lucrări "Les Révolutions d’Italie" („Revoluțiile din Italia”), în 1853 poemul dramatic în 5 acte "Les Esclaves" („Sclavii”, în revista "Revue des Deux Mondes", tipărit și separat la editura Vanderauwera, Bruxelles), în 1854 lucrarea biografică "Fondation de la République des Provinces-Unies: Marnix de Sainte-Aldegonde", evocare a eroului național al Țărilor de Jos din secolul al XVI-lea, iar în 1855 "Philosophie de l'Histoire de France
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
a fost deseori vizitat de soții Michelet, de Charles-Louis Chassin (primul său biograf), de socialistul Pierre Leroux și de alți publiciști ai opoziției și simpatizanți republicani. Prin unii dintre aceștia Quinet își trimitea manuscrisele în Franța, pentru a-i fi tipărite acolo. După „Dezastrul de la Sedan” (1-2 septembrie 1870) din timpul războiului franco-prusac, încheiat cu înfrângerea și capitularea trupelor franceze de sub conducerea lui Napoleon al III-lea, Edgar Quinet a revenit imediat în Franța (7 septembrie 1870). La 17 noiembrie 1870
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
Termină Universitatea în 1792 și profesează ca avocat în Edinburg. În 1797 se căsătorește cu Charlotte Margarete Charpentier. Doi ani mai târziu scrie câteva poeme care vor apărea în 1801 în culegerea "Tales of Wonder" ("Povestiri miraculoase"). Peste un an tipărește primele două volume din "Minstrelsy of the Scottisch Border" ("Balade de la granița Scoției") unde valorifică bogata sa activitate de culegător de folclor scoțian. În 1805 publică cu mare succes "The Lay of the Last Ministrel" ("Balada ultimului menestrel"). Tot în
Walter Scott () [Corola-website/Science/313730_a_315059]
-
în echipă pentru școlile din Occident. De altfel, din corespondența cu elevul și prietenul său Ioannes Karyophilles, care se găsea în Țara Românească, rezultă că, puțin înaintea morții sale, Korydalleus fusese invitat în Valahia. Lucrările lui Korydalleus fie au fost tipărite, fie se păstrează în copii manuscrise, ce se găsesc în număr însemnat în bibliotecile a numeroase mănăstiri și în biblioteci publice din Răsăritul ortodox, dar și în unele biblioteci din Occident. Academia Română are colecția cea mai completă din aceste manuscrise
Teophilos Korydalleus () [Corola-website/Science/313751_a_315080]
-
revista a apărut cu titlul "Tânărul leninist" (1941-1990), fiind, dincolo de balastul ideologic inevitabil, tribuna tinerelor talente din toată Republica Moldova. Aici și-au publicat primele creații litrerare majoritatea absolută a scriitorilor din Moldova, iar o bună parte din pictori și-au tipărit aici primele desene și schițe grafice. La această publicație periodică au lucrat pe timpuri scriitorii Grigore Vieru, Liviu Damian, Arhip Cibotaru, Vitalie Filip, Gheorghe Blănaru, Axentie Blanovschi, Gheorghe Gheorghiu, Mihail Ion Cibotaru, Filip Mironov, Gheorghe Marin, Victor Teleucă ș.a. Titlul
Florile Dalbe (revistă) () [Corola-website/Science/314013_a_315342]
-
care se petrec evenimentele relatate, profesoara Elena Saulea considerând că „epoca respiră prin fiecare colț de casă, prin fiecare zid de cetate sau conac, cu tot ce are în față”. Într-un interviu publicat în aprilie 2003 în revista "Clipa", tipărită de o organizație românească din SUA, maestrul scenograf a prezentat mai multe probleme întâmpinate în timpul realizării filmului "Neamul Șoimăreștilor", primul film în format ecran lat-color. Pelicula Eastman color folosită la filmări era de cea mai bună calitate, dar a cauzat
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
de mai jos, sunt prezentate edițiile traducerilor operelor lui Einstein, autorizate personal de către autor. Sunt prezentate primele ediții ale traducerilor cu menționarea traducătorului, a editorului și anului apariției. Titlul traducerii este urmat de traducerea în limba română; pentru titlurile originale, tipărite cu alte caractere decât cele latine, s-a inserat și transliterarea românească. Informații cu privire la edițiile ulterioare se găsesc în ultima coloană, tot aici apar legăturile spre lucrarea originală prin indicii Schilpp. The following references are drawn from Abraham Pais' biography
Lista publicațiilor științifice ale lui Albert Einstein () [Corola-website/Science/314080_a_315409]
-
primul asasinat de dușmanii poporului român, va trăi în inimile noastre, în inima clasei muncitoare și a întregului popor român"". După ce România a devenit republică populară, numele său a fost dat următoarelor obiective: La 15 martie 1948, Poșta Română a tipărit un plic și un timbru triunghiular cu imaginea sa pe care era elogiat astfel ""Și-a jertfit viața pentru progresul social"". În anul 1951, cu prilejul comemorării a 10 ani de la moartea sa, Poșta a emis o maximă filatelică și
Filimon Sârbu () [Corola-website/Science/314136_a_315465]
-
dedicându-se teologiei și istoriei clasice. Moare la 18 ianuarie [[1547 , în vârstă de 77 de ani, și este înmormântat în biserica ""Santa Maria sopra Minerva"". [[Fișier:Bembo 01.gif|thumb|250px|Pietro Bempo: "De Aetna", Venice, Aldus Manutius, 1496 - tipărit cu caractere tipografice "Bembo"]] Ca scriitor, Pietro Bembo a fost unul dintre cei mai eminenți reprezentanți ai curentului denumit "ciceronian", grup care susținea restaurarea unui stil inspirat din clasicii romani. În epistola "De Imitatione" (1512), Bembo propune ca modele principale
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
În același timp a fost inițiatorul [[petrarchism]]ului pentru literatura în limba italiană, propunând stilul poetului florentin ca exemplu de perfecțiune lirică. Cât privește proza, Bembo îl preferă pe [[Giovanni Boccaccio|Boccacio]]. Într-una din primele sale lucrări, "De Aetna", tipărită în [[1496]] de tipograful și editorul [[Aldo Manuzio]], se folosește pentru prima dată caracterul tipografic denumit mai târziu "Bembo", care a devenit un [[caracter tipografic]] standard până în zilele noastre. Aldo Manuzio a introdus în tipărituri și caracterul ce poartă numele
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
Mieoara" în „Carte de lectură românească pentru classile gimnasiale inferiori și reali”, ediția a II-a, Tipografia Romer and Kramner, p. 70-71. Iar în 1862, Aron Pumnul publică balada într-un „Lepturariu romînesc...”, spre folosință învățăceilor din clasa de gimnaziu, tipărit la Viena. În ziarul Timpul din 22 iulie 1879 apare un articol atribuit lui Mihai Eminescu, unde Miorița este definită ca un „suspin al brazilor și al izvoarelor de pe Carpați”. În 1883 (decembrie), Mihai Eminescu scrie poezia „Mai am un
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]