179,812 matches
-
și gaze naturale, atât în sectorul industrial, cât și comercial, în special în România. Închiderea completă a centralei ar putea dura până în ianuarie, conform unui anunț făcut de guvernul japonez și TEPCO. Doctorul, venit pentru soția bolnavă, intră în dormitor, lăsându-l pe soț foarte agitat să aștepte afară. Cica poț face mult mai mult, dar nu o fac. Simona Halep apare într-un filmuleț făcut, probabil, la sfârșitul liceului. Și ca să vă dați seama, cutia respectivă se băga în alt
colectie de articole Editura DCNEWS citite () [Corola-website/Journalistic/92302_a_92797]
-
își ambaleze cu grijă intențiile electorale și că religia lui va fi un subiect de dezbatere. Se întâmplă la o cafenea din Londra care aparține unui lanț rusesc. Odată, șoferul autobuzului școlar care îi ducea pe elevi acasă nu a lăsat-o să urce pentru că a crezut că e o femeie în toată firea și vrea să economisească bani plătind bilet cu preț redus, ca elevii. În tot acest timp în care combinatele lui Ioan Niculae - alături de celelalte combinate chimice autohtone
colectie de articole Editura DCNEWS citite () [Corola-website/Journalistic/92302_a_92797]
-
o bombă explodează, iar câinele este aruncat în aer. De acum nu se mai duc cu boli inventate, mâzgălite pe scutiri medicale pentru motivarea absențelor. Dar acesta iese din cameră râzând în hohote. Ne ciupesc, ne bâzâie și nu ne lasă să dormim. Și-au petrecut întreaga seară vorbind și râzând, și gata. Să ne maturizăm râzând, așa e în viață, pare să fie motto-ul reprezentației. Simțeam că pot trece de acest hop, bâzandu-mă pe numărul pregătit. Cum să nu
colectie de articole Editura DCNEWS citite () [Corola-website/Journalistic/92302_a_92797]
-
ȘTEFAN VODĂ ȘI TURCII <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 246 footnote> (Auzit de I.T.Popovici de la V.Lopătariu, de loc de peste Prut) Foilean-a bobului Pe apa Bârladului Toat-oștirea mi se lasă Și prin codru mi se-ndeasă! Pe cel drum, pe cea cărare, Se zărește pară mare: Vin turcii de prăpădesc Pământul moldovenesc! Ștefan Vodă Domn cel Mare Ca un zmeu șade călare Și mereu mi-i tot pândește Și pe noapte
?tefan Vod? ?i turcii [Corola-other/Imaginative/83507_a_84832]
-
În timpul războiului cu ungurii, la Baia, ea avu prilejul să ia parte la luptă și se deosebi prin curajul și îndrăzneala sa. În bătălia de la Racova era întotdeauna în fruntea oastei, încât oștenii tovarăși se plânseră căpeteniei oștirii, să o lase mai în urmă, pentru că-i mama unui copil, pe care trebuie să-l îngrijească. Dorința lor a fost împlinită și Maria rămase în urma oștirii. Aici ea se deosebi din nou, când văzând rănit de moarte pe un comandant și
Maria Suta?ului by Maior Elefterescu [Corola-other/Imaginative/83498_a_84823]
-
și ca să-i încurce dezlegarea, alergă fuga în răcorile întunecoase dinspre lună-răsare și găsește pe stăpâna nopții bocindu-se de necredința Soarelui. Ea se văieta că n-are parte de bărbat, că nu pricepe de ce fuge de dânsa și o lasă să alerge ca o besmetică în urma lui. Și se tânguia: - Mai bine mă făcea maică-mea femeie ca toate femeile, că tot aș fi avut parte de soț, dar nu zână, cu pletele învălvăete de lumină și cu sufletul întunecat
Povestea florii soarelui [Corola-other/Imaginative/83528_a_84853]
-
de lumină și cu sufletul întunecat și umed ca o peșteră neumblată. Soarta rea prinde la nădejde și cu întorsături meșteșugite de vorbă, îngână către lună: - Până acum tot se cheamă că ai avut bărbat, dar de-acum încolo te lasă de tot, că el se-nsoară cu fata lui Ștefan-Vodă, stăpânitorul pământului, chiar diseară li-i nunta. Doamna nopții, numaidecât să turbeze, își aprinde argintul din față și, fulgerând de răzbunare, se jură pe strălucirea ei că are să nimicească vlăstarul
Povestea florii soarelui [Corola-other/Imaginative/83528_a_84853]
-
satul Chițocu - oastea lui Ștefan a ucis un pașă arap și de aceia se cheamă și podul Podu-Harapului. Podul acesta a fost făcut de Ștefan-Vodă. Și câți dușmani au pierit și câți au rămas ciolnavi pe câmpii, tot nu se lăsau, că parcă răsăreau din pământ, așa de mulți turci erau. Ștefan dacă a văzut nevoia, a prins a se trage din calea lor, că-l urmăreau să-l prindă. Fiind strâmtorat de turci, s-a suit într-un stejar, care
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
Țuțcani, în valea Zoițana. Azi nu mai este satul Hârtop. În ajunul războiului de la Podul Înalt, Frâncu, cu cei cinci feciori ai lui și cu toți oamenii din sat, au fost trimiși în gloată la Dunăre, lângă Brăila, ca să nu lase pe turci să intre în țară. Mihu, mezinul din glotașii lui Frâncu, era îndrăgostit de o fată, tot în Hârtop, pe care o chema Ruxanda. El lasă pe tatăl său și pe frați de strajă la Dunăre și porni într-
Fr?ncu [Corola-other/Imaginative/83523_a_84848]
-
din sat, au fost trimiși în gloată la Dunăre, lângă Brăila, ca să nu lase pe turci să intre în țară. Mihu, mezinul din glotașii lui Frâncu, era îndrăgostit de o fată, tot în Hârtop, pe care o chema Ruxanda. El lasă pe tatăl său și pe frați de strajă la Dunăre și porni într-o noapte călare către sat. Cu cât dor și din multă dragoste, ce-a fost între dânșii, se întorcea grăbit ca un vârtej așa că ne povestește
Fr?ncu [Corola-other/Imaginative/83523_a_84848]
-
nu degeaba zice românul: „banu-i ochiul dracului”, ți-a apucat a face cu ochiul, toate le-ai dat pe una și nici aceea nu-i bună. Și cum era pe vremea secerișului, Peștiovici, a dat poruncă ca toată oastea să lase puștile de o parte și să deie boierului o clacă de secerat, căci cele ce s-au zvonit nu-s adevăruri. Ostașii lui nu s-au pus de pricină, ba încă le părea bine la o samă, că i-a
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
în întregime interiorizat, susținut cu frazare generoasă, liberă și cu un rubato permanent dar perfect condus, un sunet de o puritate de cristal cu paletă foarte largă de nuanțe, bogat chiar în cele mai imperceptibile pianissime, o tensiune intensă care lasă sunetul să-și ia zborul planând deasupra orchestrei, în înălțimi. Să ne amintim trilurile delicate din partea I desfășurate ca o boare, sau partea II-a în care visarea părea că se afundă în transă fără însă a se reduce nici o
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
voia ta”. Șolcan ia hârtia și iese afară, ca să învețe rugăciunea. Dar cum s-a înserat, se ia frumușel, pe furiș, și se duce la țigani; strânge toată țigănimea, prinde pe jupân Pârcălab și-l bate înaintea țiganilor de-l lasă lat pe pământ, arătându-i porunca lui Vodă: „Fie în voia ta”. A doua zi dimineață, pe vremea rugăciunii, Vodă îl pune pe Șolcan să spună „Tatăl nostru” ca să vadă dacă l-a învățat. Și țiganul, de frică, a zis bine
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
a chemat la dânsul. Șolcan s-a apărat cu jalba pe care i-o dăduseră țiganii, dar Vodă n-a vrut să știe de nimic, ci a dat poruncă să-l spânzure. - Cu Pârcălabu a fost în voia ta, acum lasă să fie în voia mea. Mai pe urmă și-a tras Vodă cu seamă, și l-a iertat de copilăria care-o făcuse, după cum l-a iertat și pe boier de alte greșeli pe care le făcuse mai înainte.
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
ținuta grafică în pas cu timpul, publicul-țintă mai diversificat. Ca unul care am publicat în Actualitatea muzicală (atât în cea dintâi, cât și în cea de față), am deopotrivă nostalgii (așa e firea omului) și speranțe (care nu pot fi lăsate să moară); ca optimist incurabil, aș vrea să văd revista noastră (am oare dreptul să-i spun așa?) la numărul cu un zero în plus. LA INFINIT DE MULTE NUMERE! Petre CODREANU
Nostalgii ?i speran?e by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83620_a_84945]
-
cu pianul. Cum regulamentul concursului este restrictiv, numărul celor admiși restrângându-se proporțional într-o manieră, am putea-o numi dramatică, competiția a fost una destul de traumatizantă pentru participanți. Talentul nu se poate cuantifica după canoane (mai ales că Postmodernismul lasă o mare libertate în conturarea unei maniere interpretative sau a alteia, totul oscilând încă între tradiție și sinteză) și atunci totul rămâne la un fel de liberă alegere, mai ales în contextul în care trei dintre personalitățile invitate în juriu
Concursul Interna?ional de Vioar? by Corina Bura () [Corola-other/Journalistic/83538_a_84863]
-
de Faure, încărcată de sensibilitate și visătoare poezie, o „arie” interpretată cu o eleganŃă rară, pentru ca apoi, în Concertul nr. 1 în la minor op. 33 de Saint-Saens, să „atace” primele măsuri cu o vigoare sonoră aproape nefirească, ce a lăsat locul unor derulări virtuoze într-un tempo năucitor, căruia orchestra i-a Ńinut pasul cu brio, colaborare ce s-a remarcat deopotrivă în paginile lirice, pe care artistul le încarcă, de fiecare dată, cu propria sa trăire profundă și ardentă
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
finalul, Allegro molto vivace, pare o Ciuleandră îndrăcită, unde umorul se împletește cu ritmul din ce în ce mai trepidant. Spre regretul nostru, dirijorul rus nu a stăpânit partitura enesciană, s-a bâlbâit continuu în marcarea intrărilor la suflători, dar a înțeles să-i lase violonistului întreaga libertate în conducerea discursului orchestral, spre a scoate cu fața curată o lucrare dificilă ce merita o aprofundare temeinică (o singură repetiție la Paris de 2-3 ore, rămâne insuficientă pentru orice orchestră). Azoiței a preluat din mers conducerea
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
își trăiesc din plin sentimentele complexe. Iar soliștii au fost, cu adevărat, impresionanți, nu doar prin frumusețea glasurilor, ci și prin splendoarea frazei, prin firescul cu care au rezolvat scriitura extrem de dificilă, fără urmă de efort, expresivitatea conferită fiecărui cuvânt lăsând impresia unui dialog din vorbirea curentă. Demn de remarcat este faptul că, pe lângă timbrul adesea uimitor, vocile au avut și amploare, iar tehnica performantă le-a permis să jongleze cu cele mai ingrate țesături, cu o perfectă egalitate de registre
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]
-
pentru sine, cu o seriozitate aproape austeră, cu un tușeu rotund, dar fără acea strălucire ce conferă dantelei sonore luminozitatea specifică autorului, densitatea discursului cursiv, cu o anume masivitate, fără o coloristică specială. Nici apariția sa scenică nu ar fi lăsat să se ghicească faptul că Teo Gheorghiu are doar 17 ani, părând extrem de matur. Cred că se simte mai bine în lucrări care implică în primul rând o velocitate robustă, deși paradoxal, s-a afirmat, pe scene importante, cu opusuri
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
vârful baghetei « picură » fiecare intrare, fiecare sunet din partitură. Nu face « balet » cu brațele, fiindcă nu dorește spectacol în fața publicului, ci esență din partea orchestrei. Versiunea concentrată a baletului lui Prokofiev a dispus de fluența pașilor de dans pe poante, dirijorul nelăsând să-i scape nici un efect din suculenta partitură a compozitorului rus. Coloritul orchestral viu a alternat permanent în discursul muzical cu ritmul variat și melodia inedită, suita având adeseori tablouri vizuale cinematografice. Concertul oaspeților ruși s-a deschis cu șlagărul
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
morții, iată că veni rândul “secerișului” și pentru generația noastră, a anilor ’70. Ne-am născut pentru ca să suferim și, apoi, să pierim de pe suprafața acestui pământ. Nu mă atrage, deloc, ideea convențională de a evoca urmele pe care le lăsăm și durabilitatea lor. Iertați-mi scepticismul! Valul uitării le șterge, în cele din urmă, și pe acestea. Nu există garanție pentru nimeni, oricât de genial l-am putea considera. Pământul însuși va pieri într-o zi, fără a lăsa vreo
In memoriam Dan Voiculescu by Octavian Nemescu () [Corola-other/Journalistic/83600_a_84925]
-
le lăsăm și durabilitatea lor. Iertați-mi scepticismul! Valul uitării le șterge, în cele din urmă, și pe acestea. Nu există garanție pentru nimeni, oricât de genial l-am putea considera. Pământul însuși va pieri într-o zi, fără a lăsa vreo urmă, decât poate, într-un plan ascuns simțurilor noastre. Cel care pleacă, însă, din această lume, se avântă într-o altă călătorie, de data asta nu pe orizontala timpului (timp însemnând materie), ci pe verticală. Drum bun, dragă Dan
In memoriam Dan Voiculescu by Octavian Nemescu () [Corola-other/Journalistic/83600_a_84925]
-
alta, postul radiofonic “România muzical” ne reamintește, cu o anume arie, vocea lui Dorin Teodorescu, mi se pare incredibil că acest minunat glas, trezind tăcerile, să se audă de departe, din “Marele Dincolo”. Revin, năpădesc amintirile, fie Vânzătorul de păsări, Lăsați-mă să cânt, Voievodul țiganilor, Frumoasa Elena, O noapte la Veneția, Lysistrata, Rose Marie, Se mărită fetele, Contesa Maritza, Văduva veselă, Liliacul, Prințesa circului, Secretul lui Marco Polo, Țara surâsului, Victoria și-al ei husar, Mătușa mea Faustina, Plutașul de pe
Dorin Teodorescu by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-other/Journalistic/83686_a_85011]
-
Îmi extind orizontul mereu pentru a prinde mai mult decât un singur sunet De vorbă cu MAXIM VENGEROV Recunoscut ca unul dintre cei mai mari violoniști ai lumii, Maxim Vengerov lasă instrumentul preferat deoparte, dedicându-se în întregime dirijatului. După ce a uimit lumea muzicală ca instrumentist, Maxim Vengerov a călcat pe urmele mentorului său, Mstislav Rostropovici, îndreptându-și atenția către dirijat și aducând-și sensibilitatea și muzicalitatea caracteristice pe scenă. Primele
De vorb? cu MAXIM VENGEROV by Dorina Necula () [Corola-other/Journalistic/83599_a_84924]